Regiunea Cernăuţi a înregistrat sâmbătă 30 de noi cazuri Covid-19, numărul total al persoanelor testate pozitiv a ajuns la 409, iar 13 persoane au decedat. Este regiunea cu cel mai mare număr de îmbolnăviri din Ucraina. Pe teritoriul Ucrainei au fost înregistrate, duminică dimineața, 2777 cazuri de COVID-19 şi 83 de decese. Regiunea Cernăuți a fost izolată din punct de vedere al infrastructurii de celelalte regiuni ale Ucrainei, nu se permite intrarea sau ieșirea din regiune, cu excepția traficului de pasageri și a celor care țin de tranzitarea regiuni, spune jurnalistul Marin Gherman, directorul Centrul Media BucPress de la Cernăuți. Acesta povestește într-un interviu pentru Europa Liberă ce măsuri s-au luat în regiune pentru combaterea epidemiei și cât de mult este afectată comunitatea românească din Cernăuți.
Marin Gherman: „Situația este destul de complicată, regiunea Cernăuți este cea mai afectată regiune din Ucraina la capitolul infecție cu COVID-19. Sunt cifre mari de asemenea în regiunea Kiev, în orașul Kiev, în alte părți, însă la capitolul densității populației și numărului de persoane infectate Cernăuțiul, statistic, observăm că este cel mai afectat.
Dacă vorbim de cauze, desigur, apropierea de căile de transport, frontiera cu Uniunea Europeană, regiunea Cernăuți fiind un important punct de transport și de legături dintre Uniunea Europeană și celelalte regiuni ucrainene. Sunt și cazuri destul de complicate și în celelalte regiuni vestice ucrainene, cum ar fi Lvov, Cernopol sau Ivano-Frankovsk. Recent, guvernatorii din cele trei regiuni vest-ucrainene s-au adresat către președinte să înăsprească măsurile de combatere a COVID-19 pentru a nu permite răspândirea în continuare a acestei infecții.
În regiunea Cernăuți a fost declarată situație de urgență, subliniez – situație și nu stare. În legislația ucraineană există o diferență între cele două stări juridice și din punct de vedere politic, și din punct de vedere epidemiologic. Situația de urgență nu prevede atât de multe îngrădiri ale libertăților personale și individuale ale cetățenilor, însă autoritățile au mâna liberă să reglementeze o serie de activități economice fără să stopeze circulația banilor, domeniul financiar, o serie de activități economice nu sunt blocate și permite localizarea unei probleme în cadrul unei regiuni, entități și așa mai departe.
Regiunea Cernăuți a fost izolată din punct de vedere al infrastructurii de celelalte regiuni ale Ucrainei, nu se permite intrarea sau ieșirea din regiunea Cernăuți, cu excepția traficului de pasageri și celor care țin de tranzitarea regiunii, adică cei care vin, de exemplu, din vama Siret-Porubna și se îndreaptă spre Kiev, nu au dreptul să rămână în zona Cernăuți, doar să tranziteze această regiune. În orașul Cernăuți a fost introdus regimul de măști, regimul de supraveghere a populației prin organele de poliție, observarea celor care intră în țară timp de 14 zile. Mai mult decât atât, Ministerul digitizării Ucrainei a propus la intrarea în Ucraina fiecare cetățean să-și instaleze, dacă constată medicii ca fiind necesar, o aplicație mobilă specială pentru ca să fie urmărită persoana respectivă prin fotografii în fiecare zi unde ea se află și prin geolocalizare, prin metode mai moderne.”
Europa Liberă: Domnule Marin Gherman, care este reacția populației la aceste măsuri anunțate de autorități? În ce măsură se respectă această carantină, acest „stăm acasă”?
Marin Gherman: „Din păcate, nu toată lumea conștientizează riscurile care pot să fie provocate de acest COVID-19, multă lume are o atitudine așa, cumva de parcă este o poveste de media sau un fake-news. Și la celălalt pol se află cei care consideră că este o pandemie globală, că este ceva strașnic, adică o panică extraordinară. Nu avem o poziție de mijloc.”
Europa Liberă: Care este atmosfera în Cernăuți, chiar în oraș?
Marin Gherman: „Orașul Cernăuți a rămas fără transport public, tot transportul a fost oprit. Funcționează doar organizațiile care asigură funcționarea normală a acestui oraș din punct de vedere al infrastructurii, medicinei, poliției, serviciilor de pompieri și așa mai departe.
Despre cifre, ce pot să vă spun este că o mare perioadă de timp nu au fost teste suficiente pentru a verifica populația. Acum, când au apărut, s-a decis la nivelul Ministerului Sănătății să fie o atitudine simptomatică a medicilor față de această primejdie: dacă este detectată o posibilă problemă, totuși, sunt evitate cercetările suplimentare, persoana are recomandarea să stea acasă și simptomatic să se trateze, pentru a ușura, cumva, povara care stă pe seama Ministerului Sănătății. Nu știu cât de conștientă și corectă este această decizie, însă au fost schimbate și protocolul și procesele verbale care țin de recomandări vizavi de tratarea pacienților de COVID-19. Iar Ministerul Sănătății înțelege că o explozie a acestei infecții ar însemna o povară imposibil de dus și se încearcă prin orice metode evitarea contactelor între oameni pentru a tot amâna această aglomerație care s-ar putea să se întâmple în spitalele din Ucraina.”
Europa Liberă: Chiar vroiam să vă întreb de sistemul medical, cum face el față? Pentru că prima lovitură au primit-o medicii, ei au fost cei care n-au avut echipamente de protecție într-o primă fază și în Republica Moldova, cel puțin, asistăm la o cotă foarte înaltă, cel puțin de aproape 30 la sută, dintre cei care s-au îmbolnăvit sunt medici. Cum face față sistemul medical din Ucraina?
Sistemul medical din Cernăuți și din Ucraina se aseamănă întru câtva cu cel din Republica Moldova...
Marin Gherman: „Sistemul medical din Cernăuți și din Ucraina se aseamănă întru câtva cu cel din Republica Moldova, sisteme care au moștenit o sumedenie de modele, structuri și moduri de acțiune din perioada Uniunii Sovietice. Nu pot spune că sistemul este pregătit în Cernăuți de această criză.
În Ucraina au fost inițiate o serie de reforme. Chiar în momentul acesta al pandemiei COVID-19, instituțiile medicale din orașul Cernăuți se aflau la miezul unei mari reforme a sistemului medical din Ucraina și de la 1 aprilie trebuia să aibă loc o reducere masivă a personalului medical din Cernăuți, din regiunea Cernăuți, și din Ucraina, faza a doua a reformei medicale. COVID-19 a oprit cea de a doua fază a reformei în orașul Cernăuți, pentru că guvernul a înțeles că acum nu este vremea să mai reducem din personalul și angajații din sistemul medical, că și așa nu este totul în regulă și s-a amânat această reformă.
Probleme sunt ca și în România, ca și în Republica Moldova de genul protecției personalului medical, măști insuficiente în prima fază și slaba reacționare a autorităților față de această criză, mașinăria aceasta birocratică prea greu s-a trezit, cam greu a început să reacționeze din punct de vedere administrativ, legislativ chiar și aici problemele noastre moștenite de decenii au ieșit la suprafață.
De asemenea, se înregistrează cazuri, și destul de multe, de îmbolnăvire a personalului medical. Iar în orașul Cernăuți a fost numită o instituție medicală, spitalul orășenesc numărul 1 care a primit statut de spital COVID-19, și a fost numit, de asemenea, un spital de rezervă din suburbia orașului Cernăuți. Am analizat noi, jurnaliștii din Cernăuți, și, totuși, ni se pare că numărul și capacitatea acestor instituții medicale pare a fi prea mică, dacă ne așteptăm la cifrele estimate de cercetători privind îmbolnăvirile undeva pe la sfârșitul lunii aprilie. Nu au dat cifre, au spus doar că chiar imediat după sărbătorile pascale urmează apogeul, vârful epidemiologic.”
Europa Liberă: Dvs. spuneați că autoritățile au reacționat greoi. Și în Italia s-a vorbit despre faptul că exact aceasta ar fi fost cauza unei extinderi atât de masive a bolii – faptul că carantina a fost introdusă cam târziu. Pe de altă parte, spuneați că autoritățile merg pe ideea de a nu bloca fluxurile economice. Unde este echilibrul între interesul economic și prioritatea de a opri extinderea pandemiei?
Marin Gherman: „Se discută la nivelul societății, tocmai ați pus degetul pe rana ucraineană, în momentul de față. Pe de o parte, avem de a face cu o provocare de sorginte medicală, pe de altă parte, vorbim despre o economie care nu se află într-o stare dintre cele mai bune și președintele a tot discutat la TV și radio despre un posibil faliment național al Ucrainei și necesitatea de a colabora cu FMI. Și se leagă aici mai multe probleme și se țin grămăjoară: pe de o parte, necesitatea de a reacționa cât mai drastic, cât mai dur, cât mai aspru față de o provocare epidemiologică, pe de altă parte, păstrarea echilibrului economic pentru a continua colaborarea cu FMI. Aceasta este cheia discuțiilor în presa ucraineană.
Și, doi, aș vrea să spun că nu a existat, până în momentul de față în Ucraina un plan, o strategie de reacționare la asemenea provocări. Toate aceste strategii au fost moștenite încă din perioada sovietică, sunt învechite, experții în securitate au tot avertizat, mai ales în cadrul consultărilor cu experții din blocul NATO, din celelalte instituții de expertiză, că ar trebui să fie elaborate asemenea strategii. Nu au fost, nu există și acțiunile par a fi cumva situative, sporadice, necugetate. De exemplu, în orașul Kiev, vă dau așa un exemplu, și în Cernăuți, a fost blocat transportul rutier o perioadă, nimic nu circula, în același timp persoanele erau nevoite să ajungă la serviciu, angajatorii strigau că „nu putem să blocăm activitățile economice” și erau nevoite persoanele să stea în drum, să caute mașini ocazionale, serviciile de taxi s-au scumpit foarte mult.
Deci, din probleme au fost create alte probleme, pentru că sunt jumătăți de măsură – dacă declarăm stare de urgență, toată lumea stă acasă, dacă declarăm situație de urgență, asta înseamnă că sunt jumătăți de măsură care pot să cauzeze alte riscuri și alte probleme neplanificate.”
Europa Liberă: Care este situația în regiunile separatiste și în ce măsură Kievul are tabloul real în ceea ce se întâmplă acolo, pentru că, de exemplu, Chișinăul a găsit o modalitate de a avea, cel puțin, statistica cazurilor din regiunea transnistreană, deși a semnalat mai multe abuzuri din partea Tiraspolului, inclusiv instituirea de noi puncte vamale pe frontiera adminstrativă. Există o anumită statistică în ceea ce se întâmplă în Donețk, în Luhansk, în Crimeea?
Marin Gherman: „Din păcate, nu avem nicio cifră veridică, nici aproximativă, a cazurilor de îmbolnăviri din așa-zisele republici populare, Donețk și Luhansk. Ministerul de Externe al Ucrainei a anunțat de mai multe ori în ultimele săptămâni despre îngrijorarea în legătură cu faptul că autoritățile auto-proclamate nu prea au grijă de cetățenii ucraineni aflați, în momentul de față, în componența republicilor autoproclamate. Nu există nicio cifră.
Nu există nicio informație veridică privind îmbolnăvirile din republicile autoproclamate...
Mai mult decât atât, agențiile așa-ziselor republici au tot menționat că nu există nicio problemă, totul este în regulă, în vechiul stil neosovietic, în Crimeea la fel. În genere, totul ce ține de spațiul est-european, mai ales de spațiul rusesc, știm foarte bine că toate cifrele de acolo nu pot fi veridice absolut și Crimeea, fiind anexată de Federația Rusă în 2014, ține acum de spațiul de influență politic-militar direct al Federației Ruse. Au mai apărut în presa din Ucraina diferite informații, haz de necaz, cum că au fost instituite controale suplimentare și puncte de control între cele două republici autoproclamate, Lugansk și Donețk. Însă, am rămas doar la informația că nu există nicio informație veridică privind îmbolnăvirile din acele republici și de acele măsuri care au fost sau nu au fost acolo luate.”
Europa Liberă: Dar poate prin rețele de socializare ajunge ceva informație de acolo, de la medici, eventual, din spitale, sau ca atmosferă generală, există vreun semn cam ce se întâmplă acolo?
Marin Gherman: „Desigur, sunt cazuri de îmbolnăviri și decese, inclusiv informație din rețelele de socializare, din presa care este controlată de ei acolo, însă la nivel de autorități, totul este dezmințit, totul este în regulă, nu există nicio problemă.”
Europa Liberă: Din punct de vedere mediatic, tot e un aspect foarte interesant, ce se întâmplă din punctul de vedere al informației? Aici este de foarte mare amploare fenomenul teoriei conspirației, al fake-news-ului.
Marin Gherman: „Din păcate, constatăm și în regiunea Cernăuți o înflorire atipică a teoriei conspirației în spațiul informațional, aceste teorii asemănătoare după fenomenul de discurs mediatic care indică, pe de o parte, faptul că sunt rodul fabulației, muncii, eforturilor comune ale unei întregi echipe de promovare și diseminare a știrilor false și a fake-news-urilor. Aceste teorii în regiunea Cernăuți sunt răspândite mai ales prin rețelele de socializare, inclusiv Facebook, care spun că acest coronavirus este o armă îndreptată împotriva acestor state, să le înrobească, să facă omitere controlată de cei care sunt de peste ocean și așa mai departe.
Ce-i drept, nu toate aceste teorii indică în mod neapărat Statele Unite ale Americii ca „răul absolut”, sunt și alte teorii, cum că China, cum că Rusia… Se explică, în fond, din punct de vedere sociologic – în vreme de astfel de crize și de panici oamenii își caută o explicație cât mai simplă posibil.
Foarte mult depinde de încrederea populației în autoritățile locale, în autoritățile naționale...
Se cunosc, de asemenea, inițiativele NATO, inițiativele grupurilor de experți care au încercat să dezmințească o serie de știri false pe marginea coronavirusului, sperăm foarte mult că vor avea efecte. Iar aici, iarăși, revin la o discuție mai veche: foarte mult depinde de încrederea populației în autoritățile locale, în autoritățile naționale. Dacă se va pierde această încredere în informațiile care vin de la autorități privind cazurile de îmbolnăviri, privind respectarea unor reguli, atunci aceste teorii ale conspirației riscă să devină, din punctul meu de vedere, mari probleme la capitolul securității, pentru că va fi ruptă legătura între cetățeni și cei care trebuie să aibă grijă de securitatea, sănătatea noastră.”
Europa Liberă: Dvs. spuneați mai devreme că au apărut măștile, echipamentele. Ele au venit din donații, din asistență sau Ucraina are producție proprie? De ce vă întreb, pentru că la Chișinău e o discuție întreagă acum despre cine și cât de mult a ajutat Republica Moldova, inclusiv președintele socialist Igor Dodon laudă Rusia și China pentru asistența oferită și critică Uniunea Europeană, pentru că a promis sume mari, care încă nu au venit. Deci, accentele se pun într-un anumit fel la Chișinău și inclusiv subiectul respectiv se politizează.
Marin Gherman: „În Ucraina, în primul rând, s-a mizat până acum pe resursele proprii în ceea ce privește producția măștilor sau a altor echipamente netehnologice esențiale. Știu, de exemplu, din cazuri concrete cum unele mici întreprinderi din regiunea Cernăuți, din ținutul Herța în special, până a fi declarată situația de urgență în regiunea Cernăuți, s-au reprofilat la îndemnul autorităților în direcția confecționării măștilor.
Dacă vorbim de asistență și ajutoare, s-a mizat în Ucraina și în regiunea Cernăuți până acum pe asistența care vine din Uniunea Europeană, care vine din alte state neeuropene, cum ar fi Arabia Saudită, Coreea. Desigur, nu se vorbește deloc despre orice colaborare sau asistență sau negociere cu Federația Rusă, care este recunoscută la nivelul legislației ucrainene stat-agresor și aici nu putem face nicio comparație cu Republica Moldova.
Și a fost, în ultimele zile, popularizată, răspândită, promovată știrea despre ajutorul care vine de la Uniunea Europeană pentru statele Parteneriatului Estic pentru susținerea țărilor care se confruntă cu pandemia COVID-19. De asemenea, un apel de proiecte privind modernizarea sferei medicale și informării populației din partea Inițiativei Central-Europene cu o serie de granturi. La fel, a fost această informație destul de răspândită în Ucraina.
Problema, ca și în altă parte, constă în faptul că nu se știe cine va beneficia de aceste ajutoare, care este mecanismul implementării proiectelor, în ce mod vor beneficia oamenii simpli de toate aceste cifre mari și frumoase pe care le discutăm aici. Mecanismul și controlul societăților civile, mai ales acum, în contextul pandemiei, pare a fi, totuși, unul minuscul. Și aici vorbim de fragilitățile sistemelor democratice care au fost instalate în aceste state.”
Europa Liberă: Și un subiect foarte sensibil pentru societățile noastre - în Republica Moldova, unul din cele mai mari focare ale COVID a pornit de la o excursie organizată la mănăstirea Pociaev. Acum aflăm că cea mai mare mănăstire din Kiev este contaminată. La Cernăuți, am văzut știrile astăzi dimineață, cinci preoți sunt infectați, unul din ei, din Noua Suliță, a avut contacte cu peste o sută de enoriași și preoți. Ce se întâmplă în zona aceasta, de ce e o răspândire atât de mare? Și în contextul acesta, care sunt pregătirile de Paști, cum vor avea loc slujbele?
Marin Gherman: „În contextul pandemiei COVID-19, despre două categorii sociale se discută diferit de cum se discuta odinioară. Aici vorbim despre cler, biserică, și vorbim despre cei care s-au întors din statele Uniunii Europene acasă, și vorbim de sute de mii de persoane care s-au întors. Dacă Kievul era foarte liberal la început, acum își pune întrebări, poate trebuia altfel gestionată această criză. Pentru că cei care s-au întors acasă au adus cazuri de îmbolnăviri suplimentare și de asta situația pare a fi ieșită de sub control.
Doi, în ceea ce privește biserica, o perioadă de timp bisericile din Ucraina au ignorat recomandările autorităților ucrainene. De ce le-au ignorat? Pentru că erau doar recomandări. De aici revin la statutul juridic al situației de urgență, vorbim de recomandări și nu de altceva. Concomitent cu înăsprirea măsurilor, situația se schimbă, dacă vorbim despre Pecerska Lavra, Lavra Peșterilor din Kiev, a devenit cu adevărat această mănăstire fondată în secolul al XI-lea un focar de contaminare în centrul orașului Kiev istoric și celelalte mănăstiri.
Aici au avut loc, în regiunea Cernăuți, discuții dintre guvernatorul regiunii Cernăuți cu reprezentanții bisericilor, asemenea discuții au avut loc practic în toate regiunile din Ucraina și la Kiev. Și s-a ajuns la concluzia ca sărbătorile pascale să se desfășoare în sensul serviciului divin, însă există limitări în ceea ce privește desfășurarea acestui serviciu – vorbim despre zece persoane maximum într-o biserică, inclusiv cu preotul și cei care vor asigura filmarea evenimentului și transmisiunea online. Deci, foarte puțină lume. În localitățile rurale s-a luat decizia să fie sfințite bucatele de Paște în zonele ortodoxe, acasă sau la poartă, sau în centrul satului pentru a evita contactul între oameni.
Desigur, vor avea de suferit foarte mult tradițiile și obiceiurile celor care trăiesc aici...
Preoții, până la urmă, au fost de acord să ajungă la un numitor comun cu autoritățile și așa se va proceda pentru a evita la maximum contactul interuman în perioada sărbătorilor pascale. Desigur, vor avea de suferit foarte mult tradițiile și obiceiurile celor care trăiesc aici, dar lumea cam conștientizează că nu este timpul să fim nemulțumiți, pentru că riscul este destul, destul de mare.”
Europa Liberă: La Chișinău, Mitropolia Moldovei, subordonată bisericii ruse, chiar a decis amânarea Paștelui Blajinilor pentru prima duminică din luna iunie, o decizie din asta care a trezit foarte multe zâmbete și ironii pe rețelele de socializare.
Marin Gherman: „Nu a existat o asemenea decizie aici. S-a tot discutat despre neatenția unor fețe bisericești care prea târziu au conștientizat riscul COVID-19. Zilele acestea, în regiunea Cernăuți câțiva preoți s-au îmbolnăvit de COVID-19, care au contactat, la rândul lor, cu creștinii și se mediatizează aceste cazuri, arătându-se, nu neapărat o anumită respingere față de biserică, ci se demonstrează faptul că oricine poate să fie victimă al acestui coronavirus, de la premier până la fețe bisericești, cei tineri sau bătrâni.”
Europa Liberă: Dvs. ați abordat un subiect foarte interesant care a existat și în Republica Moldova – această discriminare și condamnare a diasporei. Autoritățile au arătat cu degetul ca fiind sursa principală de infecție. Pe de altă parte, acești oameni au insistat că acest stat ani de zile a supraviețuit de pe urma muncii și a transferurilor făcute de diasporă.
Marin Gherman: „Da, adevărat, este una dintre categoriile acuzate nu de autorități, ci de restul cetățenilor, de cei care au rămas aici mai mult. Pe de altă parte, nu putem vorbi despre o stigmatizare clasică, se conștientizează faptul că datorită celor de peste hotare a supraviețuit economia locală aici, o perioadă.
Însă vorbim despre autorități, din punct de vedere al unei responsabilități de absență, a unei viziuni clare, coerente, comune de comportament și gestionare a acestei crize. La început, autoritățile au avut o atitudine absolut liberală, să se întoarcă oricine acasă fără niciun control, fără niciun fel de restricții. Deci, a fost un gen de atitudine chiar în plină criză de COVID-19. Pe de altă parte, la o lună și jumătate distanță a fost luată o altă decizie – să fie toată lumea verificată, să fie pusă în autoizolare, să fie cazată în hoteluri, ei acolo să stea 14 zile, iar cazarea este gratuită, iar masa este de trei ori mai scumpă decât ar trebui să fie. Și au apărut probleme și scindări de gen social, de ce față de unii, o perioadă, a fost un altfel de atitudine, și erau aduși acasă cu avioane plătite din bugetul statului ucrainean, iar față de alții a fost o altfel de atitudine?
Deci, absența acestei strategii și viziunii clare, coerente a născut probleme și care s-a tradus prin nașterea unor atitudini critice, disprețuitoare, stigmatizatoare față de diaspora care se întoarce acasă. Aceste lucruri erau mediatizate și lumea s-a trezit, cumva, obosită de acest mare aflux de oameni care se întorc acasă din zone unde COVID-19 era în plină înflorire. De aici spun că comunicarea dintre autorități și cetățeni este absolut importantă și cazurile acestea ar trebui luate în considerare în viitor.”
Europa Liberă: În comunitatea românească din Cernăuți care este starea de spirit?
Marin Gherman: „Comunitatea românească din Cernăuți este afectată de COVID-19, dacă vorbim geografic. Practic în toate raioanele unde locuiesc etnici români sunt cazuri de COVID-19. Nu pot spune că lumea este absolut panicată în aceste zone, oamenii se pregătesc de sărbătorile pascale, nu prea conștientizează cum asta va fi, anul acesta mai netradițional ca în alți ani. Pe de altă parte, bătrânii de la sate își aduc aminte de perioada de imediat după instalarea puterii sovietice în aceste ținuturi, despre bisericile închise și imposibilitatea de a merge la biserică de Paște. Deci, își aduc aminte oamenii de la sate de perioada comunistă, o perioadă când nu erau permise prezența la serviciile divine.
În linii mari, la fel, foarte multă lume s-a întors acasă, etnicii români fiind mulți plecați peste hotare și s-au întors acasă. Și, dacă vorbim de relația cu autoritățile, cu sistemul medical, nimic altceva decât în cazul celorlalte localități locuite de etnici ucraineni.”
