Alegerea liberalului Thomas Kemmerich în funcţia de prim-ministru al landului federal răsăritean Turingia a provocat o criză politică în Germania. Scandaloasă nu ar fi fost alegerea în sine, scandalos este faptul că Thomas Kemmerich a fost ales cu sprijinul deputaţilor partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), cu cel al creştin-democraţilor şi liberalilor.
Votul a fost primit cu consternare de opinia publică democrată din Germania. Cancelara Angela Merkel a reacţionat cu duritate, calificînd alegerea drept „o acţiune unică”, care „nu poate fi iertată”, deoarece „încalcă un principiu de bază”.
Principiul la care s-a referit Merkel a dominat politica postbelică a Germaniei federale şi prevedea ca partidele democratice să nu încheie alianţe sau să colaboreze cu grupuri radicale sau extremiste.
Mişcarea naţionalist-autoritară, eurosceptică şi xenofobă care-şi spune Alternativa pentru Germania (AfD) este o grupare radicală de dreapta, pe care unii politicieni chiar o califică drept fascistă sau nazistă.
Fără voturile Alternativei (AfD), Kemmerich nu ar fi putut să fie ales de către landtag, pentru că formaţiunile democratice nu dispun de mandate suficiente. (La alegerile din octombrie trecut, AfD a devenit cea de-a 2-a formaţiune din landtag, pe primul loc a ieşit Partidul Stîngii.)
În urma criticilor, Kemmerich a anunţat că se va retrage, ceea ce echivalează cu renunţarea la funcţia de premier.
Potrivit Constituţiei şi reglementărilor din Turingia, criza politică poate fi depăşită: 1) prin dizolvarea parlamentului (posibilă cu 2/3 din voturi) sau 2) printr-o moţiune de cenzură, prin care să fie demis premierul. Deşi Berlinul ar prefera prima soluţie, creştin-democraţii din Turingia nu agrează ideea dizolvării landtag-ului, ceea ce blochează deocamdată şi alte iniţiative de rezolvare a problemei. Liderul creştin-democraţilor din Turingia a spus că partidul său nu s-ar mai opune iniţiativei refacerii alianţei tripartite care a guvernat în ultimii cinci ani. Această alianţă a fost formată din reprezentanţi ai Partidului Stîngii, de social-democraţi şi ecologişti, avînd în frunte un prim-ministru din partea stîngii post-comuniste.
Situaţia e complicată şi din cauza faptului că Uniunea Creştin-Democrată refuză să colaboreze cu Partidul Stîngii, considerîndu-l o formaţiune pro-comunistă.
Potrivit unor analişti, votul din landtag al creştin-democraţilor alături de Alternativa pentru Germania ar fi un simptom de miopie politică. Simptomul dovedeşte că reticenţa faţă de naţionaliştii autoritari a conservatorilor este cu mult mai mică decît s-a crezut.
În acest context, nu au lipsit analogiile comentatorilor cu perioda interbelică şi cu ascensiunea lui Hitler. Dictatorul nazist a devenit cancelar al Reich-ului, fiind tolerat de partidele burgheze care l-au subapreciat.
