În 71 de țări ale planetei, a fi homosexual încă te poate duce la închisoare sau, în unele țări, chiar la pedeapsa cu moartea.
Luni, 17 mai, de Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei, comisara europeană pentru egalitate, malteza Helena Dalli, a lansat un apel, așa cum o făcuse și într-o tribună, duminică, în The Times of Malta, către guvernele Europei, dar și autorităților regionale, să ia măsuri pentru a crea „zone de libertate” pentru persoanele LGBT (“LGBTIQ Freedom Zones”).
O „zonă de libertate LGBT” este, evident, o aluzie directă la măsurile inacceptabile luate de primari polonezi din foarte conservatorul, ultra-catolicul și homofobul partid PiS (Partidul pentru Dreptate și Justiție), aflat la putere la Varșovia, de a-și declara localitatea: „oraș liber de LGBT” (“LGBT-Free Zone”), și de a continua să vorbească împotriva unei inexistente „ideologii LGBT”.
Anul trecut, deja, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen spusese, în discursul său anual despre starea Uniunii, că: “asemenea LGBT-free zones nu au ce căuta în UE”. Cu totul, peste 100 de localități poloneze au aderat la această inițiativă contrarie spiritului european.
De altfel, Comisia Europeană a organizat astăzi, simbolic, un eveniment pro-LGBT în ambasada sa din Varșovia. Cu această ocazie, Comisia Europeană și-a modificat temporar și logo-ul, ceea ce riscă să nu fie pe gustul autorităților poloneze.
Legislația privind căsătoriile între persoane de același sex diferă mult în Europa de la o țară la alta, cum am arătat-o aici. De altfel, căsătoria între persoanele de același sex e permisă în doar 29 de țări din lume, dintre care mai puțin de jumătate, doar 13, sunt țări din UE. În contrast cu asta, ea e legală în multe țări ale Americii de Sud.
UE: o „zonă de libertate” pentru persoanele LGBTIQ
O foarte largă majoritate a eurodeputaților a votat joi, 11 martie, o rezoluțieprin care au declarat, simbolic, Uniunea Europenă o „zonă de libertate” pentru persoanele LGBT (“LGBTIQ Freedom Zone”). Cu totul, 492 de eurodeputați au votat pentru, 141 împotrivă și 46 au fost de abțineri din 679 câți au participat la vot. Parlamentul european are, cu totul, 705 deputați, așa încât cu 492 în favoare, votul a fost într-adevăr masiv!
Rezultatul atât de masiv al votului (aproape 500 din 700) nu poate fi pe placul polonezilor din ECR (European Conservatives and Reformists, spre care se îndreaptă acum și eurodeputații Fidesz, după ieșirea lor din grupul PPE).
Este limpede că pentru legislatorii europeni valori europene se îmbină cu valorile „tradiționale”. Rezoluția Parlamentului condamnă „discriminarea și atacurile cărora le e supusă comunitatea LGBTIQ din Polonia”. Rezoluția mai spune și că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT sunt “grav îngrădite” și în Ungaria, din pricina refuzului legal de a recunoaște identitățile trans și intersex.
Polonia este, împreună cu Ungaria, unul din cei doi „elevi răi” ai UE. Împotriva ambelor țări a fost deja declanșat faimosul Articol 7, prin care o țară poate fi privată de dreptul de a vota în anume situații.
De altfel, în paralel, Polonia și Ungaria au adresat împreună o plângere Curții Europene de Justiție în care contestă decizia UE de a condiționa acordarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. Asta pentru că începând de acum înainte, orașele poloneze care s-au declarat: „zone libere de LGBT” (“LGBT-Free Zone”) ar putea fi private de fonduri europene.
Dezbaterea e mai veche în România, unde decizia, în iunie 2018, a Curții Europene de Justiție în cazul Coman vs. România a fost prezentată foarte deformat. E vorba de cazul lui Adrian Coman si al soțului său american, Robert Clarbourn Hamilton. Curtea UE nu a cerut însă atunci, în 2018, României sa legalizeze căsătoriile gay, așa cum s-a afirmat. Curtea a cerut României dpaor să-i acorde dreptul de reședință si de lucru consortului Coman deoarece căsătoria respectivă este legală în țara UE in care a fost contractată (Belgia) si că acea persoană, deși cetățean SUA, se bucură în UE, în virtutea căsătoriei, de aceleași drepturi ca si consortul său român.
E cu totul altceva decât a scrie, cum s-a făcut pe larg, că UE cere României sa legalizeze căsătoriile gay. Acea legislație ține de dreptul suveran al fiecărei țări membre in UE. Este ceea ce se numește "principiul subsidiarității".
Frondă împotriva Romei
Să mai spunem că preoți catolici din întreaga Germanie au încălcat săptămâna trecută pe față o interdicție majoră a Vaticanului, binecuvântând cupluri de homosexuali și celebrând căsătorii gay în mod religios, în biserică.
Cu totul, circa 100 de biserici germane au încălcat astfel decizia recentă a Vaticanului că preoții nu pot celebra într-o căsătorie gay. Germania a legalizat căsătoriile de același sex în 2017, însă doar căsătoriile civile, la primărie. Căsătoria religioasă ține, desigur, de ierarhia confesională, în cazul catolicilor de Vatican, mai ales în acele landuri germane care au un concordat cu biserica catolică, cum este landul Bavaria.
În același timp, merită subliniat, cum a face astăzi o mare anchetă în cotidianul Le Monde, că pentru mulți tineri LGBT violența și ostilitatea încep chiar în sânul familiei, iar pandemia, obligând oamenii să stea în case, n-a făcut decât să înrăutățească situația.
