Presa scrie foarte mult despre despre rețelele sociale (și invers, chiar dacă în Rusia nimic din toate acestea nu mai are vreun sens), după ce Facebook și Instagram au fost decretate «organizații extremiste» de cenzura lui Putin.
Cum o rezumă Le Monde, pentru mulți, în Rusia, aceasta e principala știre și cel mai marcant eveniment survenit de luni încoace: Kremlinul a interzis Facebook și Instagram. YouTube este de acum de asemenea amenințat.
În același timp, cum o detaliază Politico, Kremlinul a lărgit arsenalul de măsuri împotriva presei și a rețelelor sociale care difuzează ceea ce regimul consideră a fi «fake news». Pedeapsa constă acum într-o amendă de 1,5 milioane ruble (cca. 13.000 euro) și închisoare de până la 15 ani.
Facebook, Instagram, dar și Twitter fuseseră oricum blocate imediat după declanșarea «operațiunii militare speciale», cum Kremlinul continuă să insiste că trebuie numit războiul din Ucraina.
Presa rusă care, dintr-un motiv sau altul, dorește însă să menționeze în articole firma Meta (compania-mamă a Facebook și Instagram) trebuie să precizeze că este vorba de “organizații extremiste” și nu are voie să folosească logourile vizuale ale celor două.
Cât despre YouTube, organismul oficial rusesc de control al Internetului, Roskomnadzor (despre care am mai scris aici, vorbind despre Gulagul digital: noua lege rusească a „internetului suveran”) a acuzat deja săptămâna trecută rețeaua socială de «activități teroriste», primul pas spre o blocare. O asemenea decizie ar fi însă cu dublu tăiș… YouTube este foarte important și pentru economia rusă, ba chiar și pentru propaganda oficială a regimului.
Inchiderea Facebook și Instagram este însă o grea lovitură pentru milioane de ruși. Instagram, de pildă, are 62 de milioane de utilizatori în Rusia și reprezintă coloana vertebrală a comerțului pentru multe firme.
Paradoxul este că Facebook nu e nici interzis și nici cenzurat în Afganistan, în schimb este acum în Rusia, ca și în Iran, China sau Coreea de Nord, ceea ce nu poate să nu pună în lumină o oarecare ironie a evoluției istoriei.
Averile greu de depistat ale oligarhilor
Tot Le Monde mai scrie și despre cât de greu este pentru guvernele europene să vâneze, să găsească și să confiște sau să blocheze averile și bunurile oligarhilor ruși.
Mulți dintre aceștia se refugiază, de altfel, în locuri precum Dubai sau Qatar.
Zelenski: «Imaginați-vă Genova distrusă precum Mariupol»
Cum o anunță presa franceză, astăzi, miercuri 23 martie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski se va adresa prin video Adunării Naționale a Franței, după ce ieri el s-a adresat parlamentului italian.
Discursul său destinat parlamentului de la Roma este analizat pe larg în presa italiană: «Imaginați-vă Genova distrusă precum este acum Mariupol», le-a spus el deputaților italieni.
Mai mult sentimentalism decât politică, notează La Repubblica: la sfârșitul discursului prin video în care Zelenski l-a invitat și pe Papă să fie un mare mediator s-a aplaudat în unanimitate, cu toți parlamentarii prezenți ridicându-se în picioare, chiar și Matteo Salvini, pro-moscovitul șef al dreptei din Lega, dar lipseau totuși din amfiteatru circa 300 de parlamentari.
Presa rusă anunță 10.000 de morți… din greșeală
Libération se ocupă de presa rusă, în special cea regională, care începe să dea detalii despre pierderile umane în Ucraina. În ciuda cenzurii în legătură cu „operațiunea specială” desfășurată în Ucraina, zeci de ziare și site-uri regionale ruse încep să anunțe moartea unor soldați, căutând însă să nu se abată de la discursul oficial al Kremlinului.
„Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, Forțele Armate Ruse au pierdut 9.861 de persoane (morți). 16.153 de persoane au fost, de asemenea, rănite în timpul operațiunii speciale din Ucraina.” Fraza a rămas doar câteva minute pe site-ul ziarului Komsomolskaia Pravda, un cotidian pro-Kremlin, înainte de a fi ștearsă.
Cifra e uriașă, departe de cei 498 de morți recunoscuți oficial de autoritățile ruse până în prezent. Tocmai în cadrul unui briefing rezervat presei naționale s-a întâmplat că jurnalistul acestui cotidian pare să fi obținut această informație. Conferința de presă fusese organizată pentru ca ministerul să se laude cu o victorie pe care împotriva unui batalion ucrainean creat în 2014, batalionul „Donbass”.
Ziarul, care s-a grăbit să șteargă acel anunț, a pretextat foarte rapid un atac informatic, spunând că site-ul său fusese “piratat”. Un argument nu prea credibil, mai ales comparat cu cifrele privind pierderile rusești prezentate de armata ucraineană, cifre care, potrivit Kievului, depășesc 14.000 de morți.
În acest timp, cotidianul de opoziție Novaia Gazeta și redactorul șef al ziarului, Dmitri Muratov, au anunțat că donează medalia Nobel a acestuia în sprijinul refugiaților din Ucraina.
Mercenari libieni în curând în Ucraina?
Pe teren, se anunță că Mareșalul Haftar din Libia, unul dintre principalii beligeranți din conflictul libian, ar putea trimite luptători care să sprijine armata rusă. O inițiativă care amenință să internaționalizeze conflictul.
Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, mareșalul Haftar s-a angajat, în timpul vizitei sale recente la Moscova, să furnizeze luptători a căror coordonare în zona de conflict ar fi asigurată de grupul privat Wagner și de aviația rusă.
Evgheni Prigojin, șeful grupului Wagner și apropiat al lui Putin, își desfășoară mercenarii pe tot continentul african. Potrivit site-ului Africa Times, o parte dintre aceștia ar putea să se alăture “legiunii internaționale” despre care se crede că ar număra circa 16. 000 de angajați străini gata să lupte, contra cost, de partea trupelor ruse, relatează ziarul algerian Echorouk.
Din nou despre Dughin și «Eurasianism»
Washington Post face un portret al ideologului aflat în spatele uneia din doctrinele Kremlinului, Aleksandr Dughin (foarte apreciat în cercurile militare), în vreme ce New York Times prezintă în detaliu doctrina acestuia: «Eurasianismul». Am mai scris aci despre asta: Eurasianismul, doctrina promovată în Rusia de ideologi precum acest Aleksandr Dughin, omul cu figură de profet exaltat care dă fiori vecinilor Rusiei și care e un apropiat al Kremlinului și al cercurilor ultranaționaliste din armată, biserică și FSB, eurasianismul nu este însă o doctrină nou-formată în Rusia lui Putin, obsedată de recăpătarea vechii glorii, ci un proiect politic cu foarte vechi și (la origine) onorabile titluri de glorie.
Cum o amintește The New York Times, Eurasianismul a fost conceput si pus pe hârtie printre alții de prințul Nikolai Trubetzky, unul din cei mai mari lingviști care au trăit vreodată, creatorul fonologiei. Trubetzkoy, care scria în exil, după ce fugise în timpul revoluției bolșevice, se baza la rândul său pe scrierile filosofului ortodox rus Nikolai Berdiaev.
The New York Times amintește cum, în mod aparent paradoxal, mulți din acei exilați și fugari ruși albi, intelectuali de excepție, care scăpaseră sărăciți din dezastrul comunist, întrețineau o solidă fibră anti-occidentală și priveau cu mare severitate „Occidentul decadent”.
După ei, comunismul juca același rol pe care îl jucase jugul mongol în Evul Mediu, protejând în realitate Rusia eternă de influențe occidentale.
Mulți dintre «eurasianiști» au fost și pan-slavi, considerând că toate popoarele slave trebuie unite sub egida Rusiei, in vreme ce alții erau mai degrabă pan-ortodocși, având nostalgia vechiului vis țarist de reunire a tuturor ortodocșilor, tot sub dominația rușilor, în mod ideal și prin cucerirea Constantinopolului și a Ierusalimului.
„Rusia”, spunea Trubetzkoy, „nu are o vocație europeană. Nu este însă nici asiatică, este o entitate aparte, cu un destin special”. In mod și mai paradoxal, acei nobili și intelectuali care fugiseră de revoluție erau de părere că dictatura bolșevică e utilă, în măsura care distruge falsele valori pro-europene, bătătorind calea „purității eurasianice”.
Pe scurt, conchide New York Times, «eurasianismul» este o doctrină imperială, însă dezbărată de zdrențele comunismului și care oferă pretextul pentru refacerea Imperiului asupra celorlalte națiuni.
