În Franța, Le Monde analizează în această dimineață felul critic (sau chiar indignarea) cu care a fost primită sugestia lui Emmanuel Macron de «a nu umili Rusia», frază prin care Macron și-a ridicat împotrivă o parte din guvernele care sprijină activ Ucraina.
Kievul, dar și mai mulți oficiali europeni și americani, au reacționat ferm la cuvintele președintelui francez, care încă nu a vizitat Ucraina, în ciuda așteptărilor.
Îndoiala cu privire la intențiile lui Macron este cu atât mai puternică de partea ucraineană, cu cât Kievul se activează intens pentru obținerea statutului de candidat la Uniunea Europeană (UE) și așteaptă un sprijin clar în această direcție din partea Franței, sprijin care, în mod simbolic, trebuie să vină până la sfârșitul președinției rotative a Franței în Consiliul UE, la sfârşitul lunii iunie. Volodimir Zelenski nu a apreciat însă deloc propunerea lui Macron de crearea a unei „comunități politice” europene cu țările care aspiră la intrarea în UE, pentru a le asocia cu cele douăzeci și șapte ale UE fără a purcede la o extindere grăbită.
În schimb, cum o subliniază Washington Post, Zelenski a avut grijă, în timpul unei teleconferințe organizate de Financial Times, să sublinieze că el este “very happy” după ce “prietenul adevărat al Ucrainei” care e Boris Johnson a supraviețuit luni, cu 211 contra 148, votului de neîncredere inițiat de răzvrătiții din propriul său partid conservator, Tory (vezi revista presei de ieri).
„Sunt fericit că nu am pierdut un asemenea aliat”, a spus Zelenski, fără să se ostenească să-l pomenească pe Macron și politica împăciuitoristă a acestuia față de Putin.
«Je ne regrette rien»…
Dar o politică împăciutoristă față de Rusia și Putin a dus și Angela Merkel, care, în primul său interviu de când nu mai este cancelar, acordat canalului de televiziune german ARD, а insistat că «nu regretă nimic» și că nu vede de ce și-ar «cere iertare» pentru felul în care a încercat să mențină relații bune cu Rusia prin diplomație și comerț.
(Interviul complet este aici.)
Dezbatere turbulentă în legătură cu prostituția în parlamentul spaniol
Parlamentarii spanioli au convenit marți să ia în considerare un proiect de lege care vizează „abolirea prostituției” sub toate formele ei, relatează El Confidencial. Textul, prezentat de socialiștii aflați la putere cu sprijinul dreptei, „nu face nicio diferență între proxenetism și prostituția exercitată în mod liber, prin alegere”, stârnind astfel opoziția unei părți a frontului de stânga, favorabilă unei reglementări a prostituției mai degrabă decât interzicerii acesteia.
Cotidianul El Pais amintește astfel că prostituția a fost interzisă în Spania în… 1932, ca fiind contrarie “demnității umane”, dar că nu a încetat, în practică și în mod evident, niciodată să fie practicată, nici măcar în timpul dictaturii lui Franco.
Cotidianul conservator El Mundo remarcă cum până și populiștii de stânga din Podemos se sfâșie între ei în legătură cu legislația propusă, care, printre altele, prevede amenzi pentru clienții prostituatelor.
Tintin în Congo și crimele colonialismului belgian
Presa belgiană este preocupată în acest timp de evenimentul istoric care e vizita începută astăzi în Congo, pentru o perioadă de o săptămână, a regelui Philippe în scopul de a cere iertare în fața parlamentului local pentru abuzurile comise de belgieni în timpul colonialismului.
Cum o scrie principalul cotidian francofon, Le Soir, această vizită era «obligatorie». Belgia a început foarte tardiv un proces de reparare a memoriei, de mea culpa în chestiunea colonialismului. Bruxelles, „capitala Europei”, este astfel un oraș încă plin și presărat de monumente coloniale, inclusiv statui ale regelui Leopold II, figura „regelui-călău”, care în sec. XIX a împins personal la colonizarea uriașului teritoriu african, statui deseori desfigurate și „vandalizate” de protestatari (ca în fotografia cu care începe articolul).
„În sfârșit”, scrie televiziunea publică RTBF pe site-ul său. După trei amânări, din pricina pandemiei și a războiului din Ucraina, regele Belgiei a ajuns așadar în Republica Democrată Congo (RDC) marți, în compania soției sale, regina Mathilde, și a premierului, Alexander De Croo.
Acest tip de eveniment este rar, având în vedere relațiile delicate pe care Belgia le întreține cu fosta sa colonie – care reprezintă de 80 de ori suprafața ei, după cum amintește presa belgiană. Ultima astfel de călătorie datează din 2010, pe vremea regelui Albert al II-lea și а liderului congolez Joseph Kabila.
Printre simbolurile coloniale imputate Belgiei se numără chiar și celebrul personaj de benzi desenate Tintin. Albumul clasic cu aventurile acestuia, Tintin în Congo (Tintin au Congo) rămâne un best-seller în Belgia, iar asociații congoleze încearcă în mod periodic să obțină interzicerea sa (ultima încercare eșuată de a-l interzice printr-un ordin judecătoresc a avut loc în 2010, cf. foto).
Pentru Philippe, care a succedat pe tron tatălui său, Albert, în 2013, “era acum sau niciodată”, observă cotidianul conservator flamand De Standaard, deoarece regele „a tot căutat să se țină departe de perioada preelectorală din Congo” și să evite să fie implicat, prin prezența sa, în alegerile prezidențiale din 2023.
Iată-l însă într-o călătorie de o săptămână care îl va duce la Kinshasa, Lubumbashi, în minele din Katanga, împreună cu celebrul Dr Mukwege, pentru a întâlni victimele războaielor din estul țării, enumeră Le Soir. „Regele Filip nu este doar dornic să-și reia călătoriile și să ajute să pună iarăși Belgia pe harta lumii”, continuă cotidianul francofon. “În cazul Congo-ului, își dorește de mult să viziteze această țară creată de strămoșul său Leopold al II-lea și despre care unchiul său, regele Baudouin, i-a vorbit atât de des.”
Dincolo, însă, de ambițiile regale, Philippe va cere iertare congolezilor pentru crimele comise de colonii belgieni în perioada în care acest uriaș și divers teritoriu african era o colonie condusă de la Bruxelles printr-o serie de abuzuri care au stârnit chiar atunci, în sec. XIX și începutul sec. XX, proteste internaționale.
