Mândria școlii erau lotul experimental și pepiniera de butași de viță de vie și puieți de pomi fructiferi.
De mai mulți ani, mica școală din Hâjdieni întreținea legături cu Academia de Științe a Uniunii RSS, cu Academiile de la București și Sofia, cu Academia de Științe a Chinei Populare, cu Grădina botanică și Universitatea din Varșovia, cu diverse instituții de cercetare din Chișinău, Kiev, Odesa, Riga, Praga sau Delhi. Grație acestor relații, pe terenul școlii au fost plantați câțiva nuci indieni, copaci de plută „de Amur”, o livadă tânără de peri și meri, o jumătate de hectar cu 76 de soiuri de struguri.
Printre diversele culturi cerealiere de pe lotul experimental un loc de cinste îl ocupa „craiul câmpului”, porumbul, cu cele 152 de soiuri ale sale, între care „Hangan”, „Dakota de Nord”, „Canadian”, „Cehoslovac”, „Chinezesc”, „Alma-Ata”, „Kremnistaya - 57”. Prin încrucișarea soiurilor „VIR-156” și „Bucovina-3” elevii au înregistrat un soi nou de porumb - „Bucovina-4”. Spre uimirea satului, școlarii au obținut și un nou soi de roșii gustoase, unele cântărind până la un kilogram, pe care l-au numit „pătlăgele de Hâjdieni”.
Școala nu numai primea, dar și expedia în adresa celor interesați butași, puieți și material semincer de calitate.
Animatorul și îndrumătorul tuturor activităților experimentale și practice era neobositul biolog, directorul școlii, Gheorghe M. Lujanschi.
