Linkuri accesibilitate

Gh.Cojocaru: Paradele militare au devenit parte a ceremonialului sovietic de 9 mai abia la două decenii de la victorie


Steaguri arborate cu ocazia Zilei Victoriei la Moscova

Un punct de vedere săptămânal în dialog.

Vasile Botnaru discută cu istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru.

Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:59 0:00
Link direct



Gheorghe Cojocaru: „Sunt 75 de ani de când lua sfârșit Războiul al Doilea Mondial în Europa și 70 de ani de când ministrul de Externe al Franței, Robert Schuman, lansa faimoasa sa declarație prin care chema cele două popoare, francez și german, rivale în timpul conflagrației mondiale, dar și alte națiuni europene să-și dea mâna și să înceapă să construiască împreună o Europă unită și liberă de războaie. În timp ce estul Europei cunoștea captivitatea feroce a stalinismului postbelic, în partea occidentală a continentului se puneau bazele unei Comunități a Cărbunelui și Oțelului, precursoarea Uniunii Europene de astăzi. La numai cinci ani de la istorica întâlnire pe Elba a armatelor aliate, cele două emisfere civilizaționale ale Europei nu numai că se aflau într-o ireconciliabilă antiteză ideologică, ci și priveau una la alta prin vizorul armelor de distrugere în masă.”

Europa Liberă: Acum, când se discută despre piatra unghiulară a Uniunii Europene, mulți experți atrag atenția că Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Statele Unite și Franța erau împreună atunci când au învins Germania nazistă și această cooperare politico-militară și economică fără precedent a condus la semnarea Actului de capitulare a armatelor hitleriste. Cu toate acestea, Ziua Victoriei, data în care este sărbătorită victoria în cel de-al Doilea Război Mondial este marcată în zile diferite în Vest și în Est. De ce?

Gheorghe Cojocaru: „Actul capitulării necondiționate a Germaniei a fost semnat de două ori: prima dată la 7 mai 1945 la Reims și, la cererea lui Stalin, a doua oară în noaptea de 8 mai, la Karlshorst, în împrejurimile Berlinului, unde își instalase Cartierul General mareșalul Jukov, care și-a pus primul semnătura sub acest document istoric, urmat de aliații americani, britanici și francezi și, la sfârșit, de generalii germani învinși. Ținând cont de diferențele de fus orar între Berlin și Moscova la ora semnării Actului de capitulare a Germaniei, Stalin a decis ca în Uniunea Sovietică Ziua Victoriei să fie marcată la 9 mai, când această veste a și fost adusă la cunoștința opiniei publice. Stalin însă, care știa cu ce preț a fost câștigat războiul, n-a organizat parade militare, care devin parte a ceremonialului sovietic de 9 mai abia la două decenii de la victorie.”

Europa Liberă: În acest an, când Vladimir Putin voia să stoarcă profit propagandistic maxim poate ultima dată din acest eveniment, pandemia a dat peste cap planurile sale și, iată, a ajuns liderul de la Minsk să fie mai îndrăzneț decât Vladimir Putin.

Gheorghe Cojocaru: „Da, anume din aceste motive dictate de situația epidemiologică complicată din Rusia, parada militară a fost amânată pentru o altă dată, ca și manifestările de la Washington de altfel, dar și pe 8 mai, și pe 9 mai în Europa, în America, în Republica Moldova, în Belarus și în Rusia, ținându-se cont de gravitatea situației epidemiologice, se vor aduce omagiile cuvenite generației care și-a dat viața pe câmpul de bătălie pentru libertate, pentru pace și pentru un viitor mai bun. Ziua Victoriei consacră nu numai sacrificiul, eroismul și memoria generațiilor trecute, ea rămâne o lecție tragică a celui de-al Doilea Război Mondial, care trebuie cunoscută și studiată de generațiile care pășesc în viață.”


Europa Liberă: E de la sine înțeles că la Moscova era imposibil să se facă un aliaj dintre Ziua Victoriei și Ziua Europei. La Chișinău s-a încercat, până la urmă totuși n-a mers. Europenii au fost nevoiți să cedeze, să lase loc pentru Ziua Victoriei. În aceste noi condiții de pandemie, ce se întâmplă cu Ziua Europei la Chișinău? Cum apare ea, în general, în contextul acestor dispute?

Gheorghe Cojocaru: „Ziua Europei, în acest context complicat de la Chișinău, se va marca cu masca de protecție pe față, ca peste tot în Europa de astăzi, dar este de reținut că și aceste măști sunt aduse de peste Prut, din România, iată, din țările Uniunii Europene, din alte părți, în semn de solidaritate umană și ca un ajutor atât de necesar Republicii Moldova în aceste vremuri grele, când valorile comune își arată forța și se confirmă, iar prietenul la nevoie se cunoaște.”

XS
SM
MD
LG