Trupele rusești „se regrupează și efectuează acțiuni de recunoaștere” pentru o ofensivă în regiunea Donbas din estul Ucrainei, care include Donețk și Luhansk, informau miercuri, 6 aprilie, Forțele Armate ucrainene într-o actualizare a celei de-a 42-a zile de lupte.
Principalele eforturi ale trupelor ruse sunt de a „sparge apărarea” forțelor ucrainene din regiunea Donețk. De asemenea, ele încearcă să preia controlul deplin asupra orașului Mariupol, mai anunța armata ucraineană. Aceste informații nu au putut fi verificate independent.
Au fost însă confirmate indirect de Pentagon, care a precizat că forțele ruse s-au retras complet din regiunea Kiev și Cernigov, deoarece războiul își schimbă atenția către estul Ucrainei. Iar Cernigov pare să fi fost distrus complet, relatează pe de altă parte reporterii BBC.
Planul inițial „La Kiev!” abandonat
Când forțele ruse au invadat Ucraina dinspre nord, est și sud pe 24 februarie. președintele Vladimir Putin a contat pe o victorie rapidă, similară anexării abuzive a peninsulei ucrainene Crimeea în 2014.
Trupele ruse au ajuns rapid la periferia Kievului, dar s-au blocat în fața apărării ucrainene.
După încercările eșuate de a lua cu asalt capitala și alte orașe mari din nord, forțele ruse au încercat să le încercuiască, supunându-le unor bombardamente intense. Infrastructura a fost distrusă, s-au înregistrat multe victime dar rezistența ucraineană nu a slăbit, remarcă AP.
O schimbare de strategie
Pe 29 martie, Rusia a anunțat o schimbare drastică a strategiei, spunând că va reduce activitățile militare din jurul Kiev-ului și a orașului nordic Cernihiv (Cernigov), concentrându-se în schimb pe „eliberarea” Donbasului.
A urmat o retragere rapidă din zonele de nord și nord-est spre Belarus și Rusia.
Moscova a încercat să dea o turnură pozitivă acestei regrupări, calificată de oficialitățile ucrainene și de cele occidentale drept eșecul ofensivei inițiale.
În interpretarea Rusiei, acțiunea din nord a avut ca scop să blocheze și să slăbească forțele ucrainene de acolo, pentru a le împiedica să se alăture trupelor angajate în luptele din est.
Regrupări de trupe
Observatorii au spus că ar putea dura câteva săptămâni pentru ca trupele rusești să se odihnească, să se aprovizioneze și să se regrupeze înainte de a putea lansa un nou atac în est.
„Multe unități rusești care se retrag din nordul Ucrainei au nevoie probabil să fie re-echipate, oamenii trebuie să se refacă înainte de a fi disponibili pentru o ofensivă în estul Ucrainei”, se arată într-un mesaj pe Tweeter al Ministerului britanic al Apărării.
Potrivit unor estimări occidentale, aproape un sfert din unitățile rusești implicate în lupte au fost incapacitate, nu sunt apte pentru o nouă ofensivă.
„Vor fi relocați pentru că au pierdut o mulțime oameni în diferite unități”, a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. „Vor fi reînarmați pentru că au folosit multă muniție și vor fi reaprovizionați... pentru a lansa o nouă ofensivă mare.”
De ce Donbas?
Când președintele Vladimir Putin vorbește despre Donbas, el se referă la vechea zonă producătoare de cărbune și oțel a Ucrainei. Include în totalitate cele două mari regiuni estice, Luhansk și Donețk, care se întind de la Mariupolului, în sud, până la granița de nord.
NATO se așteaptă, de asemenea, ca forțele ruse să încerce să creeze o punte terestră, de-a lungul coastei de sud, la vest de Donețk, până în Crimeea.
„O regiune care în „imaginarul geografic” al Kremlinului a definită drept o parte a Ucrainei vorbitoare de limbă rusă, care este mai mult Rusia decât Ucraina”, spune Sam Cranny-Evans de la Royal United Services Institute, citat de BBC.
Aceste zone pot fi în general vorbitoare de rusă, dar nu mai sunt pro-ruse. „Mariupol a fost unul dintre cele mai pro-ruse orașe din Ucraina și să-l nivelez este dincolo de înțelegerea mea”, spune și specialistul în apărare Konrad Muzyka, șeful companiei Rochan Consulting.
La o lună de la începutul războiului, Rusia susține că a preluat controlul asupra a 93% din regiunea Luhansk și 54% din Donețk. Nu este o victorie totală, dar oricum un teritoriu foarte mare de controlat.
De ce acum?
Încă înainte de începerea invaziei, președintele rus Vladimir Putin a acuzat Ucraina în repetate rânduri, și nefondat, că ar comite un genocid în estul țării.
Când a început războiul, două treimi din regiunile estice erau în mâinile ucrainenilor. Restul este controlat de milițiile separatiste, pro-ruse, create cu opt ani în urmă.
În ajunul lansării invaziei, Rusia a recunoscut independența celor două regiuni separatiste din estul Ucrainei.
Dacă Rusia ar cuceri cele două regiuni, în totalitate, asta i-ar oferi președintelui Putin un fel de succes în actualul război. Următorul pas ar putea fi anexarea Donbasului, la fel cum a făcut cu Crimeea după controversatul referendum din 2014.
Dacă această victorie ar veni și înainte de 9 mai, Putin ar putea face „un arc peste istorie”, prezentând-o drept o continuare logică a victoriei sovietice asupra Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial.
Punctele slabe ale Moscovei
În cursul unei ofensive în est, forțele ruse se vor confrunta cu aceleași probleme cu care s-au confruntat în nordul Ucrainei.
Principala vulnerabilitate este menținerea liniilor de aprovizionare pe distanțe lungi sub atacurile constante ale forțelor ucrainene. Este ceea ce armata rusă nu a reușit în nord, fiind obligată să renunțe, pentru moment, la Kiev.
Alte slăbiciuni, scoase în evidență de campania din nord: lipsa unei bune coordonări în cadrul armatei, eșecul de a suprima complet apărarea antiaeriană ucraineană și rezistența populară în creștere la invazie.
Toate sunt elemente care fac improbabilă o victorie rapidă în est. Ceea ce ar putea prevesti un război mult mai lung, cum avertiza miercuri, la Bruxelles, și secretarul general NATO.
