„Se îngroașă gluma în Belarus” din punctul de vedere al lui Alexandr Lukașenka și al lui Vladimir Putin, scrie Iulian Chifu pe blogurile Adevărul. După o lună de proteste, criza se „cronicizează”, iar asta e periculos pentru ambele părți: „Lukashenko nu poate ordona represiunea şi eliminarea completă din stradă a protestatarilor. Ar însemna sinucidere pentru el (...). Pe de altă parte, nici protestatarii nu au paşi majori făcuţi, care să fie definitorii şi, mai ales, determinanţi în confruntarea lor cu regimul”, iar susținerea Occidentului e „palidă”. La rândul lor protestatarii văd bine că le lipsesc liderii, că masa de manifestanți ar trebui să-i creeze, să-i propulseze, or asta nu e ușor. Mai ales că, arată Chifu, majoritatea liderilor opozanți se află fie în străinătate, fie la închisoare.
Lecția ucraineană a fost bine însușită la Moscova, unde Putin se abține de la orice intervenție concretă, dat fiind că modul în care a încercat să recupereze Ucraina n-a făcut decât să crească susținerea ucrainenilor pentru NATO de la 14% în 2014 la 72% în prezent. Totul s-a suprapus cu otrăvirea lui Navalnîi, „dar şi cu protestele masive de la Habarovsk şi din Extremul Orient Rus care au devenit, din manifestaţii de susţinere a liderilor locali şi regionali, manifestaţii de protest împotriva lui Putin(…)”. Analistul de la Adevărul crede că până la urmă va fi propusă o formulă negociată de împărțire a puterii în Belarus. Problema este că „subsecretarul de stat american prezent la Moscova a subliniat o altă realitate: dintre opozanţi, și cei din ţară şi cei fugiţi peste hotare, jumătate sunt ruşi sau pro-ruşi, coordonaţi de serviciile secrete ruse”.
Iulian Fota, directorul Institutului Diplomatic Român, spune în interviul acordat Magdei Grădinaru pentru spotmedia.ro că: „Dosarul Belarus a surprins pe toată lumea: pe președintele Belarusului, pe Putin, ne-a surprins pe noi, în Occident, pentru că nimeni nu se aștepta ca într-o țară atât de bine controlată, opinia publică să pună piciorul în prag și să se revolte împotriva persoanei președintelui”. Pe de altă parte, „Pentru Occident, Belarusul reprezintă o chestiune interesantă, dar nu (…)vitală și de importanță maximă.
Pentru Rusia, Belarus este o chestiune vitală, mai ales pentru președintele Putin...
Părerea mea este că în momentul de față nu contează decât ce vrea Moscova în Belarus și cum vrea Moscova să rezolve situația din Belarus”. Iar Moscova ar prefera probabil să lase Minsk-ul să colaboreze ceva mai mult cu Occidentul, care să și plătească pentru asta. Un fel de „soluție” Republica Moldova.
Occidentul are însă de rezolvat cu Rusia și problema Navalnîi. Matei Dobrovie cere fermitate din partea Uniunii Europene, a Germaniei în mod special. Într-un articol apărut pe blogurile Adevărul el spune că: „Nu mai este timp pentru declaraţii ferme de îngrijorare şi de condamnare a încălcărilor grave ale drepturilor omului de către regimul Putin. Germania trebuie să renunţe la poziţia acomodantă faţă de Rusia şi să oprească construcţia North Stream 2 acum!” Este „un moment de cotitură în relaţia Germaniei cu Rusia”, iar „ abordarea business as usual” nu mai merge. Dacă Angela Merkel nu a mers încă până la capăt, Matei Dobrovie notează că sunt lideri politici care aspiră la conducerea Partidului Creștin-Democrat care pledează pentru.
