În ultimul său raport despre starea drepturilor omului în lume, organizația non guvernamentală Human Rights Watch (HRW) critică Ucraina în special pentru felul, aparent arbitrar, în care a respins sau a expulzat o serie de jurnaliști, cei care lucrează pentru presa rusă fiind cei mai vizați.
Așa a fost în luna august 2017 expulzarea jurnalistei din Rusia Anna Kurbatova. Doar în acea lună, serviciile secrete ale Ucrainei (SBU) au expulzat sau au împiedicat să intre în țară cel puțin cinci jurnaliști: trei ruși și doi spanioli, sub pretextul că s-ar fi implicat în „propagandă” anti-ucraineană.
Dar la fel s-a întâmplat și la începutul lunii ianuarie 2018, când Letonia a expulzat un cuplu de jurnaliști ruși, Anatoli și Olga Kurlaiev, care lucrează pentru cel mai mare grup de presă oficial rusesc VGTRK (în rusă: Всероссийская государственная телевизионная и радиовещательная компания).
Refuzul autorităților unei țări de a permite accesul pe teritoriu al anumitor persoane chiar aflate în posesia unei vize poate avea multe explicații și justificări.
De pildă, Statele Unite au refuzat multă vreme accesul pe teritoriul SUA al cetățeanului elvețian Tariq Ramadan, profesor universitar și teolog musulman, sub pretextul că acesta ar propaga teorii extremiste. Deși era profesor la Oxford, Tariq Ramadan, care e un nepot al fondatorului confreriei Fraților Musulmani, Hassan al Banna, nu a putut pur și simplu călători în Statele Unite până în 2010, deși inițial se aflase în posesia unei vize, întrucât trebuia să predea la o universitate din statul Indiana, însă administrația Bush i-a anulat viza și permisul de ședere.
Pentru mulți călători, în special din țări musulmane, intrarea în Statele Unite, Canada sau Marea Britanie nu este garantată, chiar fiind în posesia unei vize în regulă. Chiar neluând în seamă arbitrarul ofițerilor și vameșilor de la frontieră, pentru multe țări, chiar și din Uniunea Europeană, o viză acordată poate fi oricând anulată, iar tendința nu a făcut decât să se agraveze în anul de când Donald Trump este președinte.
Franța e cunoscută prin a fi practicat întotdeauna un asemenea arbitrar, de pildă impunând cetățenilor străini aflați în posesia unei vize în regulă intrarea prin anumite puncte precise ale frontierei.
La fel, Statele Unite și Canada sunt cunoscute pentru a putea refuza intrarea în țară a unui cetățean străin aflat în posesia unei vize dacă acela a avut o condamnare penală în trecut, fie și pentru fapte minore.
În sfârșit, refuzul de a accepta intrarea pe teritoriul național poate funcționa până și între țări europene. Astfel, Austria a interzis intrarea pe teritoriul său a istoricului britanic David Irving. Acestuia, negaționist al Holocaustului, i s-a interzis și intrarea pe teritoriul Italiei, deși e cetățean al Uniunii Europene, iar Canada l-a expulzat, de asemenea, în 1992 de la aeroport înapoi spre Marea Britanie, deși, ca cetățean britanic, nu avea nevoie de o viză.
Același istoric britanic David Irving are interdicție definitivă de a intra în Australia, așa încât Ucraina și țările baltice nu sunt singure în a interzice accesul unor pretinși jurnaliști sau istorici dubioși.
***
Cele mai recente cazuri de interdicție de intrare în Republica Moldova impuse unor ziariști străini a stârnit, la fel ca multe alte incidente similare anterioare, discuții contradictorii. Unii comentatori consideră întemeiată decizia Poliţiei de Frontieră invocând motive de securitate naţională, alţii însă au criticat-o spunând că aceste măsuri restrictive ar fi aplicate abuziv, selectiv şi fără temeiuri credibile, mai ales că ele oricum rămân protejate de clauza obligatorie a discreţiei de care se conduc ofiţerii de la poliţia de frontieră.
Cine şi în ce condiţii decide dacă să restricţioneze sau nu accesul în ţară a unei persoane? Fostul şef adjunct al poliţiei de frontieră, Rosian Vasiloi, acum expert al Institutului Viitorul, spune că sunt luate în calcul două aspecte: tehnice şi politice.
Cele tehnice sunt prevăzute în legea cu privire la frontiera de stat care stipulează condiţiile de intrare în Republica Moldova.
Cele politice vizează persoanele care sunt considerate indezirabile pe teritoriul Republicii Moldova, spune Rosian Vasiloi. El consideră că atât în cazul jurnalistei din Rusia, care după intervenţia preşedintelui Igor Dodon a fost lăsată totuşi să intre în ţară, cât şi în cazul jurnalistului de la Kiev, Roman Shutov care deşi avea documente ce justificau scopul vizitei nu a fost lăsat să treacă graniţa, s-a acţionat politic, mai degrabă, decât tehnic:
„Acest jurnalist din Ucraina este o persoană care critică inclusiv şi guvernarea de la Kiev şi îl critică foarte tare pe Poroşenko. Am încercat să fac această paralele că domnul Poroşenko este prieten foarte bun cu domnul Plahotniuc şi posibil Roman Shutov este inclus în lista persoanelor care nu sunt dorite în Republica Moldova.”
Dacă în cazul jurnalistului ucrainean Roman Shutov s-ar fi ţinut cont doar de aspectele tehnice, atunci acesta urma să fie verificat în regim simplificat ca orice cetăţean din Ucraina sau altă ţară care nu prezintă risc sporit pentru Moldova, spune expertul:
„Se efectuează procedura simplificată de trecere, prin verificarea actelor de călătorie. El nu vine pe mult timp, nu este necesar să prezinte argumente suplimentare cum ar fi unde va fi cazat, cine-l întâlnește etc. În privinţa acestei persoane s-au efectuat toate aceste proceduri clasice nu printr-o procedură simplificată ci printr-un control de linia a doua. Aşa a fost şi în cazul jurnalistei din Rusia şi nu este prima jurnalistă din Federaţia Rusă.”
În ultimii ani, în special după declanșarea conflictului din Ucraina, mai mulți cetățeni ruși, în special jurnaliști, lideri de opinie, politicieni şi militari, au fost declarați persoana non grata şi expulzați din Moldova sau nu li s-a permis intrarea pe teritoriul țării, invocând-se motive de securitate națională. În 2015, bunăoară, autoritățile moldovene au anunțat că ziariști proeminenți pro-Kremlin, Dmitri Kiselev și Andrei Kondrașov sunt persoane indezirabile, ulterior în 2017 vicepremierul rus Dmitri Rogozin a fost declarat „persona non grata” în R. Moldova. S-a relatat că ar exista chiar și o listă „neagră” cu zeci de cetățeni ruși.
Expertul Rosian Vasiloi observă însă că spre deosebire de Ucraina sau UE şi SUA care impun anumite sancţiuni de liberă circulație şi le fac publice, în Moldova se acţionează diferit:
„La noi acest lucru nu se întâmplă şi peste noapte se iau anumite decizii, care, în opinia mea, sunt influențate politic. Eu de fapt sunt împotriva oricăror restricţii. În cazul în care aceste persoane într-adevăr prezintă risc sporit pentru securitatea naţională, ele trebuie să fie informate expres. Noi nu trebuie să dăm informaţii suplimentare pentru aceste subiecte. Lista trebuie făcută publică şi oamenii care traversează frontiera de stat nu au decât să se conformeze acestei reguli.”
Expertul crede că din cauza lipsei de voinţă politică Republica Moldova nu s-a aliniat sancţiunilor europene şi americane impuse Rusiei, începând cu cele pentru anexarea Crimeii în 2014.
În consecinţă, în Republica Moldova au acces nestingherit mai cu seamă cei care nu se regăsesc pe informala listă politică, dar şi pe cea clasică, care include bunăoară persoanele date în căutare internaţională.
