Neda avea doar 12 ani și era elevă la Kabul când părinții ei au măritat-o cu o rudă îndepărtată, un bărbat pe care nu-l întâlnise niciodată.
Familia ei era săracă; a lui era mai înstărită. Neda crede că banii și analfabetismul mamei sale i-au pecetluit soarta. A fost dusă la casa noului ei soț, în vârstă de 20 de ani, din îndepărtatul district Darwaz din nord-estul Afganistanului, unde copilăria ei s-a încheiat brusc.
„Nici măcar nu-mi venise încă prima menstruație. Habar n-aveam ce înseamnă viața de cuplu sau sexul”, a declarat ea pentru Europa Liberă (RFE/RL). „Părinții nu m-au întrebat dacă vreau să mă mărit.”
Neda a spus că socrii ei se așteptau ca ea să se ocupe de toate treburile casnice, iar soțul ei o bătea dacă nu reușea să facă curățenie sau să gătească așa cum dorea familia lui.
„Am fost abuzată în toate felurile posibile”, a spus Neda, al cărei nume a fost schimbat din motive de confidențialitate.
Trei ani mai târziu, tatăl ei a intervenit. Cu ajutorul lui, Neda a solicitat divorțul la un tribunal de șaria, care aplică legea islamică, într-un proces care a durat doi ani.
Căsătoriile între copii au fost întotdeauna o practică obișnuită în Afganistan, dar organizațiile pentru drepturile omului afirmă că ea s-a intensificat de la revenirea talibanilor la putere în 2021.
Pe 14 mai, talibanii au emis o nouă lege privind divorțul, care recunoaște prima dată în mod implicit că este permisă căsătoria copiilor. Decretul, intitulat „Despre separarea judiciară a soților”, stabilește condițiile pentru divorț în instanțe.
„La atingerea vârstei pubertății, minora are posibilitatea de a desface căsătoria”, prevede articolul 5 al decretului, referindu-se la căsătoriile aranjate de rude. Până atunci, fata nu are dreptul să solicite divorțul. Legea prevede, de asemenea, că, dacă fata nu se opune în mod oficial căsătoriei sale la atingerea vârstei pubertății, tăcerea ei este interpretată ca un consimțământ.
Conform experților medicali, vârsta tipică la care începe pubertatea la fete este între 8 și 13 ani.
Teologii islamici au interpretări diferite cu privire la pubertate, unele școli de gândire situând-o la vârsta de 15 sau 18 ani, în timp ce mai multe texte clasice sugerează că vârsta de nouă ani este cea mai timpurie vârstă la care se poate considera că o fată a ajuns la pubertate.
Misiunea ONU în Afganistan (UNAMA) a condamnat decretul, calificându-l drept „un nou pas în direcția erodării drepturilor femeilor și fetelor afgane”.
„Dedicând unui capitol dreptului la divorț fetelor care ajung la pubertate și care sunt căsătorite, decretul sugerează că căsătoria copiilor este permisă”, a declarat UNAMA într-un comunicat.
Bărbații pot iniția divorțul prin simpla rostire a cuvântului „talaq”, termenul arab pentru divorț.
Lege versus realitate
Legea prevede că o fată căsătorită cu un bărbat care „nu a tratat-o cu bunătate sau este cunoscut pentru năravurile sale greșite” are dreptul să solicite anularea căsătoriei pe cale judiciară odată ce a ajuns la pubertate.
Însă, dacă soțul ei refuză să divorțeze de ea, iar fata nu reușește să prezinte martori care să-i susțină acuzația, legea dispune ca instanța să dea crezare soțului.
Reprezentanții talibanilor nu au răspuns la solicitarea de comentarii adresată de RFE/RL.
Militanții pentru drepturile omului și multe femei afgane care au fost nevoite să se căsătorească la o vârstă fragedă afirmă că, deși legile afgane bazate pe șaria permit femeilor, în teorie, să solicite divorțul, în practică procedura este lentă și costisitoare, durând multe luni sau chiar ani.
Talibanii au interzis educația fetelor după clasa a șasea și au impus restricții severe asupra vieții femeilor, inclusiv limitări în ceea ce privește munca, deplasările și accesul în spațiile publice.
În Afganistanul extrem de conservator și sărac, mulți consideră că este aproape imposibil ca o fată – un copil – să se prezinte în fața instanței și să convingă martorii să depună mărturie împotriva soțului ei. Divorțul este un tabu social și adesea atrage asupra femeii divorțate și a familiei sale o rușine care durează toată viața.
Dând vina pe sărăcie
Părinții invocă adesea sărăcia, datoriile și nesiguranța ca motive pentru decizia lor de a-și căsători fiicele minore.
Într-un interviu acordat RFE/RL sub condiția anonimatului, un locuitor din districtul Zindajan, din provincia Herat, a declarat că se luptă cu „neliniștea și remușcările” după ce și-a căsătorit fiica de 15 ani în 2025.
Încercând să-și justifice „decizia dificilă”, bărbatul a spus că era singura soluție pentru a salva fata și familia de ceea ce el a descris drept mari presiuni sociale și financiare.
Pentru Sana, care are acum 38 de ani, noul decret i-a reînviat amintirile unei copilării care, spune ea, i-a fost furată.
Ea a povestit că a fost forțată să se căsătorească la vârsta de 13 ani, după ce și-a pierdut ambii părinți, iar fratele ei mai mare a devenit tutorele legal.
„A trebuit să mă mut din orașul meu natal, Balkh, în satul soțului meu din provincia Samangan, unde am fost obligată să mă ocup de treburile casnice și să am grijă de animale”, a declarat Sana pentru RFE/RL, cu condiția ca numele ei real să nu fie făcut public.
Stigmatul social
Fostele mirese minore, Sana și Neda, au declarat pentru RFE/RL că mariajele lor timpurii le-au marcat fiecare aspect al vieții – mult timp după ce s-au încheiat.
Sana a spus că a suferit mai multe avorturi spontane. Visul ei era să meargă la școală, dar nu i s-a permis niciodată. În schimb, a învățat pe ascuns, citind manualele verișoarelor sale.
La 18 ani, un unchi a ajutat-o să depună cererea de divorț. Un an mai târziu, divorțul a fost pronunțat. După desfacerea căsătoriei, Sana s-a înscris într-un program de pregătire militară pentru femei și, ulterior, s-a alăturat Armatei Afghane.
Dar stigmatul social a urmărit-o.
„În ochii societății, eram o femeie divorțată care făcea serviciul militar”, a spus Sana. „Asta însemna o femeie de moravuri ușoare.”
În lipsa altor opțiuni, s-a recăsătorit la începutul anului 2021, devenind a doua soție a unui bărbat mai în vârstă. Șase luni mai târziu, guvernul a căzut. Și-a pierdut locul de muncă și a ajuns să depindă în totalitate de noul ei soț – care, după cum spune ea, îi interzice să iasă din casă chiar și pentru a merge la medic și o tachinează adesea cu privire la divorțul ei din trecut.
Și Neda s-a întors la școală după ce a divorțat și și-a găsit un loc de muncă. Visul ei era să-și întemeieze propria familie, dar spune că „majoritatea bărbaților afgani nu vor să se căsătorească cu o femeie divorțată”.
S-a căsătorit cu un bărbat șomer, cu câțiva ani mai în vârstă decât ea, și a avut trei copii. Însă cei doi „nu aveau mai nimic în comun”, spune Neda, iar căsătoria s-a încheiat prin divorț.
„Am avut un început de viață groaznic și nu am reușit niciodată să îndrept lucrurile”, spune Neda, care trăiește acum ca refugiată în Pakistan împreună cu copiii ei și lucrează ca menajeră pentru a-și plăti facturile.
„Înainte de venirea talibanilor, femeile măcar puteau munci și se bucurau de o oarecare libertate”, a spus Sana. „Dar acum acea fereastră s-a închis. Nu mai e decât întuneric.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te