Mărturisesc, stimaţi cititori, că am avut un rictus nervos cînd am auzit acest apel al lui Igor Dodon. Să înţeleg că rezistenţa noastră, timp de două săptămîni, va învinge virusul şi ne vom recăpăta libertatea de altădată? Haideţi totuşi să fim serioşi!
Presupun că nici Igor Dodon nu crede în ceea ce spune. Amînarea Paştelui Blajinilor şi a sărbătorii din 9 mai e o dovadă mai mult decît elocventă că la sfîrşitul lui aprilie vom fi în miezul crizei. Nicăieri criza covidică nu va pleca. Şi asta din două motive.
Primul motiv e acela că rezistenţa noastră e un soi de butaforie. Iresponsabilitatea crasă a unor cetăţeni e de domeniul evidenţei. Oameni care se plimbă lejer în companii pe străzi, indivizi fără măşti şi mănuşi care îţi suflă în ceafă la magazin etc. Avem exemple cu duiumul că aici carantina e sfidată.
Al doilea motiv e chiar ezitarea autorităţilor care prin ceea ce fac amplifică deruta. Pe de o parte, ele amînă Paştele Blajinilor, iar pe de altă parte aduc focul haric. Facem slujbele pascale fără mult public, dar nu renunțăm nici la sfințirea bucatelor, deşi e stare de urgenţă. Şi-apoi, să nu uităm că rezistenţa noastră împotriva crizei covidice e diminuată de încercarea de a rezista crizei economice. Cineva nu va putea să stea acasă ca să poată supravieţui. Lucrurile sunt mai complicate şi infirmă declaraţia optimistă a lui Igor Dodon.
Nu trebuie să fii mare vizionar ca să înţelegi că două săptămîni de rezistenţă specifică moldovenească nu vor alunga Covid 19. E nevoie de mult mai mult timp şi de mult mai multe sacrificii. Povestea asta e lungă!
