Care sunt concluziile pe care le putem trage după primul tur de scrutin și, mai ales, din negocierile în toi pentru susținerea candidaților?
Gheorghe Cojocaru: „După ce a izolat Republica Moldova în plan internațional, Igor Dodon s-a trezit de unul singur și în viața politică de după primul tur al alegerilor prezidențiale. Dacă imediat după aflarea rezultatelor votului din 1 noiembrie Maia Sandu a primit asigurările de susținere necondiționată în turul decisiv cu Igor Dodon din partea ultimilor patru concurenți, toți de dreapta, președintele în exercițiu nu s-a bucurat de vreun gest similar nici din partea Violetei Ivanov, cea mai aproape ca orientare politică de socialiști, nici din partea fostului său amic, sponsor și rival de temut actualmente, primarul de Bălți, Renato Usatîi. Din contra, Usatîi negociază cu Maia Sandu, condiționând un eventual sprijin pentru cea care a ieșit pe primul loc la alegeri de dizolvarea imediată a Parlamentului.”
Europa Liberă: Deci, în turul doi, ca și 2016, se vor confrunta Maia Sandu și cu Igor Dodon numai că pe poziții inversate, deși Igor Dodon a încercat cumva să prezinte altfel acest rezultat, spunând în prima sa conferință de presă că el ar fi câștigat alegerile, dacă se ia în calcul numărul de voturi date în interiorul Republicii Moldova, ceea ce i-a permis să facă eșafodajul cu diaspora. Dvs. ce impresie v-au lăsat primii doi concurenți, dar și cel de-al treilea, care, iată, are desaga plină cu voturi?
Gheorghe Cojocaru: „Dacă Dodon se vedea câștigător din primul tur, luându-l gura pe dinainte despre prezicerea cu ouăle a prestidigitatoarei de la Etulia, Renato Usatîi a blufat și el cu un exces de optimism că se va califica neapărat într-un tur doi, pe care promitea să-l câștige, indiferent că se va duela cu Maia Sandu sau cu președintele în exercițiu. Spre deosebire de partea masculină a trioului electoral care s-a impus în aceste alegeri, Maia Sandu nu s-a aventurat în prognoze riscante, jucându-și cu tărie propria carte și culegând cu grijă contabilă orice vot, mai ales că, spre deosebire de data trecută, nu l-a mai avut alături pe Andrei Năstase. Mai curând în această campanie electorală s-au confruntat orgoliul nemăsurat al președintelui în exercițiu, efervescența teatrală a lui Renato Usatîi și dexteritatea Maiei Sandu, pe care înfrângerile din trecut, după cum se pare, au maturizat-o politic.”
Europa Liberă: Alegerile s-au încheiat cu o serie de surprize. Au surprins, înainte de toate, Maia Sandu și Renato Usatîi, pe care majoritatea sondajelor îi creditau cu voturi mult mai puține, dar și, iată, „eșecul” pe care l-a suportat Igor Dodon. Aruncând o privire asupra rezultatelor din alegerile din 1 noiembrie, cum arată profilul celor puțin peste 42 la sută, care totuși au ieșit la vot, în pofida lehamitei și a riscurilor cauzate de pandemie?
Gheorghe Cojocaru: „Alegerile au conturat un tablou controversat al preferințelor electorale: pe de o parte, circa 43-44 la sută voturi pe dreapta, în jur de 40 la sută voturi pe palierul de stânga, iar la mijloc cele 17 la sută voturi ale lui Renato Usatîi, voturi fără o culoare politică clară, reprezentând un curent protestatar eteroclit, adunat în jurul primarului de Bălți, care, după cum se știe, nu pune prea mare preț pe ideologie. Neparticiparea Partidului Democrat în competiția prezidențială se pare că nu l-a avantajat pe Igor Dodon, iar tactica struțului cu capul în nisip a actualilor lideri democrați riscă să arunce PD-ul pe necarosabilul vieții politice. Potențialul nevalorificat al unui segment de centru-stânga, centru-dreapta în primul tur, fapt care pare să fie confirmat de prezența redusă la vot, ar putea fi bazinul din care să se absoarbă noi voturi în turul decisiv. Surprize au fost, într-adevăr, mai multe, dar Igor Dodon ar trebui să fie totuși satisfăcut, cel puțin într-o singură privință: oamenii i-au auzit îndemnul insistent din ultimele zile de campanie de a o vota pe Maia Sandu și probabil vor proceda la fel încă o dată, chiar dacă actualul președinte în exercițiu nu va mai face același apel a doua oară.
Europa Liberă: Da, Igor Dodon recurge la tot felul de procedee oratorice, uneori chiar disperate și iată dacă e să-l cităm, oamenii vor trebui să aleagă între un „porumbel” și o „coțofană”, ambele păsări vrednice și frumoase, cum le clasifică folclorul, dar totuși, cine dintre ele va fi preferatul publicului alegător?
Gheorghe Cojocaru: „În realitate, prin satele noastre, de unde provine și președintele Dodon, se spune mai apăsat să nu dai vrabia din mână pe cioara din gard, astfel că fabula sa cu „porumbelul” și „coțofana” deconspiră mai curând o criză de inspirație după lovitura undei de șoc din 1 noiembrie. Cu toate resursele sale administrative și cu toți sfetnicii săi din umbră, banca cu susținători ai candidatului „independent” Igor Dodon este prea scurtă pentru a încerca remontarea scorului. După ce a pierdut o primă repriză pe care dădea impresia că o controlează autoritar, inofensivul porumbel al președintelui, chiar dacă visează mălai ca vrabia, ar putea să-și ia zborul curând de sub streașina Președinției.”
