De la ocuparea peninsulei de către ruși în 2014, Occidentul a pornit de la premiza că acest teritoriu este de neatins, din perspectiva Kremlinului. John Herbst și Daniel Fried cred că dimpotriva Crimeea este în joc.
Ei susțin că ofensiva ucraineană, care pare să fi început va trebui să vizeze la un moment dat pasajul strategic care leagă Rusia de Crimeea, prin Donbas.
Dacă acolo s-ar obține o victorie, atunci forțele ruse din sud ar fi izolate și chiar Crimeea ar deveni vulnerabilă. Rușii știu că trebuie să fortifice pozițiile respective și o și fac, doar că fortificațiile sunt vulnerabile. Dacă Crimeea s-ar afla în bătaia artileriei ucrainiene, atunci – scriu autorii – Vladimir Putin va avea o mare problemă logistică. Dacă și podul care leagă Crimeea de Rusia e distrus, administrația și forțele ruse din Crimeea sunt în pericol. O astfel de situație ar avea ramificații politice la Moscova și fisurile regimului se vor adânci.
De-acum – scriu John Herbst și Daniel Fried există disensiuni marcate, căpetenia forțelor Wagner, Evgheni Prigojin și liderul cecen Ramzan Kadîrov criticând aspru conducerea armatei ruse. Conform unor informații secrete făcute publice, Prigojin ar fi contactat chiar forțele ucrainene, încercând să își salveze mercenarii în schimbul unor informații cu privire la poziții ale armatei ruse. Spre mirarea analiștilor, rușii se adaptează cu relativă greutate la situația de pe teren și asta-i face vulnerabili.
Cu toate astea, scriu cei doi autori, forțele ruse nu trebuie subestimate. Deși liniile de apărare rusești sunt mai slabe decât par, este întotdeauna mai ușor să aperi decât să încerci să le penetrezi. Și chiar dacă militarii ruși nu s-au adaptat atât de repede precum războiul modern o cere, ei totuși fac schimbări și învață din greșeli. John Herbst, și Daniel Fried scriu că rușii sunt mai buni decât erau la războiul electronic – respingând atacuri ucrainiene și direcționând propriile proiectile împotriva unor poziții inamice.
