Ce rol l-au avut „influencerii” în victoria Maiei Sandu la prezidențiale? În ce măsură partidele implică instagrameri în jocurile politice? Ce face un deputat pentru a fi mai vizibil pe Facebook? Discutăm cu deputatul în Parlamentul Republicii Moldova Dumitru Alaiba despre idolii de ieri și idolii de astăzi, despre cine erau influencerii din epoca lui Gagarin și cine sunt influencerii, instagramerii pe care îi urmăresc tinerii de astăzi.
Europa Liberă: Dumitru Alaiba, te rog să-mi spui: tu ai avut idoli în copilărie? Cum au evoluat ei la 15, 20, 25 de ani?
Dumitru Alaiba: „Nu știu dacă noi am avut idoli așa cum au cei din generația de azi idoli, pentru că, în general, un pic de disconfort eu am cu însăși noțiunea aceasta de idol, dar, na, hai să-i... În Uniunea Sovietică era un idol, în copilăria mea era un singur idol pe care îl chema Lenin și în jurul acestui idol erau câteva simboluri – Gagarin, Valentina Tereșkova, nu știu care acolo, nu-mi amintesc...”
Europa Liberă: Pavlik Morozov...
Dumitru Alaiba: „Pavlik Morozov nu era. Deci, nu era pluralismul acesta de caractere, sistemul îți forma idolul și îți spunea că el este, iată, iubește-l și admiră-l pe el. Eu nu știu dacă noi putem să comparăm ca atare sistemul dictatorial, autoritar din Uniunea Sovietică cu societatea noastră care, chiar dacă nu-i total liberă, dar totuși oricum sunt unele elemente clare de pluralism ș.a.m.d., plus la asta, tehnologiile s-au mai schimbat.”
Europa Liberă: Spre sfârșitul anilor ’80, oricum din Occident au apărut influenceri și în URSS, au apărut vedete rock și tinerii cumva mai mult au început să se orienteze spre alt soi de idoli?
Dumitru Alaiba: „Da, și erau și influenceri locali, același Victor Țoi, cultura rock a început a prinde atracțiune și în Uniunea Sovietică, dar asta nu știu dacă-i acea Uniune Sovietică, pentru că era deja Uniunea Sovietică în stare de putrefacție avansată, la câțiva ani înainte de destrămare, așa că-i un fel de tranziție.”
Europa Liberă: Dar cum vezi influencerii de astăzi care marchează cumva tinerii și tinerii încearcă să-i imită, să aibă același stil de viață, să se îmbrace la fel, să călătorească în aceleași locuri? Ție cum ți se arată acest trend?
Eu sunt omul care visa la pantaloni rupți ca la Kurt Cobain
Dumitru Alaiba: „Eu nu cred că-i cu mult diferit de comportamentul nostru când eram tineri. Când eram copii, la urma urmei, eu nu pot să spun că eu sunt copilul anilor ‘80, pentru că am mers la școală în anul ’89, la șapte ani, însă eu țin minte foarte bine anii ‘90 și modul în care tu voiai să te asemeni vreunui chip pe care îl admirai, nu știu, cu pieptănătura, cu hainele etc. Eu sunt omul care visa la pantaloni rupți ca la Kurt Cobain și umblam, practic, unicul prin Ocnița cu tot felul de lanțuri la gât și una-alta. Metaliștii nu erau la modă la începutul anilor ’90, mai ales la Ocnița, dar...”
Europa Liberă: Dar felul acesta de a te îmbrăca mai neordinar pentru un deputat și acum există la tine, deci de acolo își trage influențele?
Dumitru Alaiba: „Nu cred că este vreo legătură, dar eu am zis că nu vreau neapărat să mă schimb și să mă transform într-un deputat ordinar, cel puțin prin unele chestii, și nu-i doar vorba de cum mă îmbrac, eu încerc și să vorbesc puțin altfel, și să scriu, să acționez puțin altfel. Nu-i lipsă de respect față de instituție și de funcție și cu siguranță nu față de votul oamenilor, dar cumva imaginea asta de deputat tortoșel și îmbrăcat în costum de câteva mii de euro mie, de exemplu, nu-mi place și nu vreau să mă asociez cu ea, chiar dacă, teoretic, într-o țară normală nu-i mare lucru, dar, uite, la noi să fii numit deputat pentru mine nu-i o onoare. Dat fiind compania în care suntem noi acolo, noi suntem câțiva oameni corecți, eu cred din mai multe partide, nu-i doar unul ș.a.m.d., dar totuși fundalul este unul infect și corupt și atunci, prin chestii de astea simple, eu încerc să nu fiu total ca ei. Și cam asta ar fi.”
Europa Liberă: Dat fiind faptul că vorbim despre influenceri, politicienii de astăzi încearcă să imite ceva din comportamentul instagramerilor cool, de exemplu, să preia ceva din felul lor de a comunica cu followerii, cu urmăritorii lor? Te întreb, pentru că unii te percep pe tine parțial ca deputat, alții ca influencer. Deci, ce a potențat cealaltă parte la tine? Pe tine te-a ajutat faptul că ai fost un influencer activ în micro-comunitatea ta să ajungi în politică sau, invers, cumva politica te ajută să aduni mulți urmăritori?
Dumitru Alaiba: „Asta-i oul și găina. (Râde.) Eu nu cred că politicienii sunt într-atât de iscusiți la aplicarea acestor instrumente de influencer.”
Europa Liberă: Dar încearcă, da?
Anii mei de coșmar au fost anii în care eu trebuia să umblu în costum
Dumitru Alaiba: „Și n-ar trebui s-o facă, pentru că, într-adevăr, nu acesta trebuie să fie scopul tău atunci când ai venit în parlament, la urma urmei, dar e adevărat că eu încerc să comunic mai direct, mai neordinar, uneori aplicând chiar și unele..., mai glumim, mai una-alta și atunci, foarte des eu am acest comentariu: „Ce, acesta-i limbaj de deputat, așa vorbesc deputații?” și aici îi neînțelegerea mea. Atunci când un deputat, să zicem Țîrdea, aplică ură, minciună, teorii de conspirație, acesta-i limbaj de deputat și nimeni nu-i șocat de asta, dar dacă eu arunc o glumă, de exemplu, ca să neutralizez cumva această negreață care vine din partea lor, iată asta-i cumva ieșit din comun. Dar nu cred că-i mare crimă să îți livrezi mesajul, aplicând inclusiv unele glume și trucuri, pentru că, până la urmă, chiar nu cred că vreo comunicare de-a mea sau de-a noastră, în general, a fost de dragul like-urilor, totdeauna a fost un mesaj tare clar anticorupție, împotriva dictaturii, împotriva hoției, pentru lege ș.a.m.d. Acum, referitor la primul e oul sau găina, întrebarea ta, eu am devenit deputat mai mult sau mai puțin întâmplător, trebuie să recunoaștem, și nici n-am planificat. Asta a fost o decizie luată absolut ex-prompt din motiv că pur și simplu nu avea cine. Nu era, asta-i realitatea care a fost comunicată nu o dată și nimeni nu avea confortul, spațiu suficient pentru această încercare și așa a fost să fie că am zis că OK, atunci hai să încercăm și am luat-o ca o ultimă încercare, dacă vreți, de a face ceva în țara asta. Noi suntem o familie mixtă, eu sunt moldovean și ea-i estoniană și noi cândva am avut o discuție că OK, asta înseamnă că-i ultima noastră încercare să facem ceva pentru Moldova și dacă eșuăm, atunci plecăm sau vedem ce facem. Dar atunci când am devenit deputat, eu cu siguranță n-am avut de gând să mă schimb, să schimb felul în care eu sunt și în felul în care vorbesc. Eu nu cred că lumea te votează într-un fel și după asta tu, brusc, trebuie să treci printr-o metamorfoză și să devii deputatul acesta clasic, pur și simplu, fiecare din noi suntem caractere diferite. La unii le place să umble în costum și asta nu-i condamnabil, dar mie, de exemplu, nu-mi place. Anii mei de coșmar au fost anii în care eu trebuia să umblu în costum și n-aveam suficientă, nu știu, vârstă, încăpățânare ca să refuz asta, dar asta nu înseamnă că la un moment dat n-am să revin la costum, atunci când o să cred că-i timpul.”
Europa Liberă: Dar, iată, dacă ajungi președinte, ai alegere să renunți sau nu la costum? Protocolar acolo, pare-mi-se...
Dumitru Alaiba: „Cu siguranță, dar nu-i nicio obligație protocolară să umbli la costum sau nu.”
Europa Liberă: Am văzut că ai postat fotografii cu politicieni din Finlanda și Estonia, cu prim-ministra nouă și arătau foarte aerisiți, așa, plăcuți vizual...
Dumitru Alaiba: „Modești. Pur și simplu, calmitatea din poza ceea și chiar am petrecut mai mult de două secunde uitându-mă la adâncimea acelei poze.”
Europa Liberă: Dar politicienii din țările baltice, nordice sunt exemple pentru tine cumva, modele?
Dumitru Alaiba: „Exemple sunt multe de oameni decenți care încearcă să fie...”
Europa Liberă: Cine în politică ai putea să spui că-i un soi de idol, de exemplu?
Dumitru Alaiba: „Exemplu pentru mine?”
Europa Liberă: Da.
Dumitru Alaiba: „Sunt foarte mulți...”
Europa Liberă: Hai spune-mi două-trei nume.
Dumitru Alaiba: „Sunt foarte mulți oameni ale căror cărți, ale căror istorii de viață mă inspiră foarte mult.”
Europa Liberă: Alexis Tsipras foarte mult...
Dumitru Alaiba: „Nu!”
Europa Liberă: De ce?
Dumitru Alaiba: „Nu este un exemplu, nu știu, nu cred că mă uit la el deodată ca la un exemplu. Eu am altă...”
Europa Liberă: El tot vine din sfera asta de influencer politician.
Dumitru Alaiba: „Dar nu cred că el... Și iarăși este acum un om care-i persecutat de un regim și eu nu cred că vreau să-l critic pentru viziuni ș.a.m.d., pur și simplu, eu am alți oameni la care mă uit mai de demult.”
Europa Liberă: Cum ar fi?
Dumitru Alaiba: „De la Wałęsa în Polonia la Mart Laar, de exemplu, în Estonia, oamenii anilor ‘90, care au luat o țară după comunism și au construit-o, au ridicat-o din genunchi, la Václav Havel în Cehia. Sunt oameni care au ajutat națiunile să-și recapete demnitatea, la urma urmei, sunt oameni care milioane de oameni din țările respective se simt norocoși că i-au avut și au avut parte de ei.”
Europa Liberă: Din politicienii pe care îi urmărești în prezent, iată ai dat exemple din trecut, dar din prezent, te uiți la cineva și zici, uite, acesta chiar îi un exemplu bun de om activ, un tip curios, ca să zic așa?
Dumitru Alaiba: „Mie îmi place caracterul lui Obama și pentru felul în care a vorbit cu oamenii, pentru felul în care a spus că este posibil un lucru în care crede el.”
Europa Liberă: El este foarte cumpătat.
Sunt politicieni care dau speranță că este posibil să schimbăm ceva împreună
Dumitru Alaiba: „Politicienii se împart în două categorii: oameni care sperie populația ca să le ia voturile și oameni care le dau speranță că este posibil să schimbăm ceva împreună. Iată, optimismul acesta. Și mie îmi plac anume cei din categoria a doua. Sunt oameni care spun ceea ce oamenii vor să audă, și din ăștia-s majoritatea, care citesc sondajele și spun: aha, astea-s subiectele în care trebuie să batem. Și asta-i standard în țara noastră, dar sunt oameni care cred în ceva și pornesc o conversație pentru a forma opinia publică în direcția în care ei cred că țara trebuie să evolueze. Și ce dacă nu-i la modă să vorbești despre minorități? Dar asta-i omenește sau nu? E corect ceea ce se întâmplă sau nu? Și ce dacă acum noi avem atâtea tabuuri în politica noastră - despre asta nu discutăm, despre asta nu discutăm, nu discutăm?... Și pătratele astea-s tot mai mici, dar asta nu-i neapărat să fie așa și de aici pornește totul, de fapt, pentru că atâta timp cât noi n-o să avem oameni care pur și simplu gândesc și vorbesc puțin mai nou, și eu nu spun de niște..., eu acum am făcut special abstracție de ceea ce am discutat cu cinci minute în urmă, atâta timp noi o să batem pasul pe loc.”
Europa Liberă: În ce măsură partidul pe care îl reprezinți încearcă să interacționeze și să pună în joc influenceri locali din Moldova? Există o comunicare?
Dumitru Alaiba: „Există, cu siguranță, simpatie. Eu nu pot să zic despre ce comunicare există și cu ce influenceri, eu pot să spun că eu, cu siguranță, mă știu cu câțiva din ei, cu unii ne știm de ani de zile, de zeci de ani de zile și evident că avem și o comunicare. Nu neapărat avem comunicare pe subiecte strict politice ș.a.m.d., dar aici cred că-i mai mult această lume invizibilă, dacă vrei, oamenii au o viziune anumită și o orientare anumită - proeuropeană, pentru democrație, pentru libertăți - și ei sunt cei care aleg forța pe care o susțin. Și azi asta-i PAS-ul, ieri a fost altă forță și, cu siguranță, pentru că lucrurile se schimbă, în viitor acest curent o să-l aibă și alți, pentru că asta-i politica și asta-i viața, totdeauna oamenii găsesc și alternative.”
Europa Liberă: Ce rol au avut influencerii în victoria Maiei Sandu la prezidențiale?
Dumitru Alaiba: „Eu cred că în aceste prezidențiale toți au fost influenceri, toți care au vorbit măcar un cuvânt la subiectul dat și au încercat să convingă, și au încercat să aducă mai mult decât votul propriu, pentru că fiecare din noi putem să mergem cuminte la vot și să ne dăm votul sau putem votul nostru să-l înmulțim la două, la cinci, la zece, aducând oameni și convingând oamenii. Și asta-i frumusețea democrației. Și în aceste alegeri, cu un asemenea rezultat și cu o mobilizare, într-adevăr, istorică atât în țară, cât și peste hotare, acesta nu-i rezultatul muncii unui singur om sau al unui singur grup de oameni, asta-i, într-adevăr, o mobilizare națională și-i pur și simplu foarte frumos ceea ce s-a întâmplat.”
Europa Liberă: Sunt de acord. Eu știu că există grupuri de zeci de mii, de sute de mii, grupuri de comunități în diasporă și locale, un om obișnuit pe care nimeni nu-l cunoaște face o postare acolo și are mii de like-uri, da, de acord cu ce spuneți, dar, iată, în campania electorală am văzut politicieni care interacționează cu influencerii, le oferă interviuri. Maia Sandu a fost intervievată de Dorin Galben, de Emilian Crețu, în sensul că s-a înțeles că ei au un anumit număr de oameni care îi urmăresc și a fost strategic gândit ca cumva să ajungem la cât mai mulți oameni, dar și influencerii aceștia au o oarecare simpatie. Anume simpatia lor pentru Maia Sandu a și funcționat în cazul acesta, nu?
Dumitru Alaiba: „Da, absolut! Deci sunt oameni care și-au oferit platforma, și-au oferit imaginea, fața pentru a face un lucru bun pentru țară și eu sunt absolut sigur că ei au făcut asta din convingere și din dorința de a face un lucru bun.”
Europa Liberă: Mulți din ei au făcut mișto pe seama lui Igor Dodon, bunăoară și asta tot...
Dumitru Alaiba: „Dar, iarăși, nu cred că asta a fost ceva concertat, planificat.”
Europa Liberă: Nu, nu, nici nu zic, nu.
Dumitru Alaiba: „Fiecare a făcut-o cum a putut mai bine și cum followerii lui știu să interacționeze, adică ei știu mai bine followerii lor și au comunicat cu ei în felul în care asta să fie acceptat.”
Europa Liberă: Dar noi merită să ascultăm întotdeauna de influencerii ăștia?
Dumitru Alaiba: „Nu! Niciodată nu pot să accept ideea că noi, în general, trebuie să ascultăm orbește de oricine, nu știu, nici măcar de omul pe care îl credem sută la sută curat ș.a.m.d. Nu trebuie niciodată să presupui că acesta-i automat adevărul absolut, pentru că gândirea critică nimeni n-a anulat-o și să mai treci fiecare cuvânt și fiecare vorbă, fiecare opinie prin propriul discernământ e absolut obligatoriu.”
Europa Liberă: Eu mă gândeam că, chiar și în timpuri mai de demult, existau oameni care pretindeau că-s foarte raționali, scriitori precum Knut Hamsun, care a avut Premiul Nobel pentru Literatură, la un moment dat îl simpatiza pe Hitler. Și aici e, așa, o disonanță. Dar am vrut să te întreb – iată, avem un fost președinte, Igor Dodon, care-i și el activ pe rețele și actuala președintă Maia Sandu la fel e foarte activă, ce pierde Voronin, un alt fost președinte, care deloc nu-i pe rețele și ce câștigă, iată, aceștia doi – Dodon și Sandu –, fiind activi și comunicând?
Dumitru Alaiba: „OK, eu nu cred că electoratul dlui Voronin este pe rețele. Deci, fiecare politician este acolo unde știe că este electoratul lui sau vine într-un mediu nou pentru a-și crește electoratul și aici nu-i vorba doar de rețele, ci-i vorba și teritorial. Igor Dodon îi popular la nord și vrea să spargă târgul în centru, de exemplu, da? Fix așa Maia Sandu are un suport masiv în centru, dar clar că ea va ataca, în sensul bun al cuvântului, alte regiuni, unde predominant este Igor Dodon. La fel e și cu rețelele, la fel e și cu diferite alte canale.”
Europa Liberă: Maia Sandu când și-a făcut cont pe TikTok și a trezit wow... A fost o tentativă, o încercare de a comunica cu tinerii reușită sau nu?
Dumitru Alaiba: „Nu știu, eu n-am TikTok. (Râde.) Eu am decis și acum încerc să văd Telegram-ul cu ce se mănâncă.”
Europa Liberă: Dar Clubhouse?
Imaginea Maiei Sandu îi cumva foarte diferită de asta, ea inspiră alte calități
Dumitru Alaiba: „Nu! Eu n-am iPhone, așa că... Au fost câteva, eu cred că-s OK pentru un politician, candidat, este curajos chiar, n-a fost... Eu pot să-mi permit să fiu, așa, poate mai brutal, uneori poate mai obscen, pentru că eu sunt deputat, nu candidez la funcția de președinte și este și o alegere personală, dar imaginea Maiei Sandu îi cumva foarte diferită de asta, ea inspiră alte calități. Și atunci, chestia asta și cu porumbeii a fost foarte, cum se spune în engleză, spot on, n-a fost prea mult, dar a fost un mesaj suficient de glumeț, neobscen, destul de neformal, dar, în același timp, nu ceva care să-i strice din imaginea generală. Cam așa.”
Europa Liberă: Te-ar mira dacă într-o zi în Moldova funcția de președinte ar câștiga-o un influencer, un instagramer sau nu? Fiindcă Zelenski în Ucraina, el nu vine din lumea politică, el vine mai mult din lumea asta a divertismentului.
Dumitru Alaiba: „Eu nu cred că oamenii... Iarăși, Zelenski din lumea divertismentului a venit ca persoană notorie, dar în campanie au fost sute de feluri în care el putea să-și strice șansele, chiar dacă este o persoană cunoscută. Deci, în campanie tu poți să vii cu notorietate, cu faptul că te știu, te cunosc 90% din populație, dar mai departe, dacă ești un incompetent care nu poate lega două cuvinte sau ai niște viziuni tâmpite – lumea nu o să te voteze, chiar dacă și te știe. E una să știi cum convertești notorietatea în voturi și asta-i toată chestia, de aceea doar un instagramer nu e suficientă informație ca eu să zic că e gata sau nu, sau o să fie sau nu. Un instagramer, adică o persoană care are viziuni mai mult sau mai puțin echilibrate, care este suficient de competent pe diferite domenii ca să poată comunica un program și să poată avansa anumite idei, o persoană cu o imagine bună și fără schelete în dulap, cum spunem noi, fără tot felul de scheme și hoții ș.a.m.d., de ce nu? Cred că asta-i inevitabil viitorul, noi deja avem persoane (și nu vorbesc doar de Moldova), sunt foarte mulți oameni care îs activi pe rețele, activi pe online, care și-au transferat sau și-au translat followerii în voturi și asta e OK, dar asta nu de-atâta că ei erau doar influenceri, asta-i pentru că ei aveau altceva mai mult decât asta. E una să aduni like-uri, dar e altceva - și poate-i frumos din partea ta ca persoană care-i urmărită - ca tu să depui un efort să-ți folosești această notorietate, nu să-ți alimentezi egoul și orgoliul, dar să faci bine, să ajuți oamenii să înțeleagă unele lucruri, să ajuți oamenii să accepte unele realități care, nu știu, din frică sau din anumite orientări, din anumite convingeri ei nu vor să le accepte, să ajuți oamenii să facă lucruri bune, asta-i chestia principală atunci când devii puțin notoriu. Guvernul Finlandei, dacă tot vorbim de criză: „Purtați măști!” Tu poți să... tu, devenind notoriu și având anumiți followeri, tu poți să folosești „puterea” asta pentru a răspândi teorii de conspirație în cel mai periculos moment din evoluția țării tale poate, fie asta pandemie, fie asta război, fie asta nu știu ce, sau poți să folosești această platformă ca să spui oamenilor: „Spălați-vă pe mâini! Purtați mască! Păstrați distanța!” ș.a.m.d. Guvernul Finlandei și Finlanda sunt un exemplu destul de bun în gestiunea pandemiei, printre primul lucru care l-au făcut, și eu îmi amintesc știrea asta încă, dacă nu greșesc, prin mai anul trecut, ei au implicat anume influencerii pe diferite categorii ș.a.m.d., influenceri locali nu forțându-i și nu, nu știu, contractându-i, plătindu-i sau ceva, dar a fost un efort de comunicare în care influencerii au ajutat autoritățile să informeze oamenii. Și asta îi foarte frumos.”
Europa Liberă: Adică, fix ca la noi.
Dumitru Alaiba: „Știi, e important să subliniez, dacă tot am ajuns la teorii de conspirație ș.a.m.d., că ele mai sunt acum, deja-s despre vaccin. Atunci când oamenii cred într-o nouă teorie de conspirație ca reacție la o nouă evoluție din societate, acesta-i, în primul rând, eșecul guvernului, pentru că asta înseamnă că tu cu comunicarea ta nu ai fost primul la omul cela, cineva a ajuns la urechile lui mai repede și mai credibil, asta înseamnă că tu ai eșuat în a informa calitativ și obiectiv societatea.”
Europa Liberă: Și ultima întrebare. Iată ai spus că acum vrei să te clarifici cu Telegram, TikTok nu-ți faci, da? Dar ne pomenim, de exemplu, că acolo se mută o generație...
Dumitru Alaiba: „Eu mai am și de lucru, adică la mine...”
Europa Liberă: Nu, ascultă... Dar cred că așa a spus la un moment dat și Voronin, a zis: Da’ nu, că eu am oameni așa care o să mă voteze, nu-mi fac cont eu pe Facebook, da? Nu că aș face o comparație dintre tine și Voronin, dar zic că la un moment dat acolo va fi o generație întreagă de tineri și cineva oricum va încerca să comunice cu ei, să intre acolo și să danseze, nu?
Dumitru Alaiba: „Da! Doar că nu...”
Europa Liberă: Mie personal îmi vine greu să accept asta cumva, eu nu pot, nu îmi imaginez, asta nu înseamnă că eu îs rămas în urmă, dar nu-mi imaginez să dansez sau cumva să încerc să comunic cu...
Dumitru Alaiba: „Iarăși, poate asta o să fie cineva, dar asta o să fie cu siguranță altcineva decât eu.”
Europa Liberă: Altă generație de politicieni, nu?
Dumitru Alaiba: „Iarăși, eu nu cred că un politician trebuie să fie chiar ca, nu știu, o bucată de plastilină care ia forma care trebuie ș.a.m.d. Tu oricum ești felul în care ești, tu ai publicul pe care-l ai și, intrând în politică, dacă vrei, și asta iarăși e un gând cu care eu am intrat în acest parlament, principalul lucru ce poți să pierzi asta e pe tine însuți și caracterul tău și dacă tu o să alergi după opinii populare sau după publicuri care să te susțină ș.a.m.d...”
Europa Liberă: Dar mulți aleargă...
Dumitru Alaiba: „Da, dar pe parcurs tu pierzi ceva și uiți de ceva ce te-a adus aici și asta cred că-i important. Și eu nu zic că n-am să fac TikTok sau ceva, eu nu zic de asta, eu zic de obișnuința asta a politicienilor pur și simplu să alerge după atenție de dragul atenției, să vorbească doar ceea ce-i popular, nu ceea ce-i necesar, să se ferească de subiecte care îs importante și poate nu-s periculoase, dar pur și simplu nu le aduc plus la imagine. Și iată așa anume tu îți pierzi caracterul, tu pierzi ceea din ce ai fost construit și care te-a adus aici.”
Europa Liberă: Dumitru, îți mulțumesc pentru discuție!
Dumitru Alaiba: „Mersi și eu!”
Europa Liberă: Îți doresc multă baftă în activitatea ta!
Dumitru Alaiba: „Mersi!”
