„Dacă vă imaginați că problema Securității aparține trecutului, vă înșelați. Dacă vă imaginați că problema lui Mădălin Hodor este doar a lui, vă înșelați din nou.” Acesta este mesajul Grupului pentru Dialog Social care a strâns rândurile în jurul istoricului Mădălin Hodor pentru a-l proteja de presiunile la care este supus. El este investigat disciplinar de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității acuzat că ar fi publicat documente secrete. Acesta a publicat recent o listă descoperită în arhive și provenind de la o Brigadă antiemigrație din cadrul Securității. Documentul cuprinzând nume și date de identificare a produs un întreg scandal acum, la 28 de ani de la căderea comunismului, pentru că în el se găsesc persoane importante și influente.
Lista este din 1985 când, după cum le-a spus Mădălin Hodor celor prezenți la sediul Grupului pentru Dialog Social, pentru a analiza starea de fapt, șefii Securității făceau un inventar al resurselor umane. Se pare că persoanele prezente pe listă ar fi fost folosite pentru a întreține în rândul emigrației românești miturile ideologiei național-ceaușiste, în fapt protocronismul care sublinia excepționalismul românesc (mai ales cel socialist) și cultul personalității lui Ceaușescu.
Însă nici măcar nu este vorba despre activitatea din trecut a lui Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, spune Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii în guvernul Cioloș, prezent și el la sediul GDS. Ci despre faptul că toate acestea au un impact direct și imediat asupra prezentului. „Securitatea și agenții ei sunt printre noi.” Acțiunile trecute au produs efecte de multe ori ireparabile și tocmai de aceea, problema securității nu trebuie plasată în trecut.
Este cu atât mai grav că o instituție care se preocupă de deconspirarea Securității nu face decât să o conspire și mai mult. Rezultatul? Anchetele interne și actele de intimidare a cercetătorilor CNSAS acuzați de deconspirarea secretelor. Secrete? se întreabă membrii GDS. Ce secrete? Mai pot fi secrete acțiunile Securiștilor și ale colaboratorilor acestora care au distrus, cu decenii în urmă, mare parte din ce avea societatea mai bun? Arhivele au ajuns acum, cu chiu cu vai, la dispoziția publicului după ce o vreme înșiși lupii Securității (reciclați în ofițeri ai noilor servicii secrete) fuseseră paznicii zecilor de kilometri de dosare. Dar, cum observa antropologul Andrei Oișteanu, istoria arhivelor în mentalul colectiv românesc este lungă și plină de metafore: ele erau păzite de generali și armată, fiind o sursă de frică, superstiții și putere.
Primul semn al democratizării arhivelor ar fi fost demilitarizarea lor. Acum însă se petrece un alt fenomen, susțin membrii GDS: instituția ocupată cu administrarea arhivelor se aglutinează după contururile instituționale ale subiectului studiat și deconspirat: Securitatea. Sindrom Stockholm? Mimetism instituțional rezultat din teama de responsabilitate? Comoditate? Rămâne să aflăm. Este un simptom grav, susțin membrii Grupului și dovedește că Securitatea este, în continuare, prezentă nu doar prin urmașii ei colaterali, ci chiar prin ofițeri activi care, după Revoluție, au ajuns în posturi-cheie de unde au putut perpetua spiritul ideologiei naționaliste manipulându-și electoratul cu teze șovine, homofobe, totalitare.
Nu e de mirare că lucrurile stau așa, crede Radu F. Alexandru, membru GDS, și fost parlamentar. „Când eram în Parlament și se discuta legea după care funcționează CNSAS, am fost printre singurii care l-au susținut pe Ticu Dumitrescu, inițiatorul ei, stau mărturile stenogramele comisiilor și cele ale lucrărilor în plen.”
Cu toate acestea a rezultat o lege care avea doar un sfert din eficiența proiectului inițial. Chiar și așa, după ce Dan Voiculescu a fost acuzat de poliție politică și s-a luptat prin tribunale să-și spele reputația cu niște soluții judecătorești ambigue, legea a fost modificată și mai mult lăsând în picioare din CNSAS doar fațada instituțională. „Nu e întâmplător că România este singura țară europeană excomunistă în care nu s-a adoptat o lege a lustrației,” concide Radu F. Alexandru.
Concluziile membrilor GDS? Ar trebui ca societatea civilă să facă presiuni pentru desecretizarea dosarelor de pe lista lui Hodor, dosare care se află acum la Serviciul de Informații Externe. Ar trebui, de asemenea, să se multe accentul de pe cazul Hodor, pe cel al persoanelor prezente pe lista de colaboratori. De ce ar fi un caz de siguranță națională deconspirarea unor colaboratori? Al doilea element ar fi schimbarea legii CNSAS pentru că politizarea excesivă a invalidat funcționarea acestei instituții. De asemenea, tot societatea civilă ar trebui să susțină profesionalismul istoricilor care vor să deconspire Securitatea, cu toate ramificațiile ei complexe trecute și prezente. Sunt soluții ideale, dar pentru ce altceva merită să lupți dacă nu pentru idealuri?
