Linkuri accesibilitate

Fiul gorilei devine gorila fiului


Zaza Ioanid s-a stins din viață în anii 2000. N-a terminat liceul la „24”. La un moment dat, cred că prin clasa a VIII-a, s-a mutat la Liceul „32” de pe Bulevardul 1 Mai. Directoare era profesoara Anuța Bughici, soția ilegalistului Simion Bughici, fost ambasador la Moscova, succesorul Anei Pauker ca ministru de Externe al RPR, numit de Ceaușescu, pentru scurt timp, ministru al Industriei alimentare. La „32” ajungeau copiii cu probleme de disciplină. Acolo au nimerit Dinu și Vlad Brucan, Alexandru Suder și alții.

În casa familiei arhitectului Octav Doicescu, la colțul dintre strada Herăstrău și actualul Bulevard Mircea Eliade (pe-atunci „Mihail Kalinin”, după numele președintelui-marionetă al URSS în timpul lui Stalin), deci în casa în care locuiau nenumărați veri, verișoare, unchi, mătuși, nepoți și nepoate (noi îi spuneam „casa cu mătuși”), inclusiv pictorul Costin Ioanid, soția sa Ada și fiul lor Zaza, am revenit prin 2008 pentru o discuție La Divanul Dilemei Vechi. Erau acolo minunata jurnalistă Lena Boiangiu, Radu Cosașu, Andrei Pleșu, Cristi Ghinea, dacă-mi amintesc bine. Casa aparținea atunci lui Dinu Patriciu. Vizavi, pe strada Herăstrău, locuiau pe vremuri generalul Mihai Burcă, soția sa Galia (fostă soră de caritate la spitalul Brigăzilor Internaționale, bună prietenă a mamei mele), fiul lor, arhitectul Constantin (Ticu) Burcă, născut, ca și sora mea Vichi, în 1941, în timpul războiului, în evacuare, în URSS, și fiicele lor Victoria (tot Vichi) și Tania.

Tot pe Herăstrău locuia colonelul de Securitate Vasile Gheorghe. Fiica sa, Victoria, mi-a fost la un moment dat colegă de clasă la „24”. Puțin mai încolo era vila familiei Gaston Marin. Lângă ei, vila familiei Osman: sora lui Dej, Victoria, era căsătorită cu un ilegalist pe numele său Hristache Osman, directorul ITB. Tiran generos cu favoriții săi, Dej a aranjat pentru familiile Gaston și Osman să se mute în vile noi: primii pe strada Tolstoi, la colț cu Primăverii, ceilalți pe Bulevardul Aviatorilor, vecini cu familia Borilă care se mutase în ceea ce este acum sediul PNL. Clădiri noi, faianță verde, mozaicuri triumfaliste, stilul Cezar Lăzărescu era în grațiile zeilor din Olimpul comunist. Jackie Gaston a studiat biologia, s-a căsătorit cu Radu Osman, au emigrat apoi în Israel. A ajuns să emigreze chiar și Gheorghe Gaston Marin, cel care a dirijat giganticul aparat al planificării în perioada Dej. Fiul cel mare al lui Gaston, Minu, a fost căsătorit cu Irina Cajal. A murit acum mai mulți ani. Apucase să scrie o prefață a unui straniu volum de memorii ale lui Gaston, o pledoarie stângace și plină de omisiuni pentru presupusa înțelepciune a politicii economice dejistă.

Alt prieten al lui Nicu Ceaușescu, dar nu unul apropiat, a fost Vladimir Doicaru, coleg cu noi de școală la Liceul „24”. În prima perioadă, Vladi locuia pe strada Teheran (pe-atunci numită „Fabrica de spirt”), vizavi de școală, pe diagonală. Tatăl său era generalul Nicolae Doicaru, dar, evident, noi habar n-aveam cine era acesta (șeful Direcției de Informații Externe, fost șef al regiunii de securitate Constanța în cea mai cruntă perioadă a terorii staliniste). În fața casei lui Vladi se afla o gheretă cu un milițian, ceea ce însemna că tatăl său era un personaj extrem de important. Când i-am întrebat pe ai mei cine este acest Doicaru, au dat din umeri. Nu auziseră de el tot așa cum nu auziseră de Nicolschi. Structurile aparatului comunist erau extrem de bine, de-a dreptul etanș separate. Peste ani, Vladi, care a studiat fizica laserilor la Academia Militară din București, avea să semneze împreună cu Nicu (Nicolae N. Ceaușescu) și cu un al treilea autor o carte de specialitate care, dacă nu mă înșel, a primit Premiul Academiei. Îmi amintesc că era prin 1980, ne-am dus împreună cu Mariana Ioan la „Bolta Rece”, Vladi a scos din servieta diplomat volumul în cauză și mi l-a arătat cu mândrie. Când am văzut numele autorilor, nu m-am putut abține să-i spun: „Și astfel fiul gorilei a devenit gorila fiului”. Nu cred că i-a plăcut comentariul meu. În 2005, la aniversarea absolvirii liceului, l-am revăzut pe Vladi, volubil, săritor, cordial. Înțeleg că se ocupa cu importul de carne de ren…

Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste . Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai.

Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste.

A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG