Dacă dictaturile sau regimurile autoritare, cu o ideologie precisă, fixă, nu au nicio problemă în a folosi copiii în manifestațiile publice, democrațiile occidentale reglementează asta foarte strict. Sigur, totul depinde de vârsta consimțământului, care încă mai variază de la o țară la alta, dar în Occident s-a legiferat masiv mai ales în urma folosirii abuzive a copiilor în publicitate sau în felurite tipuri de divertisment public.
Sigur, nu trebuie mers în urmă până la a analiza folosirea copiilor pentru imagine în scopuri direct politice, cum făceau Stalin sau Hitler, ba chiar nici măcar până la Mao sau Ceaușescu. Chiar și în zilele noastre am putut asista în România la penibilul spectacol al unei fetițe de trei ani pusă, la Pitești, să stea în cap pe asfalt în fața Vioricăi Dăncilă venită în vizită. Legislația respectivă se încadrează, în majoritatea țărilor, în pachetul mai larg al protecției copilului. Asta implică, desigur, consimțământul formal al părinților pentru orice apariție publică a copilului, inclusiv în reclame, pe scenă sau la cinema.
Ideea este, desigur, de a proteja sănătatea fizică, morală și emoțională a minorului. Sigur, în cazul evenimentelor școlare, unde decizia de a participa la un eveniment este luată cu multă vreme înainte, chestiunea se pune altfel decât în folosirea privată a unui copil în scopuri publicitare, de pildă, știind că el nu are capacitatea de discernământ sau cel puțin că aceasta nu îi este recunoscută legal.
În cazul imaginii, legislația se inserează, desigur, în cea mai largă - a dreptului la imagine, care îi acoperă și pe adulți. Legislația, sau morala publică, sunt chiar mai stricte în cazul folosirii copiilor în politică și s-a întâmplat de multe ori ca unii politicieni să fie criticați pentru felul în care, sub pretextul arătării vieții lor de familie, și-au putut folosi copiii în scopuri de imagine pentru a acumula capital politic.
Pentru a da un exemplu european major, într-o țară cum e Franța, vârsta consimțământului unui adolescent pentru apariții publicitare sau politice este de 15 ani. Copilul de peste 15 ani își poate da consimțământul și pentru colectarea datelor lui de către organisme comerciale sau politice. Sub 15 ani este însă nevoie de consimțământul părinților sau al persoanelor sau instituției care dețin autoritatea de tutelă.
Toate acestea sunt rezumate în art. 19 al Convenției ONU privind protecția copilului, însă autoritățile naționale sunt desigur libere să legifereze mai strict dacă o consideră necesar. Desigur, cel mai delicat punct în participarea copiilor la evenimente politice sau în publicitate constă în a defini și delimita dacă nu cumva poate fi considerat că este acolo o formă subtilă și deghizată de muncă, ceea ce ar intra într-o altă categorie, mai ales dacă este vorba, cum e deseori cazul, de o formă de muncă neretribuită.
***
R. Moldova este parte la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, prin urmare și-a asumat să garanteze dreptul minorilor de a-și exprima opiniile şi dreptul la întruniri. Astfel, legislația națională prevede limitări minime, bunăoară se interzice participarea copiilor în acțiuni militare sau implicarea minorilor în activitatea politică şi asocierea lor în partide politice.
Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a stabilit încă în 2009 condiţiile în care copiii pot participa la diverse procese publice. Acestea trebuie să fie, între altele, transparente şi informative, cu participare benevolă, bazate pe principiul respectului faţă de copii, incluzive şi sigure.
Ana Revenco, preşedinta organizaţiei La Strada, spune că potrivit legii cei mici au libertatea de a participa la manifestații publice fără limită de vârstă. Regulile generale de implicare a copiilor în cadrul unor evenimente sunt stipulate în regulamentele organizatorilor. În rest, legislația prevede responsabilitatea adultului. De exemplu, un părinte poate fi amendat dacă copilul său minor este surprins singur în spaţiu public după miezul nopţii:
E mai degrabă vorba despre cât de informaţi şi cât de conştient îşi dau acceptul părinţii despre unde pleacă copilul...
„În rest – meci de fotbal, spectacol, concurs ş.a – organizatorii îşi asumă aşa-numita obligaţiune pentru accesul minorilor doar dacă sunt însoţiţi de un adult şi atunci acest adult este fie părintele, care trebuie să confirme prin acte doveditoare, fie persoana căreia îi este încredințat minorul. Rămâne la înţelegerea şi decizia părintelui ca şi tutore, ca şi reprezentant legal participarea la care eveniment el dă permisiunea pentru copilului său sau cărui alt adult îi dă permisiunea să însoțească copilul. Aici e mai degrabă vorba despre cât de informaţi şi cât de conştient îşi dau acceptul, sau iau decizia, părinţii unde pleacă copilul. Vrei copilul să participe la un eveniment - informează-te cine este organizatorul, unde pleacă copilul, unde va fi cazat eventual, cu cine va fi transportat, cine îl va supraveghea.”
În 2018, autorităţile moldovene intenționau să înăsprească legislația ca răspuns la câteva evenimente publice cu implicarea copiilor. Era vorba despre implicarea elevilor din regiunea Găgăuzia în ceremonia de întâmpinare a delegației președintelui Turciei. Copii s-au văzut siliți să stea ore în șir în bătaia soarelui fără apă. A urmat participarea unui grup de elevi de la un liceu din capitală la o conferință de presă organizată de Amnesty International Moldova, la care elevii au înscenat expulzarea celor șapte profesori turci din Republica Moldova.
Avocatul poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, audiată pe aceste cazuri în Parlament, a deplâns că nu există un mecanism de atragere la răspundere a persoanelor adulte, a organizațiilor - fie că e vorba de formațiuni politice ori neguvernamentale - pentru implicarea copiilor în diverse manifestaţii. La cererea Maiei Bănărescu, Ministerul de Interne intenţiona să modifice Codul Contravențional astfel încât implicarea copiilor să fie sancţionată. Mai multe organizaţii neguvernamentale şi-au exprimat atunci îngrijorarea faţă de intenţiile de a restricţiona dreptul la participare al adolescenților la acțiuni publice, deoarece ar veni în contradicție cu obiectivul incontestabil de antrenare graduală a tinerei generații în activități de natură să educe cetățeni activi.
