Gheorghe Cojocaru: „N-ar fi greșit să se afirme că în 2020, ultimul an de mandat al președintelui Dodon, în care a tot insistat asupra unei politici de așa-zisă „egală distanță” între cele două repere geopolitice - Occidentul și Federația Rusă - nu s-au înregistrat niciun fel de evoluții de referință, comentatorii fiind puși, practic, în situația ingrată de șomaj profesional. După deschiderea spre Bruxelles, inițiată de Nicu Popescu anul trecut, în 2020 am avut un Minister de Externe redus la inactivitate nu numai din cauza restricțiilor epidemiologice, dar și de obsesiile „echidistanței” fostului președinte, care a urmărit să impună, în realitate, o politică grav dezechilibrată și neperformantă.”
Europa Liberă: S-a insistat mult pe noțiunea de „politică echilibrată”. Ce consecințe a avut această politică a unui așa-zis „echilibru” în relațiile externe ale Republicii Moldova, promovată de Igor Dodon, deja fostul președinte?
Gheorghe Cojocaru: „Dacă Igor Dodon venea la președinție în 2016 cu promisiunea de a revizui Acordul de Asociere la Uniunea Europeană și de a atașa Republica Moldova la Uniunea Euroasiatică, în 2020, el a plecat din funcție nereușind nici una, nici alta. Încercările sale de a deturna cursul de integrare europeană au avut ca efect aprofundarea tendinței de apropiere de Europa, atacurile sale imunde împotriva României, limbii și istoriei românilor au avut drept consecință creșterea substanțială a simpatiilor unioniste, mersul său sistematic cu plocon în pragul Kremlinului a generat ironii și glume internaționale, subliniind inconsistența și ineficiența cursului său de politică externă. Politica sa de așa-zis „echilibru” a fost un bluf, în ciuda postărilor de instantanee cu șefii de state de pe culoarele de la Bruxelles, dar, mult mai grav, a fost un eșec răsunător, care a prejudiciat nu numai imaginea, dar și aspirațiile europene ale Republicii Moldova. În patru ani de mandat, Igor Dodon a stricat relațiile cu vecinii și a postat Republica Moldova într-o izolare diplomatică internațională care, în contextul pandemiei și crizei economice globale, este o lovitură în plus pentru întreaga societate.”
Europa Liberă: Adversarul Maiei Sandu, Igor Dodon, dar și socialiștii au criticat-o mult pe Maia Sandu, având și cea de-a doua cetățenie, cetățenia României, și chiar au spus că ar fi o presupusă lipsă de loialitate față de Republica Moldova. Va fi invocat acest motiv de suspiciune și față de politica sa externă, admiteți acest lucru?
Gheorghe Cojocaru: „Se poate admite că dubla cetățenie poate fi folosită într-un fel sau altul, deși trădările de țară nu sunt provocate neapărat de deținerea altei cetățenii. Între altele, tocmai președintele care și-a depus mandatul a fost acuzat în spațiul public de trădare de țară, cu toate că, după cum se pare, n-ar deține o a doua cetățenie. Într-un stat de drept, totuși, mai există și prezumția nevinovăției. Or, dacă socialiștii lui Igor Dodon au speculat pe contul dublei cetățenii a Maiei Sandu, de ce să nu se accepte că deținerea cetățeniei unui stat membru al Uniunii Europene ar putea fi un atu pentru promovarea intereselor fundamentale ale Republicii Moldova în acest spațiu?”
Europa Liberă: Și ce măsuri urgente ar trebui luate în domeniul politicii externe odată cu învestirea mandatului președintei Maia Sandu?
Gheorghe Cojocaru: „Relansarea relațiilor cu România și Ucraina, consolidarea climatului regional de bună vecinătate, restabilirea raporturilor cu partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova ar fi niște prime măsuri urgente, de importanță vitală, care se află deja pe agenda Maiei Sandu, dar care nu vor da randamentul scontat atât timp cât noul președinte nu va avea și sprijinul necesar parlamentar. Dacă din punct de vedere conceptual evoluțiile de urmat sunt clare, din punct de vedere practic urmează un început de an complicat.”
