Mișcarea din martie 1968 din Polonia a reprezentat sfârșitul iluziei lirice legată de capacitatea partidului de auto-transformare. A fost rebeliunea unei generații care nu se mai identifica pe sine cu valorile corupte și corupătoare ale clasei conducătoare. Deși studenții au avut grijă să-și proclame atașamentul față de socialismul cu față umană, ei și-au anunțat intenția de a constitui o organizație liberă de controlul și supravegherea partidului... O nouă strategie a fost apoi inventată de către comuniști. În loc să accepte cauzele politice ale protestului studențesc, aceștia au preferat să dea vina pe mitologicul spectru „sionist-revizionist” pentru a fi pus gaz pe focul nemulțumirilor. Naționalismul deșănțat a inundat apoi organele de presă oficiale, care nu s-au abținut de la a folosi clișee similare celor naziste în atacurile lor la adresa studenților și intelectualilor critici.
Există numeroase fotografii din epocă, în alb și negru, care surprind oameni fugind din calea poliției comuniste în apropierea Universității din Varșovia, în timpul tulburărilor respective. Protestele studențești din 1968 din Polonia s-au sfârșit printr-o campanie antisemită condusă de regimul comunist, care a dus la exodul unui număr estimat de 15.000 de evrei din această țară.
Așadar, în urmă cu 50 de ani, un regim Gomułka decrepit i-a etichetat și persecutat pe protestatari drept o „forță anti-socialistă”. Jacek Kuroń (1934–2004) și Adam Michnik (n. 1946) erau prieteni apropiați, iar ideile lor, inspirate într-o foarte mare măsură de revizionismul marxist al lui Leszek Kołakowski, au jucat un rol crucial în revolta studențească de la Universitatea din Varșovia. Legat de liderul comunist, trebuie spus că au existat cel puțin trei Władysław Gomułka: primul—lider și principal ideolog al rezistenței comuniste anti-naziste (a publicat, pe 1 martie 1943, Pentru ce luptăm?), l-a sfidat pe Stalin în 1947 și a fost plasat în arest la domiciliu vreme de câțiva ani; al doilea—l-a sfidat pe Hrușciov și s-a jurat să urmeze propria lui viziune socialistă cu față poloneză. Al treilea—a făcut un pact dezgustător și disperat cu antisemiții și a trădat, în propriu-i detriment, toate promisiunile din octombrie 1956...
Pentru cei care vor să înțeleagă semnificațiile esențialului an 1968, le recomand, din nou, volumul editat și publicat de mine la CEU Press în 2011, Promises of 1968. Crisis, Illusion and Utopia, o carte care rămâne—sper eu—o sursă intelectuală și politică semnificativă. Am recitit in aceste zile capitolul Irenei Grudzińska-Gross despre revolta studențească din martie ’68 de la Universitatea din Varșovia („Spoiled Children, Marxists, and Jews”) și îl găsesc mereu la fel de iluminant cu privire la disputele morale și istorice care încă au loc, în zilele noastre, în Polonia...
