Daniela Rațiu, de la ziare.com, se întreabă cât „spațiu ex-sovietic” a mai rămas în români. Mult, în opinia sa: în instituții, în politică, în orașe, în ruralul prăbușit în sărăcie. „Ex-sovietic înseamnă de fapt corupție generalizată”, scrie comentatoarea. Temerea ei este că din imaginile de pe străzile orașelor bieloruse vor rămâne numai fotografiile, emoționante, răvășitoare, cum s-a întâmplat și cu represiunea din Piața Tien An Men. Strigătele bielorușilor se vor estompa, sugrumate de gheara lui Vladimir Putin, fiindcă „omuleții verzi sunt deja acolo. Duminică, arestări, bulevarde blocate, metroul închis, coloane uriașe în marș, scutieri și tipi în uniforme nepersonalizate. Lukașensko e la al șaselea mandat. Luni se va întâlni cu Putin. Rusia îi va pune pe masă scenariul. Lukașensko e acum o marionetă. Dar ăsta e secolul XXI – pragmatic”, scrie Daniela Rațiu. Ea citează o postare disperată pe Facebook, unde cineva spune că, dacă în Uniunea Europeană ar fi existat o lege Magnițky, totul ar fi fost mai ușor. „Nu e numai asta, scrie Daniela Rațiu. E un fel al Europei occidentale de a se spăla pe mâini atunci când vine vorba de locul de joacă al lui Putin. Belarus este de fapt simbolul corupției. Simplificând de dragul demonstrației, Căderea Cortinei de Fier a însemnat până la urmă doar libera circulație, pentru că (țara) a moștenit toate structurile politice care au preluat puterea economică, schimbând (doar) numele”.
În revista Newsweek, Silviu Sergiu extrage idei dintr-un raport realizat de think tank-ul american Atlantic Council, referitor la surprinzătoarea generație anti Lukașenka din Belarus – o generație protestatară, „într-o țară în care dictatura părea parte integrantă din ADN-ul societății”. Deși în cei 26 de ani de conducere Lukașenka și-a forjat propria Uniune Sovietică „în miniatură”, cu cutumele, ceremonialele și simbolurile ei, revoluția Maidanului ucrainean a retrezit deodată identitatea bielorusă. Tot mai mulți oameni, în special tineri, au început să se intereseze de cultura bielorusă, să îmbrace portul național și s-a ajuns acum la arborarea drapelului bielorus alb-roșu-alb, din scurta perioadă când Bielorusia nu a mai făcut parte din URSS. În Belarus nu există o comunitate importantă de ruși, nici sentimente pro-ruse, astfel că, spune Silviu Serviu, Putin nu prea are pârghii. Pare că „soarele a apus peste ultimul avanpost al autoritarismului sovietic din Europa Centrală”.
Iulian Chifu găsește că se acordă prea puțină atenție protestelor masive, dar pașnice deocamdată, din Bulgaria, care persistă de două luni. Ridicarea opiniei publice împotriva corupției cocoloșite de pemierul Boiko Borisov s-ar datora, scrie analistul pe blogurile Adevărul, și întoarcerii unui mare număr de tineri din străinătate, din pricina pandemiei și cu altă mentalitate. Sondajele arată 60% susținere față de proteste în rândul populației. Ca și în alteă țări, opoziția e fragmentată și nu dispune de o echipă care să înlocuiască cu totul echipa lui Borisov.
E în fond specificul oricărei revoluții, s-ar spune. Cristian Lică scrie pe republica.ro că anarhismul a revenit la modă pentru că răspunde unui instinct al societăților de azi: să se opună oricăror forme de putere politică. De cele mai multe ori, anarhiștii care fac o revoluție „nu știu ce, cum sau pe cine să pună în locul celor pe care îi dau jos”. Iar important e doar cuvântul „jos”.
