Sean Bell a fost pilot în Forțele Aeriene Regale (RAF) și a deținut mai multe alte funcții în cadrul Ministerului britanic al Apărării. Acum este analist militar pentru Sky News. Într-un interviu acordat serviciului georgian al Europei Libere (RFE/RL), Bell a declarat că Ucraina deja „găsește modalități de a lupta diferit” în războiul său împotriva Rusiei, subliniind recenta incursiune a Kievului în regiunea rusă Kursk, precum și atacurile cu drone asupra infrastructurii energetice și obiectivelor militare rusești.
RFE/RL: Nu pare să existe un consens în rândul experților și analiștilor cu privire la incursiunea Ucrainei pe teritoriul rus de la frontiera sa. Risc calculat sau pariu imprudent? De ce parte a dezbaterii vă situați?
Sean Bell: Incursiunea a fost descrisă de mulți ca un joc de noroc. De pariat, pariezi când mergi la Las Vegas și nu știi care sunt șansele, nu ai nici o influență asupra rezultatului, doar îți riști banii. În ceea ce privește operațiunile militare, lucrurile nu stau așa; a fost o operațiune militară foarte bine planificată, care, sigur, a implicat o mulțime de riscuri. Nu există nici o îndoială că președintele [Volodimir] Zelenski și echipa sa au „simulat” acest război de mai multe ori, au analizat, au planificat inclusiv pentru cel mai rău scenariu, sperând la cel mai bun rezultat; a fost o operațiune bazată pe informații. Este aproape sigur că nu au fost doar serviciile de informații ucrainene, ci și unii dintre aliații Ucrainei, care i-au ajutat să găsească cea mai bună modalitate de a-și atinge obiectivele.
Ca fost militar, însă, știu că aceste operațiuni se desfășoară numai dacă există o idee clară despre ceea ce se urmărește. Or, nu îmi este pe deplin clar care este scopul, deoarece invadarea Rusiei - pur și simplu - pare să fie foarte dificilă. Să fie limpede, Ucraina a ocupat aproximativ 0,003% din teritoriul Rusiei. Rusia este... vastă și, deși câțiva prieteni ucraineni mi-au spus: „Sperăm să vedem steagul ucrainean arborat la Moscova”, este clar că acest lucru este destul de fantezist. Chiar și Ucraina a declarat că nu intenționează să păstreze terenul.
Așadar, aceasta pare a fi, deși nu am confirmare, o încercare de a-l forța pe președintele Vladimir Putin să se simtă jenat de faptul că a cedat teren, de a-l umili pe domnul Securitate, așa cum se autointitulează [Putin], [care] a asistat la prima invazie pe teritoriul rusesc din 1941 încoace, fiind nevoit acum să facă eforturi să alunge forțele ucrainene. Asta ar necesita trupe pregătite de luptă, i-ar cere lui Putin să aducă trupe din regiunea Donbas (în estul Ucrainei) și, prin urmare, ar reduce presiunea pe linia frontului din Donbas.
Pe de altă parte, Ucraina nu are un surplus masiv de trupe și, prin urmare, de fapt, va plăti un preț pentru retragerea trupelor din alte părți. Și dacă Putin face ceea ce cred eu că ar face un militar, [este] să se întoarcă și să spună: „Unde este efortul meu principal? Efortul meu... principal este în Donbas. Sunt amenințat de această enclavă din Kursk și de potențiala extindere la Belgorod? Nu, nu sunt amenințat”. Așadar, aș putea, ca rus, pur și simplu să-mi concentrez eforturile în Donbas. Am probabil 10-12 săptămâni înainte ca iarna să se instaleze pentru a încerca să controlez cât mai mult posibil din Donbas. Apoi mă voi muta spre nord și mă voi ocupa de această enclavă mai târziu, când nu voi mai fi în ofensivă în Donbas și când voi avea ceva resurse libere.
RFE/RL: Dacă așa stau lucrurile, cine a fost mai șmecher aici? Pentru că, dacă într-adevăr Putin urmează acest tip de tactică, înseamnă că se asigură că unele din cele mai de elită forțe ucrainene sunt „blocate” la Kursk.
Sean Bell: Absolut corect. De fapt, el a „fixat” acele forțe ucrainene acolo. Mi-ați cerut evaluarea mea, cred că din punct de vedere militar, abordarea Ucrainei este foarte periculoasă. Ceea ce nu înțelegem este, însă, potențialul politic al acestui lucru, deoarece istoria sugerează că liderii ruși pot fi foarte rapid doborâți pe plan intern dacă par să se extindă prea mult în campanii externe.
Iar președintele Putin a început această invazie a Ucrainei așteptându-se, probabil, să se încheie în câteva zile, poate câteva săptămâni. Acum au trecut doi ani și jumătate; poporul rus este acum hrănit cu minciuni, dar treptat fiii și tații se întorc acasă în saci mortuari. Sute de mii de ruși se întorc acasă grav răniți, fără brațe sau picioare. Este foarte dificil să ascunzi acest adevăr poporului rus.
Avem acum 120.000, poate mai mulți, ruși care au fost evacuați de pe linia frontului. Toți vor vorbi. Vor vorbi despre cât de dureros este. De asemenea, ucrainenii au lansat atacuri cu drone în întreaga țară, au mutat lupta în Rusia, asigurându-se că, pe plan intern, rușii își dau seama că sunt în război. Toate acestea vor crește presiunea asupra președintelui Putin, fără îndoială. Întrebarea este dacă va crește suficient pentru ca Putin să înceapă să se îngrijoreze.
RFE/RL: Ați descris ceea ce ar fi, din perspectiva înaltului comandament rus, un curs ideal de acțiune, corect? Să privim și din perspectiva înaltului comandament ucrainean. Deci, dacă Rusia face într-adevăr acest lucru, care ar fi răspunsul Ucrainei? Ce va face Ucraina de aici încolo?
Sean Bell: Cred că una dintre provocările cu care s-a confruntat Ucraina în tot acest timp este că este o națiune mai mică. Au o țară mai mică, au mai puține resurse disponibile, atât forță de muncă pentru a lupta, cât și bani pentru a purta un război. Prin urmare, Ucraina a trebuit să încerce să evite ceea ce numim război de uzură. Ce este el? Cu câteva sute de ani în urmă, armata mea întâlnea armata ta pe câmpul de luptă, ne aliniam, beam o ceașcă de ceai, apoi ne luptam și armata mai mare și mai puternică câștiga. Într-o asemenea bătălie, Ucrainei i-ar fi foarte greu să câștige.
Așadar, Ucraina trebuie să găsească un alt mod de a lupta. Ceea ce face Rusia efectiv în Donbas este să avanseze cu orice preț. Toate relatările sugerează că pierderile rușilor sunt masive, cu mult peste 1.000 pe zi. Chiar și la Bahmut, care a fost descrisă ca fiind cea mai sângeroasă bătălie de la al Doilea Război Mondial încoace, au avut mai puțin de 1.000 de victime pe zi. Și se pare că Rusia nu mai poate recruta acum 1.000 de oameni pe zi. Nu vrea să facă o altă mobilizare. Deci, Rusia face acum presiuni foarte, foarte mari. Nu-i pasă câți soldați vor fi uciși.
Cum se luptă Ucraina cu asta? Ei bine, o parte din luptă este că [Ucraina] provoacă Rusiei cât mai multă durere posibilă, astfel încât, atunci când își ating obiectivele pe care le au, rușii să fie vulnerabili la contraatacul ucrainean. Celălalt mod în care pot face acest lucru este să lupte ceea ce noi numim asimetric.
Ca să înțelegem: ce este centrul de greutate? Este un termen militar al lui Putin, dar care este lucrul pe care, dacă Rusia îl pierde, ar putea opri războiul? Ei bine, unul dintre aceste lucruri este Crimeea, din tot felul de motive. Portul Sevastopol, istoria Crimeei, Petru cel Mare... Nu sugerez nici o clipă că Ucraina ar fi capabilă să cucerească Crimeea, dar poate pune acea sămânță de îndoială în mintea președintelui Putin - că ar putea fi vulnerabilă.
Cum ar putea face asta, ucrainenii? Ar trebui să scape cumva de Flota Mării Negre. Ei bine, Ucraina a făcut asta destul de eficient. Ar trebui, de asemenea, să amenințe liniile de comunicare către Crimeea, cum ar fi podul Kerci. Ucraina a demonstrat, de asemenea, că este capabilă să îl distrugă. Ar trebui, de asemenea, să poată ataca sistemele de rachete sol-aer și radarele din Crimeea care asigură o parte din apărare. Ucraina a făcut, de asemenea, acest lucru.
Așadar, cred că există modalități prin care Ucraina ar putea încerca să mărească „presiunea asimetrică”. Și cred că asta încearcă să facă și cu regiunea Kursk, și anume să ia niște terenuri și să-l facă de râs pe Putin și, prin urmare, să forțeze o abordare ușor diferită. Pentru că, după cum știți mai bine decât mine, este o graniță enormă între Rusia și Ucraina. Și va fi foarte dificil pentru Rusia să își securizeze în mod corespunzător granița. Dacă puneți un soldat la fiecare doi metri, ceea ce nu este deosebit de dens, aveți nevoie de peste 100.000 de soldați, de fapt. Iar numărul ajunge rapid la un milion de soldați. Deci nu este posibil. Este o frontieră vulnerabilă și, prin urmare, transferul luptei în Rusia este o tactică destul de inteligentă, dacă te uiți la centrul de greutate.
Nu am de unde să știu ce va face de acum Ucraina. Dar găsirea unor modalități de a lupta diferit: folosirea dronelor pentru a ataca infrastructura petrolieră a Rusiei; folosirea dronelor pentru a ataca aerodromurile și centrele de aprovizionare logistică; construcția propriei rachete balistice, ceea ce am înțeles că a făcut Ucraina; dezvoltarea dronelor cu rază lungă de acțiune, ceea ce am înțeles că au făcut, de asemenea; toate acestea pun presiune pe președintele Putin, deoarece este mai bine echipat pentru un conflict convențional, pentru un război de uzură.
RFE/RL: Vorbind de presiune, din ceea ce am văzut de la președintele Putin în ultimii 25 de ani, este el susceptibil la aceasta? Pare a fi genul de om care va ceda sub presiune sau se va înverșuna și mai mult?
Sean Bell: Este o întrebare foarte bună. Cred că răspunsul la această întrebare este că este, fără îndoială, persoana care se va pleca, în special pentru că acum are deja 70 de ani și își dorește în mod clar o moștenire, vrea să-și vadă statuia în Marea Sală.
Putin și-a propus în mod clar să facă Rusia măreață din nou. A vrut să oprească extinderea NATO. Ei bine, NATO s-a extins din cauza a ceea ce a făcut el. Rusia nu este mare din nou, Rusia este paria pe scena mondială. Iar președintele Putin însuși a fost pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională [de la Haga]. Așadar, nu toate lucrurile merg cum vrea el. Nu este vorba doar despre el. Pericolul unor lideri ca Putin este că devin foarte agresivi și pur și simplu se blochează. Ceea ce se întâmplă cu Rusia, adevărata bază a puterii în Rusia pare să fie oligarhii și oameni de la nivelul acela. Ei suferă. Ei își văd averile diminuându-se. Ei văd că nu mai pot merge în vacanță la Paris. Nu-și mai pot trimite copiii la școli private în Anglia. Nu mai pot merge în vacanță în America. Iar perspectivele economice ale Rusiei sunt din ce în ce mai proaste. Cred că aici se află cea mai mare amenințare la adresa președintelui Putin, atunci când oamenii din jurul său vor spune, în sfârșit: „Nu este corect, nu mai merge așa. Este vorba de ego-ul unui singur om”.
RFE/RL: Incursiunea Ucrainei a șters, ca să spunem așa, una dintre cele mai mari linii roșii pe care Rusia și Putin le-au avut - că dacă solul rusesc este atacat, ceva inimaginabil de rău se va întâmpla. Și nu s-a întâmplat. Și întrebarea este, dacă Kursk nu a fost adevărata linie roșie, poate că nici Moscova nu ar fi? Cât de îndrăzneață își poate permite Ucraina să fie?
Sean Bell: Este o întrebare excelentă. Cred că aceasta duce la o întrebare mult mai mare, totuși, nu doar despre cât de îndrăzneață poate fi Ucraina, ci cât de îndrăzneț poate fi Occidentul în sprijinirea Ucrainei. Cred că ceea ce a fost fascinant la început a fost faptul că Ucraina avea echipament sovietic vechi și, prin urmare, urma să fie prinsă într-un război de uzură pe care, așa cum am spus mai devreme, Ucraina nu ar fi fost capabilă să îl câștige. Ce a făcut Occidentul la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce zeci de milioane de oameni au murit? A stabilit că nu acesta este modul în care vrem să luptăm în viitor, noi, occidentalii. Ceea ce vrem să facem este să folosim tehnologia. Costă mult mai mulți bani, dar vrem să folosim tehnologia.
Știu că sună elementar, dar să ne întoarcem la epoca medievală, când războaiele erau concursuri de gladiatori între oameni care se luptau între ei pe câmpul de luptă, cu sabie și scut. Apoi, cineva a inventat arcul și săgețile, iar acest lucru a fost considerat înșelăciune, deoarece oamenii erau uciși de la distanță, iar acum râdem de acest lucru - de acuzația de incorectitudine - dar la acea vreme era ceva serios.
Occidentul a decis că, folosind tehnologia, fiind inteligent, folosind informații și drone, poți încerca să minimizezi numărul victimelor și să maximizezi eficiența. Nu trebuie neapărat să arunci în aer un întreg cartier general pentru a-l împiedica să funcționeze. Poți tăia curentul electric și nu mai funcționează.
La începutul acestui război, Occidentul a fost răspunsul la rugăciunile Ucrainei. Ucraina nu este membră a NATO, nu se putea aștepta în mod rezonabil ca Occidentul să o ajute. Iar Occidentul a fost foarte reticent inițial, pentru că era speriat că va fi târât într-un război împotriva Rusiei. La rândul lui, președintele Putin a agitat cu succes sabia nucleară, strigând: „Stai deoparte, Occidentule! Nu te implica!”. Putin știa și știe și astăzi că, dacă Occidentul s-ar implica în mod corespunzător, de exemplu dacă ar institui o zonă de interdicție aeriană, Rusia nu ar avea niciun răspuns. Înaintarea Rusiei s-ar opri într-o clipită.
Putin știa, deci, că trebuie să țină Occidentul departe de război, așa că a agitat sabia nucleară. Însă Ucraina nu s-a lăsat. A cerut tancuri. Occidentul a spus, „Oh, nu sunt sigur”. Marea Britanie a făcut un pas înainte cu [tancurile] Challenger 2 [britanice], iar restul lumii a făcut un pas înainte. Am avut aceeași conversație despre armele cu rază lungă de acțiune - Oh, asta ar putea fi periculos. În cele din urmă, au fost date rachetele britanice Storm Shadow, cele americane ATACMS (Army Tactical Missile Systems). La fel a fost și cu avioanele, „Oh, nu suntem siguri”. Acum au fost furnizate F-16 (avioane de luptă americane).
La fiecare pas, Putin a zgâlțâit cușca, a spus că Occidentul se comportă periculos, dar nu s-a întâmplat nimic. Și acum, după cum spuneți, Ucraina operează pe teritoriul rusesc. Și, de fapt, ceea ce a dovedit este că: Ce ar putea face Putin dacă ar lansa de fapt o armă nucleară, unde ar lansa-o? Ar lansa-o pe propriul său teritoriu, pentru a-i alunga de acolo pe ucraineni? Asta ar fi un dezastru pentru el, bombardarea propriului teritoriu. Ar lansa o armă nucleară în Ucraina? Ironia nu i-ar scăpa lui Putin. El a început asta. El este cel care a atacat și a forțat milioane de oameni să plece. El este cel care a provocat pierderea a sute de mii de vieți. El este cel care a făcut ca comunitățile să fie devastate; orașele să fie făcute una cu pământul. Așadar, nu are niciun punct de vedere moral pentru a folosi de fapt arme nucleare. Dacă vrea să facă Rusia măreață din nou, nu o va putea face prin apăsarea unui buton nuclear.
Sunt un veteran al Războiului Rece, în care se vorbea mereu despre „distrugere reciprocă asigurată”, MAD (mutually assured destruction), pentru că odată ce începi un război nuclear, nimeni nu poate câștiga și toată lumea este nimicită. Moștenirea lui Putin, care cred că este foarte importantă pentru el, este să fie văzut ca salvatorul Rusiei, salvatorul fostei Uniuni Sovietice. A fi arhitectul distrugerii acesteia - nu este, probabil, viitorul pe care îl întrevede.
RFE/RL: Totuși, ar începe Putin un război nuclear [total] țintind Ucraina cu o rachetă nucleară tactică?
Sean Bell: Ei, rușii, au o politică, o doctrină diferită de cea a Occidentului. Ei au această utilizare a armelor nucleare tactice. Trebuie să recunosc că, deși sunt militar, chiar nu știu ce înseamnă asta. În Marea Britanie avem această expresie, că nu poți fi „puțin însărcinată”. Ori ești, ori nu ești. Ori folosești arme nucleare, ori nu. Efectul acestor arme nucleare depinde de mărimea lor, dar este totuși o escaladare semnificativă. Și cred că Putin se va juca cu focul dacă va face asta.
Criza rachetelor cubaneze este ultima dată când am văzut arme nucleare puse pe masă. Și a fost DEFCON 5, DEFCON 4, DEFCON 3 (niveluri de alertă de pericol utilizate de armata americană); au existat arme care au fost combinate cu sisteme de rachete; au fost lansate avioane. Știți, atunci lucrurile devin cu adevărat grave. În acest moment, nu există nicio sugestie că vreuna dintre aceste arme nucleare se mișcă, pregătindu-se pentru utilizare. Deci, este vorba mai degrabă de retorică, cu care Putin are îndelungată experiență.
RFE/RL: Vorbind despre F-16 - cu greu pot găsi o persoană mai potrivită pe care să o întreb despre impact și dacă ar trebui să ne așteptăm la mai multe F-16, în afară de cele deja promise și aflate deja pe drum? Și, de asemenea, cum s-a descurcat Ucraina până acum în aer?
Bell: Așadar, Forțele aeriene ruse sunt mult mai bine echipate decât Forțele aeriene ucrainene, iar Rusia ar fi trebuit să stabilească superioritatea aeriană asupra întregii Ucraine. Nu a fost capabilă să facă acest lucru. Ca urmare, în ciuda faptului că au doar câteva aeronave și că trebuie să le ascundă, forțele aeriene ucrainene au rămas destul de robuste. Nu sunt foarte eficiente, pentru că nu au foarte multe avioane, dar au supraviețuit.
Să fie clar, F-16 nu sunt soluția magică. Sunt avioane vechi, cele mai recente au fost construite în 1991. Acum 30 de ani, așadar, dar reprezintă un salt tehnologic semnificativ în comparație cu ceea ce avea Ucraina până acum. În ceea ce privește numărul, înțeleg că Ucrainei i s-au promis aproximativ 80 până acum, președintele Zelenski cerând aproape 200. Dar să fie clar, problema aici nu este aeronava, problema sunt piloții. Puteți înșira F-16 pe gazonul din fața guvernului, la Kiev, dar nu veți găsi în Ucraina cine să le piloteze.
Nu este vorba doar de zbor. Eu sunt pilot. Aș putea să mă așez practic în orice avion, să urc, să cobor, să fac stânga, dreapta, să zbor încet. Asta nu e dificil. Operarea acelei mașinării incredibil de complexe, cu radar, mijloace de apărare, arme, soluții pentru ținte, soluții în infraroșu, toate acestea - necesită o cantitate uriașă de pregătire, dar și multă experiență. Chiar și atunci când ești pregătit de luptă pe un avion de prima linie, așa cum am fost eu, ești cel mai prost pilot din escadrilă. Ești ca un puști care abia și-a luat permisul de conducere. Ai nevoie de trei ani de experiență în pilotarea avioanelor înainte de a fi considerat un bun pilot de prima linie.
Deci, ideea este că Ucraina încearcă să se obișnuiască să piloteze aceste F-16. A trimis la instrucție câțiva dintre piloții săi experimentați. Dar le va lua încă mult timp până când se vor obișnui cu acest avion.... Așadar, nu este vorba de avioanele în sine, ci de piloți și, în mod tragic, într-un incident petrecut acum câteva zile, pilotul a murit, ceea ce înseamnă că avem cu un pilot mai puțin pentru aceste F-16. Așadar, provocarea constă în pregătirea piloților. Nu are rost să trimitem mai multe avioane, în aceste condiții, căci ele vor fi doar ținte de antrenament pentru ruși.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
