Pe Emin Rafiq Huseinov și Orduxan Teimurxan i-am cunoscut la un eveniment organizat de Consiliul Europei. Cei doi dizidenți azeri, care trăiesc în Occident (Emin în Elveția, iar Orduxan în Olanda), au explicat cum a folosit Kremlinul propaganda și fabricile sale de troli pentru a influența alegerile din Rusia, Azerbaidjan și din alte țări. Așa am aflat că fabrici de troli există nu doar în Rusia, ci și în Azerbaidjan. Tinerii activiști azeri pentru drepturile omului trăiesc în exil. Până la fuga din Azerbaidjan, în anul 2015, Emin a fost președintele Institutului pentru libertatea și siguranța reporterilor. În 2008, după ce a scris despre represiunea unei demonstrații pașnice, Emin a fost reținut de autorități și bătut. A suferit atunci leziuni ale creierului, a fost spitalizat, și a rămas cu sechele până astăzi. Pentru a scăpa cu viață s-a refugiat în ambasada elvețiană, iar la 13 iunie 2015 avea să părăsească țara la bordul unui avion al cărui zbor a fost aranjat de ministrul elvețian de externe, Didier Burkhalter. De atunci Emin locuiește în Berna și este refugiat politic. Între timp, a fost condamnat în Azerbaidjan la 12 ani de închisoare pentru abuz de putere și evaziune fiscală. Într-un interviu cu Europa Liberă, Huseinov și Orduxan vorbesc despre violările drepturilor omului în Azerbaidjan, abuzurile puterii de la Baku și lipsa de reacție a Occidentului.
Europa Liberă: Emin Huseinov, Orduxan Teimurxan, sunteți doi dizidenți azeri care trăiesc în diaspora. Ați vorbit aici despre alegeri măsluite, manipulate prin propagandă în mai multe țări. De ce spuneți, de exemplu, că alegerile din Azerbaidjan au fost măsluite?
Emin Huseinov: „Alegerile din Azerbaidjan au fost măsluite, nu au fost libere, căci oamenii din țara mea nu se bucură de cel puțin trei drepturi fundamentale: nu avem libertate de expresie, nu avem libertatea de asociere și libertatea de a ne reuni. Toate aceste drepturi sunt extrem de importante pentru alegeri libere și corecte.
Cei mai mulți dintre jurnaliștii care critică puterea se află în închisoare sau sunt hărțuiți de guvern, iar dacă ei reușesc să scape, să fugă din țară, de exemplu, atunci familiile le sunt hărțuite. Există 150 de prizonieri politici în Azerbaidjan. Organizațiile neguvernamentale sunt pe moarte, pentru că nu au voie să primească donații, liderii societății civile sunt arestați; deci, iată, un tablou care arată nivelul de intoleranță democratică al puterii din Baku. Pe de altă parte, opoziției i s-a pus pumnul în gură, nu au nici un pic de spațiu de manevră să se organizeze, să ajungă la oameni etc. Nu pot organiza mitinguri, reuniuni, acțiuni de protest, nici măcar mici evenimente precum o conferință de presă.”
Orduxan Teimurxan: „Propaganda puterii este îndreptată împotriva criticilor. Oamenilor de rând li se spală creierul. Li se spune că cei care critică puterea sunt împotriva Azerbaidjanului, împotriva națiunii, că sunt plătiți de lobby-ul armenesc și serviciile secrete europene. ”
Emin Huseinov: „Cei de la putere spun că pe oameni nu îi interesează corupția și ilegalitățile comise de guvern că oamenii sunt intersați de stabilitate doar. ”
Europa Liberă: Emin, tu trăiești în refugiu, în Elveția, din 2015. Tu, Orduxan, trăiești de mult mai mulți ani la Amsterdam. Ce puteți face voi de aici pentru a schimba lucrurile în bine în Azerbaidjan?
Emin Huseinov: „Eu lucrez în Occident ca apărător al drepturilor omului, jurnalist și expert media. Eu și Orduxan ne-am salvat pentru o vreme. Dar familiile noastre au rămas acolo. Ne hărțuiesc familiile, le izolează, le fac să se simtă prizonieri ai regimului, nu au voie să părăsească țara. Asta trăiește, de exemplu, fratele meu, împotriva căruia a fost deschis un proces penal.
La fel se întâmplă cu jurnaliști, lideri ai societății civile sau lideri ai opoziției poltice, cărora le-au fost confiscate pașapoartele. Problema noastră, a dizidenților, este reacția Occidentului si a instituțiilor internaționale, care ne spun „băieți, relaxați-vă sunteți mai bine decât cei din Siria”. Altfel spus, sunt probleme mai mari decât Azerbaidjanul pe lume. Iar Occidentul este ocupat cu Rusia și Siria, nu mai are ochi, timp și energie și pentru Azerbaidjan. „Sigur, Aliev este un dictator, alegerile nu au fost corecte dar, cel puțin, cooperează cu instituțiile europene,” spune Occidentul. Această abordare ne face nouă, activiștilor pentru drepturile omului, viața foarte dificilă.”
Europa Liberă: Deci, din punctul vostru de vedere, Europa și Occidentul, în general, au un limbaj dublu, iar acest limbaj dublu vă îngreunează eforturile.
Emin Huseinov: „Nu doar. Dar ucide speranța în rândul azerilor, că Occidentul este alături de ei, și că îi ajută să trăiască, într-o bună zi, în democrație. Eu nu înțeleg, de ce UE a înființat instituții ca STRATCOM pentru a combate doar propaganda rusă. Și noi avem exact aceeași problemă. De ce UE se ocupă doar de propaganda rusă? STRATCOM ar trebui să se ocupe și de propaganda din Azerbaidjan. Din 2015, UE a stopat finanțarea oricărei inițiative civice de monitorizare a alegerilor și mass media. Noi am vrea sa monitorizăm media din Azerbaidjan și să arătăm cum acționează trolii, cum manipulează opinia publică pentru a pune într-o lumină bună puterea și a tine lumea departe de afacerile lor și de corupția regimului.”
Europa Liberă: Ceea ce spuneți voi este că există „fabrici de troli” și în Azerbaidjan, ca și în Rusia.
Orduxan Teimurxan: „Sigur, foarte multe. Sunt foarte bine plătiți. Sunt și păcăliți uneori de regim. Li se spune, de exemplu: tu ești profesor, primești 160 de euro pe lună, dacă scrii 200 de comentarii pe Facebook, primești 200 de manati (100 de euro) mai mult, la finalul lunii. Oamenii muncesc, fac ce li s-a cerut, și apoi li se spune că nu au postat cele 200 de comentarii, ci mai puține. Așa că în loc de 200 li se dau 100 de manați, dar dacă scriu luna viitoare mai multe comentarii, li se promit 300 de manați. Vedeți regimul își înșeală proprii troli!”
Emin Huseinov: „Aceste activități sunt conduse de trei grupări politice ale puterii: una este Fundația Aidar Aliev, a doua administrația prezidențială, iar a treia este formată din membri ai parlamentului care au control asupra finanțărilor de la stat. Banii de la buget, destinați finanțărilor organizațiilor neguvernamentale, sunt distribuiți între acești trei actori, și se duc la anumite organizații neguvernamentale prietene cu puterea. Cu acești bani, de pildă, sunt plătiți chiar și polițiști care trebuie să verifice zilnic, timp de cel puțin două ore, ce fac pe Facebook sau pe internet, in general, oamenii din circumscripțiile lor.
De anul trecut, la dispoziția structurilor puterii se află și un software care recunoaște chipurile, fețele oamenilor. Softul este cumpărat din Occident. In fiecare luna sute de oameni sunt arestați pentru acuzații administrative, pentru că au postat critici la adresa lui Aliev pe Facebook, de exemplu. Dupa o săptămână oamenii sunt eliberați și li se spune să se intoarcă în satele lor și să povestească despre bunăvoința puterii, care a avut întelegere și i-a eliberat. Dacă oamenii continuă să posteze critici pe Facebook, atunci se trece la altă etapă și li se aduc acuzatii penale.”
Europa Liberă: Pentru ce luptați voi și până când? Dacă într-o zi dl Aliev va renunța la putere, ce veți face, vă veți întoarce în țară?
Orduxan Teimurxan: „Bineînțeles. Acesta este visul nostru. Să ne întoarcem acasă și să construim țara. Mai întâi va fi necesar un guvern de tranziție de un an sau doi, în care oamenii să fie educați să învețe cum sunt alegerile corecte într-o țară democratică. Ceea ce ne dorim este să construim un Azerbaidjan democratic și liber, după model european.”
Emin Huseinov: „Eu aș vrea să învăț oamenii să își dezvolte gândirea critică. Dar avem speranțe și de la Europa. Noi luptăm pentru instaurarea valorilor europene în Azerbaidjan. De ce Europa nu susține și protejează valorile sale în Azerbaidjan? Câtă vreme Azerbaidjan este membru al Consiliului Europei, de ce nu respectă deciziile CEDO, de ce nu respectă Carta Drepturilor omului și toate obligațiile sale democratice rezultate din calitatea sa de membru al Consiliul Europei? Asta ar trebui Europa să facă. Să ceară Azerbaidjanului să respecte valorile europene. Dacă nu, să ceară Azerbaidjanului să părăsească organizația.”
