Dreptul la opinii și liberă exprimare ne aparține tuturor, în egală măsură. A gândi și a vorbi liber nu este însă egal cu a spune orice, despre oricine. Deși acest drept este unul extrem de important într-o societate democratică, el nu este mai presus decât alte drepturi, la fel de legitime, cum ar fi dreptul la demnitate, la reputație și onoare, la viață privată, dreptul la propria imagine sau siguranță publică. Incitările la violenţă sau afirmaţiile care sunt de natură să genereze sentimente de ură împotriva unor persoane sau comunităţi nu se încadrează în limitele acceptabile ale libertății de exprimare. Sunt aserțiuni cunoscute, dar neglijate încă de societatea în care trăim.
Anul 2017, care tocmai se încheie, în opinia expertului Amnesty Internațional Igor Stoica, s-a remarcat printr-o accentuare a discursurilor incitante la ură, atât în mediul on-line, cât și în spațiul public: „Cel mai des au fost discriminate persoanele cu dizabilități mintale, mai ales cele din instituțiile de psihiatrie. S-a menținut și discursul de ură privind minoritățile sexuale. „Hate speech” - discursul de ură a fost des atestat și în mediul public de către președintele Dodon, fostul președinte Vladimir Voronin și alții. „Eu nu sunt președintele tuturor, eu sunt președintele unor anumitor grupuri”, cum zicea Dodon. Așa discursuri nu sunt admisibile.”
O recomandare a Consiliului Europei conține următoare explicație: „discursul instigator la ură nu transmite niciun alt înțeles decât exprimarea urii față de un grup, mai ales în circumstanțe de natură să provoace violenţă. Discursul instigator la ură poate avea orice formă de exprimare considerată ofensatoare de către grupurile rasiale, etnice și religioase sau de minorități discrete ori de femei”, citat încheiat.
Cel mai recent caz de utilizare a discursului instigator la ură îl vizează chiar pe șeful statului. Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității a emis o decizie la 25 septembrie curent prin care constată că prin unele declarații făcute, președintele Igor Dodon a instigat la discriminare pe criteriu de orientare sexuală. Președintelui i s-a recomandat să aducă scuze publice și să-și cântărească cu mai multă responsabilitate declarațiile pe care le face. Decizia vine ca urmare a unei plângeri depuse de persoanele din comunitatea LGBT din Moldova.
Discursurile de ură, incitante la violență sau denigratoare la adresa unor persoane se întețesc în perioade electorale și au, de regulă, scopul de a elimina din cursă concurenții electorali prin deturnarea sau schimbarea de opțiuni a electoratului. Știrile false despre 30 de mii de emigranți sirieni, care ar urma să vină în Moldova, sau atacurile asupra unuia dintre candidații la prezidențialele din 2016 pentru faptul că era femeie și necăsătorită, nu au făcut decât să creeze multă ură în societate, chiar și după încheierea scrutinului electoral, susține expertul Promolex, Dumitru Sliusarenco: „Aceasta este o tendință care ia tot mai mult amploare nu numai în Republica Moldova. Cu aceleași probleme se confruntă și Statele Unite, am văzut anul trecut în cadrul scrutinului electoral. Și recent în Austria, tot la alegeri. Aceleași tactici cu site-uri fantome, cu știri sarcastice, denigratoare, incitante la ură. În Republica Moldova nu este o legislație care să atragă la răspundere persoanele care stau în spatele acelor site-uri, pentru că ele sunt înregistrate în străinătate și, respectiv, procurorii nu pot porni investigații că nu e în jurisdicția procuraturii. Pe de altă parte, nici nu există suficiente prevederi legale, care să stabilească cum trebuie investigate astfel de cazuri. Consiliul Coordonator al Audiovizualului nu are competență de a examina toate cazurile, pentru că nu toate țin de domeniul audiovizualului. Apare un vid cum astfel de informații trebuie investigate și sancționate. Pentru viitor această situație poate provoca efecte grave, atât pentru oamenii pe care îi vizează sau instituțiile, organizațiile, cât și pentru societate în general, pentru că de multe ori răspândirea mesajelor discriminatorii sau instigatoare la ură creează multă ură în societate și divizează oamenii.”
- Şi pentru Republica Moldova care ar fi soluția ca să eliminăm aceste fenomene din mediul public?
- Soluția ar fi de reglementat legislația națională.”
L-am întrebat pe Dumitru Sliusarenco cum ar trebui să procedeze cetățenii, care devin ținte ale discursurilor incitante la ură și discriminare: „Cetățenii, dacă e vorba de cazuri individuale, și acum au dreptul să se adreseze în instanța de judecată privind defăimarea, lezarea onoarei și demnității, dar asta se va transforma în procese de lungă durată, în care va fi greu de identificat persoana vinovată. La final va fi constată încălcarea dreptului, dar acesta nu e un remediu de lungă durată.”
Asociația Promo Lex a inițiat un șir de proceduri menite să scoată în evidență carențele din legislație și din procedura organelor de drept cu privire la investigarea cazurilor incitante la ură îndreptate asupra persoanelor, grupurilor și cele ce țin de domeniul electoral, pentru a veni cu soluții practice atât la nivel normativ, cât și la nivel de protocoale în organele de drept, pentru a examina, investiga și sancționa discursul incitant la ură.
Deocamdată, cetățenii vizați în discursuri publice, materiale de presă sau chiar în comentarii la anumite articole și pe rețelele de socializare pot sesiza Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul de presă și Avocatul Poporului, deciziile cărora au caracter de recomandare. Pentru a iniția investigarea cazului și obținerea de sancțiuni punitive, atunci când se poate dovedi existența intenției autorului de a incita la discriminare, ostilitate sau violență, cetățenii care se simt vizați trebuie să depună plângeri, spun experții, la procuratură sau poliție ori să meargă direct în instanța de judecată.
