Linkuri accesibilitate

Ghe. Erizanu (Cartier): cărțile sunt un „lux” deși editorii le vând „sub preț”


De Ziua Internațională a Cititului Împreună sau a Cititului cu Voce Tare, cum i se mai spune, librăriile Cartier au început o acțiune numită  „O carte în așteptare”.

În aceste librării au fost amenajate locuri speciale pentru cărțile cumpărate și ce vor fi cumpărate de cititori generoși pentru cei care doresc să le citească, dar nu-și pot permite să le cumpere. O convorbire despre această inițiativă, dar și despre calea deseori spinoasă ce duce spre beneficiile lecturii, cu directorul editurii Cartier Gheorghe Erizanu.

Interviul matinal cu Gherghe Erizanu, editura Cartier
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:13:03 0:00
Link direct

Europa Liberă: Așadar, o inițiativă de toată atenţia prilejuită de Ziua Internațională (marcată ieri) a Cititului Împreună – acțiunea O carte în așteptare, lansată de Editura Cartier… Ce presupune exact, dle Erizanu, și cum urmează să se întâmple la modul practic?

Gheorghe Erizanu (foto arhivă)
Gheorghe Erizanu (foto arhivă)

Gheorghe Erizanu: „Deja s-a întâmplat la modul practic. De ieri este prima carte în așteptare la Librăria din Hol, încă nu am datele de la Librăria din Centru, dar la Librăria din Hol este cartea Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac, pe care orice cititor care vrea s-o citească poate intra în librărie și s-o ia gratuit din lada pentru proiectul O carte în așteptare.

Ideea acestui proiect a venit, de fapt, de la Vera Osoianu, vicedirectorul Bibliotecii Naționale, care ne-a sugerat-o după modelul O cafea în așteptare, care de mai mulți ani se desfășoară la Napoli, a început la Napoli și s-a împrăștiat în mai multe orașe din lume. D-na Osoianu ne-a propus aceeași idee s-o facem cu O carte în așteptare. Am consultat librarii și contabilitatea, oricine poate cumpăra o carte, adică poate face și o selecție, totodată, pune bonul în carte și cartea își așteaptă cititorul care trăiește astăzi zile mai complicate și nu are bani de cărți, dar vrea să citească. Proiectul mi s-a părut și mai interesant decât O cafea în așteptare din simplul motiv că cel care cumpără carte, de fapt, face și o selecție, e vorba și de o selecție culturală.”

Europa Liberă: De fapt, înțelegem că este un dar?

Gheorghe Erizanu: „Da, este un dar, însă un dar care să nu umilească, fiindcă nu știi cine ți-a făcut cadoul, nu știi cine a fost generos, nu este un dar făcut pentru PR și promovare publică.”

Europa Liberă: Ideea lansată și materializată, iată, de Cartier, dar credeți că poate fi împrumutată și de alte edituri?

Nu avem copywriter asupra ideii, orice librărie poate încerca acest proiect

Gheorghe Erizanu: „Ea poate fi împrumutată de orice rețea de librării, în primul rând de librării, fiindcă nu văd cum ar putea fi realizată de edituri, dar în cadrul librăriilor orice rețea, orice librărie o poate implementa, nu avem copywriter asupra ideii, chiar cu mare drag cred că orice librărie poate încerca acest proiect.”

Europa Liberă: O acțiune pentru împătimiții de lectură, dar care nu-și pot permite să cumpere cărți. Cât de semnificativ s-ar putea estima că este segmentul celor care nu-și pot permite, care nu au accesul dorit la carte, rămâne, altfel spus, accesul la carte un fel de lux mai pronunțat, mai puțin pronunțat în Republica Moldova?

Gheorghe Erizanu: „Pe piața de carte românească, cartea este un obiect de lux, cu părere de rău, chiar dacă cărțile nu sunt la prețul lor real și nu costă cât ar trebui să coste o carte. Respectiv, editorii, librarii, autorii nu încasează sume pe care ar trebui să le încaseze pentru o carte vândută, dar, din cauza puterii de cumpărare scăzute a cititorului, editorii de carte românească și din Republica Moldova, și din România sunt nevoiți să vină cu prețuri mai mici decât prețurile reale. Pe de altă parte, ne dăm seama că prețurile micșorate de editori par foarte mari pentru potențialii cumpărători din simplul motiv că salariile și pensiile sunt mici.”

Europa Liberă: Accesul diminuat la carte, la beneficiile lecturii, în general, ține din punctul Dvs. de vedere doar de lipsa banilor sau aveți la îndemână și alte explicații?

Indiscutabil este și vina noastră, a editorilor care nu știu să-și vândă marfa.

Gheorghe Erizanu: „Am la îndemână și alte explicații. Eu nu sunt obișnuit să dau vina pe altcineva, cred că mai degrabă sunt de părerea autorului romanului Nașul, când vorbește că unui editor poți să-i dai și o cutie de caviar s-o vândă cu 10 cenți și el n-o poate vinde. Indiscutabil este și vina noastră, a editorilor care nu știu să-și vândă propria marfă, fiindcă până la urmă o carte este o marfă. Noi ne acoperim cu o alură culturală, că facem cultură și dacă facem o carte care nu se vinde considerăm că este o carte bună, dar cititorul nu este destul de cult ca să cumpere această carte. Asta-i o recunoaștere cumva nobilă a neputinței de a vinde.

Pe de altă parte, cartea este un produs care nu poate fi lăsat doar în seama editorilor, dacă în 30 de ani statul sau statele, și vorbesc acum și de Republica Moldova, și de România, au lăsat cartea tot timpul pe ultimul articol din bugetul de stat, firesc că ajungem în situația în care cartea nu mai este la căutare. Și îmi aduce aminte de cazul ministrului finanțelor care a venit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la Churchill și la buget pentru cultură era zero și Churchill îl întreabă de ce cultura are zero. - „Păi suntem în război”. - „Și noi pentru ce mai luptăm, dacă n-o să avem cultură?”.

Când „Luminiţele” s-au stins
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:13:12 0:00

Noi de 30 de ani nu suntem în război, dar bugetele pentru cultură au tot fost diminuate și diminuate, au fost redresări pe care editorii din Republica Moldova le-au simțit după 2012 până anul trecut. În România a fost o perioadă, cred că 2008-2011, când era voucherul de 100 de euro pentru învățători și editorii au simțit asta. Și cam atât, adică în rest cartea e lăsată de capul ei.”

Europa Liberă: O astfel de abordare, un om poate să nu aibă un raft de cărți acasă, dar este aproape imposibil să nu aibă un cont pe Facebook sau Odnoklassniki. Despre ce vă vorbește această realitate, dacă este într-adevăr o realitate?

Gheorghe Erizanu: „Eu bănuiesc că este o realitate, fiindcă astăzi în foarte puține familii găsești biblioteci sau biblioteci mari. Pe de altă parte, faptul că lumea are conturi nu înseamnă că lumea citește mai puțin, pur și simplu calitatea lecturii este alta și noi, cei care citeam cărți în casă, ne-am transformat în mătușile de la poartă care stau și bârfesc pe oricine care trece prin fața porții lor, stând pe laiță și bârfind satul. Cam asta este acum Facebook sau Odnoklassniki.”

Europa Liberă: Revenim acum la autorități, nu neapărat la dl Churchill. Există, dle Erizanu, vreun instrument la îndemâna acestor autorități care eventual să arate cum evoluează îndeletnicirea cititului, preferințele, prioritățile, accesul la carte ș.a.m.d.? E vreo autoritate, în general, preocupată de așa ceva, ar trebui să fie?

Gheorghe Erizanu: „Din câte știu, Biblioteca Națională face studii. Eu am văzut ultimele studii, pe de altă parte, în sondajele sociologice, nu cele care apar înaintea campaniilor electorale, dar în sondajele sociologice serioase ceea ce ține de carte, lectură cred că se rezumă la 2-3 întrebări, încă dacă sunt 2-3 întrebări. Noi nu avem un studiu de piață ca să vedem unde suntem și în ce stare suntem. Știu că a fost la începutul anilor 2000 un studiu făcut de Fundația Soros și cam atât. Au trecut 21 de ani de atunci.

În bugetul României sunt 9 milioane de euro pentru susținerea librăriilor și 6 milioane de euro pentru susținerea editorilor.

Piața de carte română are studii, fiindcă Uniunea Europeană face studii periodice, dar în studiile sociologice care se fac noi nu arătăm bine absolut deloc. Dar ceea ce se întâmplă acum în România în care guvernul inițiază un proiect de subvenție a librarilor și a editorilor după pandemie, fiindcă vânzările au scăzut foarte, foarte tare și în bugetul României sunt 9 milioane de euro pentru susținerea librăriilor și 6 milioane de euro pentru susținerea editorilor (cel puțin se discută acum despre asta), în Republica Moldova nici nu se pomenește de așa ceva.”

Europa Liberă: De ce, din punctul Dvs. de vedere?

Gheorghe Erizanu: „Din simplul motiv că pentru ai noștri nu contează cartea. Birocrația funcționează altfel, cartea totuși are o libertate în afara lanțurilor birocratice și este o bătaie de cap inutilă. Tot timpul vor spune că nu există bani pentru carte, sunt priorități mult mai importante, este COVID-ul, pensiile mici, sănătatea, agricultura care are nevoie permanent de subvenții, întrucât ba e secetă, ba inundații; este Drumul vinului, este imaginea țării ca un producător de vin și cu vinul trebuie să cucerim lumea, cu toate că eu cred că investiția în carte se recuperează cu mult mai mult decât investițiile în alte domenii. De exemplu, în situația de până la pandemie, francezii aveau un studiu unde arătau că investiția de 1 euro în Festivalul de Teatru de la Avignon aduce 7 euro beneficiu și eu cred că literatura română are scriitori atât din Republica Moldova, cât și din România care pot face export și pot prezenta o altă Moldovă decât o țară săracă care produce vin și exportă băuturi alcoolice.”

Europa Liberă: Dacă aș fi un om simplu cu predispoziție și curiozitate pentru lectură, în Republica Moldova unde găsesc repede, lesne și oricând vreo posibilitate de a mă informa, vreo sursă mereu reînnoită despre lumea cărților și a lecturilor? De exemplu, informații despre cele mai vândute cărți, cele mai traduse ș.a.m.d.?

Gheorghe Erizanu: „Cu părere de rău, presa, mass-media în general a redus dramatic reporterii de cultură, primii pe care îi tăiem din listă atunci când nu avem bani tăiem redactorii de cultură și scriem doar materiale politice și sociale. Pe de altă parte, dacă omul vrea să fie la curent, atunci trebuie să consulte cât mai multe surse, fiindcă sunt surse. Noi încercăm pe site-urile și blogurile editurii să ținem la curent cu ceea ce înseamnă carte, ceea ce înseamnă apariție, noutățile, nu văd o problemă. Dacă omul începe să se orienteze și să-și dea seama care sunt editorii care contează și care sunt apropiați de felul lui și care fac carte apropiată de felul lui, de a fi și pe gustul lui, atunci poate fi la curent fără nicio problemă prin aceleași rețele de socializare.”

Europa Liberă: Dacă ne-am gândi la niște acțiuni de educare a culturii lecturii în societatea moldovenească, la ce v-ați gândi? Înainte de toate, ce v-ar trece în primul rând prin cap?

Gheorghe Erizanu: „În primul rând, după ce trece pandemia să revenim la lansările obișnuite pe care le făceam la Librăria din Centru.

Cred că este foarte important să organizăm festivaluri literare nu doar de dragul bifării, dar festivaluri care să conteze și să fie conexiune între scriitori din Republica Moldova și din România, de exemplu, cum au fost Zilele Literaturii Române. Și sunt foarte importante festivalurile, precum FILT-ul de la Iași, în care ai conexiune cu cei mai importanți scriitori ai momentului din literatura universală și este unul dintre cele mai mari festivaluri de literatură din partea asta de Europă.

Mai nou, Cernăuțiul a venit cu un festival foarte important și mare, cred că două ediții a avut. Sunt foarte importante participările la târgurile de carte, nu la toate, dar sunt câteva târguri foarte-foarte importante la care nu doar editorii, dar trebuie să fie și la nivelul politicii de stat să participe la aceste evenimente.

Este foarte important ca o țară să obțină dreptul de țară invitată, de exemplu, la Târgul de carte de la Frankfurt sau Leipzig, sau Londra. Costurile sunt foarte mari, dar și vizibilitatea este foarte mare. Eu știu că Georgia a depus eforturi, după ce a venit Saakașvili la putere a înțeles foarte bine ce înseamnă cultura și investește foarte mult în promovarea culturii. Și astăzi avem foarte mulți autori georgieni traduși în limbi străine, dar asta se face la nivel de stat. În Republica Moldova, chiar dacă în ultimul timp au fost traduceri, cărțile Tatianei Țîbuleac s-au bucurat de succes, au luat premii și în edițiile traduse, dar asta s-a făcut pe contul editurii și al autorului, și nu pe subvenția sau pe politica direcționată a statului.

Este foarte important ca scriitorii buni să ajungă la cât mai mulți potențiali cititori, asta înseamnă că scriitorul nu trebuie să stea în propriul castel, trebuie să iasă în lume, trebuie să vorbească, trebuie să se întâlnească, chiar dacă nimerește în situația lui Hayes, care s-a dus la o întâlnire încă prin anii 20 ai secolului trecut într-un orășel din Austria, unde președintele Prietenilor cărții era cred că un primar sau un funcționar public și biblioteca lui era din 3 cărți: o Biblie și 2 cataloage de la 2 expoziții. Și când s-a dus la întâlnirea cu cititorii în sală erau 3 oameni și toți credeau că au venit să asculte un interpret de muzică. Au fost un pic dezamăgiți, dar de la acei 3 oameni din anii 20 ai secolului trecut până la sutele de oameni care vin la lecturile publice din Germania este o cale pe care trebuie s-o parcurgem, nu trebuie să ne fie rușine atunci când sunt 3 oameni în sală, trebuie să începem și să aducem în mod firesc cititorul în sală, ca să putem și vinde bilete, cum, de exemplu, evenimentele literare din Marea Britanie încep de la 15 lire ca să poți intra să asculți lecturi, bunăoară, din revista literară Granta.”

Europa Liberă: Rămânem, totuși, în contextul pandemiei. Acest lucru a modificat cumva instrumentele de promovare, a adus ceva nou sau numai întristări?

Gheorghe Erizanu (foto arhivă)
Gheorghe Erizanu (foto arhivă)

Gheorghe Erizanu: „Noi am făcut eforturi foarte mari ca să menținem echipa, am fost activi pe Facebook și pe rețelele de socializare, mai ales în prima etapă, am avut gesturi prietenoase față de potențialii cititori atunci când diaspora era privită ca reproș din cauză că COVID-ul venea de acolo și noi încă nu-l aveam. Au fost gesturi de solidaritate și din partea cititorilor față de anumiți autori care au trecut prin probleme de sănătate și au fost mai multe gesturi în care noțiunile de bun-simț și caritate s-a împletit și noi ne-am descurcat destul de bine din moment ce am păstrat echipa, noutăți editoriale au fost, poate mai puține decât în alți ani, dar oricum a fost un an în care am micșorat turațiile, dar nu foarte tare.”

Europa Liberă: În ce măsură se poate vorbi și se poate oare vorbi despre o comunitate de cititori activi care comunică și promovează lectura la Chișinău sau eventual la scara întregii Republici Moldova? E doar un vis sau există cu adevărat?

Gheorghe Erizanu: „Există, mai ales pe rețelele de socializare există comunități de promovare a lecturii. Eu mă bucur că ele sunt create de jos în sus, nu sunt comunități create prin ordine, sunt comunități firești, sunt părinți care s-au adunat în comunități și vorbesc despre cărțile pe care le propun copiilor; sunt comunități de cititori de diferite literaturi. Sunt foarte multe comunități adunate în jurul cărților, adică nu văd o problemă, chiar mă bucur că sunt comunități care vin de la omul simplu, nu vin de la editori sau de la scriitori, nu vin de la uniuni de creație care să creeze, fiindcă comunitățile cu iz birocratic nu sunt firești, iar ceea ce există astăzi sunt comunități firești. Unele sunt mici, altele sunt mai mari; unele sunt foarte influente, altele mai puțin influente, dar comunități sunt.”

Europa Liberă: Cartea ar putea deveni sau redeveni un cadou obișnuit cu diferite prilejuri?

Gheorghe Erizanu: „În ultima perioadă, cartea a devenit un cadou obișnuit și este un cadou bun, fiindcă dacă la început, de exemplu, în anii ‘90 lumea considera că nu are preț cartea, adică poate să ia o carte, poate să nu o plătească, astăzi cartea are un preț totuși destul de mare ca să fie un cadou frumos și onorabil și în afară de asta are și valoare culturală și emoțională. Bine, poate nu avem avântul cadourilor care sunt oferite înainte de Crăciun în țările nordice, unde în mod obișnuit se pun cărți în loc de cadouri sau nu avem tradiția Sf. Gheorghe din Spania, unde de ziua Sf. Gheorghe dăruiesc cărți, dar oricum suntem la etapa celor 3 cititori din sală care îl așteptau pe Hayes atunci. Avem unde crește și e bine că este un început.”

Vezi comentarii

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

XS
SM
MD
LG