Un avion privat care aparținea grupului Wagner și transporta zece persoane s-a prăbușit pe 23 august, a anunțat Ministerul rus pentru Situații de Urgență.
Numele lui Prigojin se afla pe lista de pasageri. Sistemul de urmărire online Flightradar24 a arătat că un avion Embraer 600 de fabricație braziliană, înregistrat pe numele grupului Wagner, a dispărut de pe ecranele radarelor la începutul serii de 23 august.
Oficialii nu au comentat niciun posibil motiv al prăbușirii. Agenția Federală pentru Transport Aerian din Rusia (Rosaviația) a declarat că a fost lansată o anchetă privind incidentul.
Prigojin, fostul condamnat care și-a transformat afacerea cu un restaurant din Sankt Petersburg în contracte avantajoase cu Kremlinul, a ajuns să fie cunoscut pentru prima dată în Occident pentru crearea „fabricii de troli ruși”, acuzată că a încercat să manipuleze alegerile prezidențiale americane din 2016. Dar Wagner Group, compania sa mercenari, a jucat, fără îndoială, un rol și mai important în politicile interne și externe rusești și i-a adus notorietate la nivel mondial.
Îndrăzneț și grosolan, cu apucături sadice, Prigojin și-a trimis mercenarii Wagner să lupte în numele Kremlinului în Siria, Libia și Ucraina. După ce Kremlinul a declanșat invazia pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, el s-a transformat într-un critic nemilos al modului în care purta armata regulată (și capii ei) războiul - o confruntare care a ajuns la apogeu în iunie 2023, când Prigojin s-a pus în fruntea a mii dintre luptătorii săi declanând o sfidătoare rebeliune împotriva comandamentului militar.
Insurecția - pe care Vladimir Putin a numit-o o „lovitură de cuțit în spate” - a fost de scurtă durată, dar a reprezentat cea mai mare provocare pentru președintele rus în cei 23 de ani de când este cea mai importantă figură politică a țării.
De la crenvurști, la „bucătarul lui Putin”
Prigojin s-a născut în ceea ce era pe-atunci Leningrad, în 1961, și a fost crescut de mama sa, care s-a descurcat lucrând într-un spital pentru a-l întreține pe el și pe bunica sa, după moartea tatălui său. În adolescență, s-a apucat de schi nordic la o școală sportivă, dar a revenit în Leningrad, unde a fost prins și pedepsit pentru furt - prima dintr-o serie de infracțiuni din ce în ce mai grave, inclusiv jaf armat și trafic de minori, care i-au adus o pedeapsă de puțin peste nouă ani de închisoare.
A fost eliberat din închisoare în 1990, într-o perioadă în care Uniunea Sovietică se afla în plină desfășurare a reformelor glasnost și perestroika ale lui Mihail Gorbaciov. Împreună cu cel de-al doilea soț al mamei sale, a deschis un lanț de chioșcuri unde vindeau hot-dog, afacere care, după spusele sale, a avut un succes fulminant.
„Câștigam 1000 de dolari pe lună, iar acolo erau munți de ruble", a declarat el într-unul dintre rarele sale interviuri timpurii apărut în 2011 în revista Gorod 8212 din Sankt Petersburg. „Mamei mele îi era greu să-i numere pe toți”.
Mai târziu, a lucrat și a investit într-o rețea de supermarketuri numită Kontrast, deținută de un fost coleg de școală.
Nu este clar când s-a înfiripat relația lui Prigojin cu Putin, deși, ca întreprinzător în devenire în Sankt Petersburg, este foarte probabil ca pașii lui să se fi intersectat cu cei ai lui Putin, a cărui carieră politică a început în primăria orașului în anii 1990, sub conducerea lui Anatoli Sobciak.
Se pare că Prigojin s-a împrietenit cu Putin prin intermediul bodyguardului acestuia devenit, apoi, mai târziu, șeful securității, Viktor Zolotov, potrivit revistei Forbes. Zolotov l-a urmat mai târziu pe Putin la Moscova, pe măsură ce steaua lui politică s-a ridicat tot mai mult, și a ajuns să fie șeful Gărzii Naționale, o puternică agenție de securitate internă.
Potrivit unei biografii publicate de siteul de știri Meduza, Prigojin a intrat în afacerea restaurantelor împreună cu un alt director de la Kontrast și, la sfârșitul anilor 1990, au deschis ceea ce a devenit unul dintre cele mai renumite restaurante din Sankt Petersburg, Staraia Tamojnia (Conacul tradițiilor).
A urmat o altă investiție: recondiționarea unei vechi nave cu vele și transformarea acesteia în Novîi Ostrov, care a devenit un alt restaurant renumit, unde Putin i-a găzduit pe președintele francez Jacques Chirac în 2001 și, mai târziu, pe președintele american George W. Bush.
Afacerea cu mâncare a lui Prigojin s-a extins la contracte de catering printr-o companie numită Concord Catering - mai întâi, pentru școli, spitale și închisori, iar apoi pentru evenimente guvernamentale mai mari, precum Forumul Economic Internațional din Sankt Petersburg și inaugurarea lui Dmitri Medvedev ca președinte în 2008.
Contractele sale de catering pentru Kremlin și alți membri ai elitei rusești i-au atras porecla de „bucătarul lui Putin”.
În 2006, când Bush a călătorit la Sankt Petersburg pentru un summit, președintele american și soția lui, Laura, au fost serviți cu vin de Prigojin, la o cină oferită de Putin.
În 2012, companiile lui Prigojin au obținut un contract profitabil de la o agenție a Ministerului Apărării pentru a furniza servicii de alimentație și catering pentru armata rusă. Când Serghei Șoigu, fost ministru pentru situații de urgență și veteran loialist al lui Putin, a fost numit ministru al apărării, contractul a încetat după câțiva ani - ceea ce ar fi putut alimenta, mai târziu, dușmănia lui Prigojin față de Shoigu.
La sfârșitul anilor 2010, reputația lui Prigojin a fost afectată pe fondul unui val de știri care documentau cazuri de intoxicații alimentare în rândul elevilor și cadeților militari, provenite de la alimentele furnizate prin firma de catering a lui Prigojin .
De asemenea, a fost dezvoltator imobiliar în orașul său natal, Sankt Petersburg, ajungând să se înfrunte public adesea la cuțite cu guvernatorul orașului, care era el însuși numit de Putin.
Mercenari și troli
Momentul exact al intrării lui Prigojin în lumea obscură a companiilor militare private nu este clar, dar observatorii spun că ar fi începutul conflictului din Siria - când a avut lor intervenția fulgerătoare și, în cele din urmă, de succes a Rusiei în numele guvernului sirian.
Antreprenorii, dintre care unii erau veterani ai serviciilor de securitate rusești, au început să înființeze companii de securitate corporatistă în anii 2000; cel puțin una dintre ele a oferit protecție pentru navele marinei comerciale rusești împotriva piraților de pe coastele Africii.
Grupul Wagner, o ramură a altor companii private care lucraseră în Siria, a apărut cândva în jurul anului 2014, când Rusia a alimentat și finanțat o revoltă în estul Ucrainei. Unul dintre cei care a fost unul dintre primii șefi proeminenți ai companiei era un fost ofițer de informații militare.
Ani în șir, Prigojin a fost considerat de mai toată lumea ca finanțator al grupului Wagner, dar abia în septembrie 2022, la câteva luni de la invazia Rusiei în Ucraina, a recunoscut în mod deschis că este proprietarul.
În Siria, luptătorii Wagner au fost acuzați cu probe și martori de atrocități și posibile crime de război. Mercenarii lui au apărut și în alte țări: în Sudan și, mai ales, în Republica Centrafricană, unde companiile legate de Prigojin au obținut concesii profitabile pentru a extrage aur și alte minerale.
În septembrie 2013, jurnaliştii ruşi au început să cerceteze o companie care fusese fondată la periferia de nord-vest a orașului Sankt Petersburg, numită Agenția de Cercetare pe Internet, și mai târziu numită „fabrica de troli a Rusiei”. Avându-l ca proprietar pe Prigojin, prin intermediul rețelei de afaceri Concord, compania a angajat oameni pentru a crea nenumărate profiluri online, adesea pentru rețelele sociale precum Facebook, Twitter și VK, și pentru a posta comentarii incitatoare sau pentru a crea conturi false.
În 2018, la doi ani după alegerile prezidențiale americane câștigate de Donald Trump, Departamentul american de Justiție i-a pus sub acuzare pe Prigojin și alți 13 ruși și a emis un mandat de arestare pentru Prigojin, acuzându-l de conspirație pentru a comite fraudă electorală.
Deși cercetătorii au dezbătut cât de multă influență au avut trolii Agenției de Cercetare pe Internet asupra alegătorilor americani, efortul a fost considerat drept un succes pentru Prigojin, catapultându-l pe culmi și mai înalte de notorietate.
În noiembrie 2022, cu câteva zile înainte de alegerile americane pentru Congres, Prigojin s-a lăudat cu eforturile sale. „Domnilor, ne-am amestecat, ne amestecăm și ne vom amesteca”, a spus Prigojin. „Cu atenție, cu precizie, chirurgical și în felul nostru, după cum știm s-o facem”.
Generalii ruși și teroarea cu barosul
Invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei a fost cea care le-a conferit lui Prigojin și grupului său de mercenari o importanță și mai mare.
Oficialii și comandanții ruși au presupus că invazia, ordonată de Putin pe 24 februarie 2022, va spulbera forțele Kievului și capitularea rapidă a guvernului ucrainean.
Acest lucru nu s-a întâmplat și, pe măsură ce problemele profunde ale armatei ruse au devenit mai clare, mercenarii lui Prigojin au început să aibă un rol tot mai important pe câmpul de luptă. Compania Wagner a jucat un rol-cheie în asedierea Mariupolului și apoi în războiul urban de uzură din Sievierodonețk, Lisiceansk și Bahmut.
De asemenea, Prigojin a început să recruteze luptători din pușcăriile Rusiei.
Și a adoptat violența ca metodă esențială de a impune disciplina și de a inspira frica. În noiembrie 2022, pe un canal Telegram legat de Wagner a apărut un clip video. În el, un soldat rus despre care se presupune că a dezertat în Ucraina, dar apoi a fost recapturat de armata rusă, era ucis cu un baros. Ulterior, Prigojin a susținut această pedeapsă.
Dar, deși trupele Wagner erau considerate, în unele cazuri, mai răzbătătoare și mai eficiente decât trupele ruse regulate, mercenarii grupului au suferit pierderi inimaginabile, în special în jurul orașului Bahmut din Donețk. Oficialii occidentali au vorbit despre valurile nesfârșite de infanteriști – mulți dintre ei foști deținuți angajați de Wagner – trimise împotriva pozițiilor ucrainene.
Între timp, Prigojin a devenit un critic vocal și necruțător al comandanților militari ruși, printre care, nu în ultimul rând, Șoigu, insultându-i și cerându-i lui Putin să facă o mobilizare generală. El s-a plâns în mod repetat că oficialii militari au refuzat să le trimită soldaților lui muniție adecvată.
Criticile sale sunt cu atât mai remarcabile cu cât parlamentarii au decis pedepsirea prin lege a celor care critică public forțele armate ale Rusiei, la scurt timp după lansarea invaziei. Între timp, legea a fost folosită pentru a arunca în închisoare zeci de ruși care au protestat împotriva războiului.
Pe 20 mai 2023, după aproape 10 luni de asediul lui Bahmut, forțele ruse au susținut că au cucerit orașul. Putin a recunoscut rolul soldaților Wagner în luptă, deși fără a-i numi și fără a-l menționa pe Prigojin.
La rândul său, Prigojin a profitat de ocazie pentru a se lua de Șoigu și de generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Rusiei.
„Șoigu și Gherasimov au transformat războiul în propria lor distracție”, a spus Prigojin într-un videoclip. „Din cauza capriciilor lor, au murit de cinci ori mai mulți băieți decât ar fi trebuit să moară. Vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor, care în limba rusă se numesc crime”.
Dacă aceasta a fost o amenințare, Prigojin s-a ținut de ea doar câteva săptămâni mai târziu.
La 23 iunie 2023, Prigojin a acuzat forțele Ministerului Apărării că au lansat atacuri care au ucis mai mulți luptători Wagner și a cerut demiterea lui Șoigu.
În dimineața următoare, mii de mercenari Wagner au intrat în orașul Rostov-pe-Don, din sudul Rusiei, preluând controlul asupra unităților militare înainte de a porni spre nord, spre Moscova, în ceea ce Prigojin a numit un „marș al justiției”.
Capitala s-a pregătit pentru ce e mai rău, masând soldați în periferie, ridicând baricade și avertizându-i pe moscoviți să rămână acasă.
Dar după câteva ore, revolta s-a terminat la fel de brusc cum începuse. Pe când luptătorii săi se aflau la doar 200 de kilometri de capitală, Prigojin a oprit înaintarea, după o înțelegere pe care se pare că ar fi intermediat-o liderul Belarusului, Aleksandr Lukașenko.
Putin a adoptat la început un ton dur, numind revolta un act de trădare. El spunea că a fost „înjunghiat în spate” și a jurat că-i va pedepsi pe cei care se revoltaseră. Dar Kremlinul i-a permis apoi lui Prigojin să plece în exil în Belarus și a spus că luptătorii săi nu vor fi urmăriți penal.
Pe moment criza se încheiase, dar Putin, care a căutat multă vreme să transmită public o imagine de stabilitate și control, a apărut în ochii multora, slab și lipsit de vlagă.
