Derulat în regiunea kazahă a Turkistanului de Sud în parteneriat cu Emiratele Arabe Unite (EAU), proiectul vizează peste 900.000 de hectare de terenuri agricole vulnerabile, încerând să stimuleze precipitațiile și să stabilizeze producția agricolă într-una dintre cele mai aride zone ale țării.
Inseminarea norilor este o tehnică de modificare a vremii care constă în dispersarea unor substanțe în nori pentru a stimula precipitațiile și a crește cantitatea de ploaie sau zăpadă.
Însă dincolo de graniță, în țările vecine, experimentul a stârnit îngrijorări imediate: există, oare, posibilitatea ca manipularea precipitațiilor într-un stat să aibă consecințe neintenționate dincolo de granițele sale?
Dezbaterea are loc într-un moment în care schimbările climaterice se transformă din ce în ce mai mult dintr-o activitate științifică într-o temă fierbinte din punct de vedere geopolitic.
O postare de pe rețelele sociale, ștersă între timp, publicată de Ambasada Iranului în Afganistan pe 21 aprilie, susținea că un atac militar iranian asupra unei baze secrete din Emiratele Arabe Unite ar fi modificat condițiile meteorologice în Orientul Mijlociu. Postarea se lăuda că operațiunea militară ar fi „îmbunătățit” condițiile meteorologice din regiune, menționând precipitații neobișnuite și o scădere a temperaturii cu aproximativ 5 grade Celsius în zonele afectate de obicei de căldură extremă din Iran și Irak.
Deși această afirmație a fost amplu ridiculizată de meteorologii din întreaga lume, ea a scos în evidență o tendință mai generală: Iranul și-a acuzat în repetate rânduri vecinii – în special Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită – că îi „fură norii” și că utilizează tehnologia de colectare a apei de ploaie ca armă climatică. Îngrijorări similare încep să apară acum și în Asia Centrală.
Furtuna din rețelele sociale
Chiar a doua zi după începerea experimentului, agenția meteorologică din Kazahstan, Kazhydromet, a emis o avertizare meteorologică privind ploile abundente în mai multe regiuni din sudul țării.
„Se așteaptă ploi abundente pe 19 și 21 mai în regiunile Kîzîlorda și Turkistan, precum și în perioada 19–21 mai în regiunea Jambil”, a avertizat institutul.
Când furtunile au sosit, așa cum se prevăzuse, rețelele de socializare s-au umplut rapid de speculații potrivit cărora aversele sunt rezultatul direct al operațiunilor de inseminare a norilor. Reacția a luat rapid amploare, determinând Kazhydromet să emită o clarificare în care preciza că precipitațiile au fost cauzate de un sistem ciclonic natural, care traversa regiunea.
Însă dezbaterea depășise deja granițele și se transformase într-o discuție regională mai amplă privind controlul vremii și securitatea aprovizionării cu apă.
În Kârgâzstan, îngrijorările au apărut aproape imediat. Fostul prim-ministru Akîlbek Japarov a avertizat că sistemele atmosferice nu țin cont de granițele naționale și că o intervenție la scară largă ar putea perturba un ciclu regional al apei - deja fragil.
„Republica Kârgâzstan este una dintre țările cheie din regiune în ceea ce privește formarea resurselor de apă”, a scris el.
„Ghețarii noștri se topesc rapid. Râurile, lacurile și echilibrul hidrologic depind în mod direct de circulația umidității, de temperatură și de precipitații. Dacă tehnologiile de intervenție artificială asupra atmosferei vor începe să fie utilizate pe scară largă în regiune, consecințele acestora ar putea fi de lungă durată și ar putea afecta întregul ecosistem al Asiei Centrale.”
Alți experți kirghizi au solicitat o coordonare regională urgentă. Ei au îndemnat guvernele să înceapă colectarea datelor de referință privind mediul – inclusiv nivelurile precipitațiilor, bilanțurile de masă ale ghețarilor și nivelurile apei din lacuri – pentru a se asigura că viitoarele dispute legate de apă și de impactul schimbărilor climatice vor putea fi evaluate pe baza unor dovezi concrete, și nu a speculațiilor.
Ce spune știința?
Cercetătorii din domeniul științelor atmosferice afirmă că temerile legate de „furtul de ploaie” transfrontalier nu au nicio bază științifică. Robert M. Rauber, profesor de științe climatice și atmosferice la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, a declarat pentru Europa Liberă (RFE/RL) că efectele inseminării norilor sunt extrem de localizate.
Întrebat dacă producerea artificială a ploii într-o țară ar putea reduce precipitațiile în statele vecine, Rauber a răspuns: „Nu. Efectele sunt strict locale.” El a respins în egală măsură afirmațiile potrivit cărora inseminarea norilor ar putea modifica tiparele meteorologice dincolo de granițe.
Rauber a explicat că inseminarea norilor intensifică precipitațiile în cadrul sistemelor noroase existente, fără a crea noi fenomene meteorologice sau a redirecționa umiditatea atmosferică. În funcție de condiții, se utilizează fie iodură de argint, fie particule microscopice de sare, a mai spus el, dar a precizat că nu poate evalua proiectul din Asia Centrală fără mai multe detalii.
Deși tehnica de inseminare a norilor a fost studiată pe larg, eficacitatea acesteia depinde în mare măsură de condițiile atmosferice locale, a adăugat el. Rauber a respins, pe de altă parte, îngrijorările legate de impactul asupra mediului al iodurii de argint, afirmând: „Se utilizează o cantitate atât de mică din acest material, încât este nedetectabilă în probele de apă prelevate de la sol.”
Decalajul de guvernanță
Chiar și în rândul experților care resping ideea manipulării meteorologice transfrontaliere, persistă îngrijorări cu privire la guvernanță, transparență și lipsa unui cadru juridic comun pentru intervențiile atmosferice în Asia Centrală.
Bulat Yessekin, coordonatorul Platformei de experți din Asia Centrală pentru gestionarea resurselor de apă, a declarat pentru RFE/RL că inseminarea norilor face parte dintr-o categorie mai largă de tehnologii de geoinginerie ale căror consecințe pe termen lung nu au fost încă studiate suficient.
„În prezent, nu beneficiază de sprijin la nivelul ONU și nu sunt susținute pe scară largă de comunitatea științifică”, a afirmat el. „Există mai multe rezoluții ale ONU referitoare la soluțiile de geoinginerie. Acestea subliniază că trebuie să fim prudenți. Până când nu vom fi analizat toate consecințele, nu recomandăm aplicarea lor.”
El a susținut că statele vecine au motive întemeiate să solicite clarificări atunci când se lansează astfel de proiecte.
„Când vecinul tău începe să repare acoperișul sau podeaua, este absolut normal să te întrebi cum te-ar putea afecta asta”, a spus Yessekin.
De asemenea, el a subliniat obligațiile Kazahstanului în temeiul Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier.
„Kazahstanul a semnat Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția de la Espoo). Ne-am asumat obligația ca, înainte de a întreprinde orice acțiune care ar putea afecta regiunile învecinate, să efectuăm consultări și evaluări științifice.”
Pentru Yessekin, însă, problema fundamentală este dacă inseminarea norilor abordează cauzele profunde ale deficitului de apă din Asia Centrală.
„Ar trebui să ne bazăm astăzi pe recomandările științifice și pe soluțiile deja cunoscute, nu pe ipoteze”, a spus el. „Asta înseamnă să nu colectăm apa din nori, ci să refacem cursurile naturale ale apelor.”
El a menționat studiile care sugerează că degradarea pe scară largă a sistemelor forestiere eurasiatice ar putea juca un rol mai important în criza regională a apei decât încercările locale de modificare a condițiilor meteorologice.
Profesorul Zhanay Sagin de la Universitatea Tehnică Kazahstan-Marea Britanie a avertizat, de asemenea, că introducerea unor astfel de tehnologii fără un consens regional ar putea accentua neîncrederea.
„Tehnologia introdusă de China în Tibet aduce prejudicii țărilor vecine”, a declarat Sagin. „Este o tehnologie interesantă. Dar, pe de altă parte, fără un consens regional, aceasta poate alimenta neîncrederea între statele vecine.”
Răspuns oficial
Agenția meteorologică de stat din Kazahstan, Kazhydromet, a refuzat să comenteze dezbaterea privind problemele transfrontaliere, afirmând că această chestiune nu ține de competența sa instituțională.
Un răspuns mai detaliat a venit din partea Centrului pentru Sprijinul Administrației Digitale din Kazahstan, care a respins afirmațiile potrivit cărora operațiunile de inseminare a norilor ar putea priva țările vecine de precipitații.
„În ciuda utilizării îndelungate a acestor tehnologii în diverse regiuni de frontieră din lume, comunitatea științifică nu a furnizat încă dovezi că operațiunile locale de creștere artificială a precipitațiilor într-o țară au dus la o reducere a precipitațiilor în țările vecine”, a declarat centrul.
„Nu există dovezi științifice confirmate care să indice că tehnologiile de provocare a precipitațiilor provoacă secete în țările vecine, accelerează topirea ghețarilor, provoacă schimbări climatice sau pot fi utilizate ca instrument de influențare a altor țări.”
Centrul a menționat, de asemenea, că Uzbekistanul și-a anunțat intenția de a introduce tehnologii similare, ceea ce sugerează că inseminarea norilor ar putea deveni o practică regională mai răspândită, mai degrabă decât un experiment unilateral.
Într-adevăr, Uzbekistanul își extinde treptat propriile programe încă din 2023, instalând sisteme terestre în zone pilot limitate. Spre deosebire de operațiunile aeriene la scară largă desfășurate de Kazahstan pe un vast teritoriu agricol, testele efectuate de Uzbekistan au o amploare mai redusă și sunt limitate din punct de vedere geografic, reflectând o abordare mai localizată a modificării condițiilor meteorologice.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te