Dronele rusești au distrus clădiri în portul dunărean Ismail și au împiedicat navele aflate acolo să încarce cereale pentru export. Autoritățile ucrainene susțin că au fost distruse și aproximativ 100 de mii de tone de cereale în atacurile rusești din această săptămână, de la Odesa și din porturile de la Dunăre.
Procurorii ucraineni și Curtea Penală Internațională de la Haga investigau deja dacă pot fi considerate crime de război, atacurile rusești din iarnă asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, precum și atacul asupra barajului de la Nova Kahovka, din regiunea sudică Herson.
Ce spune dreptul internațional?
Convențiile de la Geneva din 1949 privind conduita umanitară în timpul războiului și protocoalele lor interzic atacurile asupra obiectivelor considerate esențiale pentru supraviețuirea civililor: „În nici un caz nu vor fi întreprinse acțiuni împotriva acestor obiective care ar putea fi de așteptat să lase populația civilă fără hrană sau apă, provocând foamete sau o migrație forțată”.
Sunt interzise explicit atacurile asupra „obiectivelor indispensabile supraviețuirii populației civile, cum ar fi alimente, zone agricole pentru producția de alimente, culturi, animale, instalații și aprovizionare cu apă potabilă și lucrări de irigare...”.
Rusia a lansat peste 100 de atacuri împotriva infrastructurii portuare și cerealiere a Ucrainei de la invazia lansată în februarie 2022, spune Procuratura Generală ucraineană, care investighează aceste atacuri tocmai drept potențiale crime de război.
Expertul în drept internațional Yousuf Syed Khan, care ajută Ucraina să documenteze crimele de război, a declarat pentru Reuters:„Intenția de a înfometa civili ca strategie de război este destul de clară aici, dar înfometarea civililor ca strategie de război este califică drept crimă de război (...) Populația civilă afectată include nu numai ucraineni, ci și civili din alte țări, inclusiv africane, care ar beneficia de exporturile ucrainene”.
Ce poate fi considerat o „țintă militară”?
Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale spun că părțile implicate într-un conflict militar trebuie să facă distincția între „obiective civile și obiective militare” și că atacurile asupra obiectivelor civile sunt interzise.
Această interdicție se regăsește și în Tratatul de la Roma, care stă la baza Curții Penale Internaționale. Este motivul pentru care CPI a deschis o anchetă încă de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022.
Agenția de știri de stat rusă RIA a declarat miercuri, fără a furniza dovezi, că portul și instalațiile de cereale atacate ar fi adăpostit mercenari străini și echipamente militare.
Convențiile spun că unele infrastructuri deținute și utilizate de civili pot fi considerate obiective militare numai „dacă prin natura, locația, scopul sau utilizarea lor aduc o contribuție determinantă la acțiunea militară”, iar distrugerea sau ocuparea lor ar aduce avantaje militare vădite.
Cum se stabilește un echilibru între nevoile militare și cele ale civililor?
Chiar dacă unele ținte ar putea fi considerate obiective militare, tot nu este suficient, spune Katharine Fortin, profesor asociat de drept internațional la Universitatea din Utrecht.
Armata trebuie să ia în considerare dacă daunele și pierderile suferite de civili în astfel de atacuri sunt excesive în comparație cu câștigurile militare concrete, spune ea.
Dacă un baraj precum cel de la Nova Kahovka ar putea fi văzut teoretic drept un obiectiv militar, decesele accidentale ale civililor sau daunele ar putea fi considerate disproporționat de mari, din punct de vedere legal.
Cazul barajului Nova Kahovka
Protocoalele adiționale la Convențiile de la Geneva, spun clar că instalațiile precum barajele nu ar trebui atacate chiar dacă sunt obiective militare legitime, „dacă un astfel de atac poate provoca (...) pierderi grave în rândul populației civile”.
Tratatul care stă la baza Curții Penale Internaționale califică drept infracțiune lansarea intenționată a unui atac „despre care se știe că va cauza pierderi accidentale de vieți omenești sau rănirea civililor sau deteriorarea bunurilor civile sau daune importante, grave și pe termen lung mediului înconjurător, toate vădit excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat”.
Rusia a acuzat Ucraina că ar fi distrus barajul pe 6 iunie, provocând deversarea a 18 km cubi de apă, o acuzație respinsă categoric de Kiev.
Care este situația infrastructurii energetice?
Infrastructura energetică civilă a fost mult timp considerată un obiectiv militar legitim, atâta timp cât sprijină și activitățile unei armate inamice, a scris expertul în drept militar Michael Schmidt pe blogul publicat de Academia militară West Point din Statele Unite.
În cazul barajului de la Nova Kahovka, remarcă profesorul de drept internațional Marko Milanovic de la Universitatea din Reading, întrebarea rămâne dacă distrugerea barajului a adus vreun avantaj militar evident.
(Text redactat de Ileana Giurchescu)
