Institutul Economic German anticipează un deficit în cheltuielile pentru apărare de aproape 18 miliarde de euro anul viitor, în ciuda creșterii bugetului anunțată cu mare pompă de guvernul lui Olaf Scholz.
Cea mai mare economie a Europei s-a angajat să intensifice cheltuielile pentru a atinge obiectivul stabilit de NATO, după ani de neglijență, ajungând până acolo încât să creeze un fond special de 100 de miliarde de euro pentru a-și consolida armata.
Numind invazia rusă a Ucrainei din februarie un punct de cotitură istoric, cancelarul Olaf Scholz a vorbit despre o nevoie clară „de a investi mult mai mult în securitatea țării noastre pentru a ne proteja libertatea și democrația”.
Dar Institutul Economic German, un think tank din Köln, afirmă că Berlinul nu este pe cale să atingă pragul de referință de 2%, în ciuda creșterii finanțării. Într-un raport, institutul notează că nu au fost angajați bani în plus pentru acest an. Între timp, în 2023 se va înregistra un deficit de aproape 18 miliarde de euro, în ciuda creșterii cheltuielilor sporite pentru Bundeswehr.
Lăsând la o parte Statele Unite și rămânând la membrii europeni ai NATO, doar șapte țări ating acum obiectivul comun al acestor 2% destinați apărării: Marea Britanie, Polonia, Grecia, cele trei țări baltice și România.
România și-a îndeplinit această țintă din 2015 și o va crește la 2,5% anul viitor, pe măsură ce se pregătește să cumpere și să-și înnoiască un întreg arsenal, de la transportoare blindate de personal și avioane de luptă, până la tancuri și submarine.
În total, factura pentru achiziții militare va ajunge la cel puțin 12 miliarde de euro. Cea mai mare achiziție de până acum a fost o baterie de rachete antiaeriene Patriot de 4 miliarde de euro, care va deveni operațională în acest an. Baza condusă de francezi de la Cincu ar trebui de asemenea să funcționeze la capacitate maximă până la sfârșitul anului, așa cum era planificat. Acest lucru subliniază nu doar modificarea atitudinii membrilor din est ai NATO, precum România, ci și o schimbare generală a perspectivei, pe măsură ce întreaga alianță își modifică strategia pentru a se putea confrunta cu Rusia.
Ce trebuie înțeles, în final, este însă că cei 2% din PIB pentru apărare nu sunt plătiți „la anglo-americani”. Nu sunt un bir, un tribut sau o taxă de protecție. Fiecare țară din NATO s-a angajat să cheltuiască 2% din PIB pentru armată, dar distribuie fondurile cum dorește și poate cumpăra armament francez sau Belgian, dacă asta e decizia Parlamentului de acasă. Cei 2% nu sunt bani dați de țările din NATO pentru protecție din partea Americii.
Acolo avem așadar la mijloc un angajament al celor 30 de țări membre de a aloca 2% din PIB pentru cheltuieli militare. Dar acei 2% din PIB alocați de fiecare pentru apărare nu sunt fonduri destinate NATO sau Statelor unite. Nu-i vorba de un „buget NATO”, e vorba de bugetul pe care fiecare țară îl pune deoparte pentru propria sa armată.
La fel, faptul că țările europene din NATO s-au angajat să-și ridice cheltuielile militare la 2% din PIB nu înseamnă că ele ar fi obligate prin asta să cumpere armament american. Cei 2% din PIB pe care ar trebui teoretic să-i cheltuiască țările din NATO pentru apărare nu sunt dați peșcheș pentru America și NATO, ci e vorba de un angajament securitar colectiv. Fiecare țară e liberă să cheltuiască cei 2% cum corespunde mai bine dispozitivului său militar. Cumpărând armament francez, de pildă.
Și, pentru a încheia, Germania argumentează foarte convingător că dat fiind uriașul său PIB, acei mai puțin de 1,5% pe care îi cheltuiește pentru apărare reprezintă în termeni absoluți mult mai mult decât cei 2% cheltuiți, într-adevăr, de Polonia, Grecia, România și cele trei țări baltice.
