La Chișinău se află în plină desfăşurare Zilele Literaturii Române, care i-a adus laolaltă pe scriitorii din România şi Moldova și la care au loc dezbateri publice gratuite atât dimineaţa, cât şi seara. Astăzi dimineaţă s-a vorbit despre eroi vechi în cărţi noi, la Biblioteca Picilor, apoi Marius Chivu, Ruxandra Cesereanu şi Bogdan Creti se vor întâlni cu liceenii de la Liceul „Spiru Haret”. Unii scriitori vor da apoi autografe după amiaza la Librăria din Centru, iar seara va fi dedicată poeziei şi temei „Poetul şi cetatea versus Turnul de Fildeș”. La dezbatere vor participa Ruxandra Cesereanu, Marius Chivu, Emilian Galaicu-Păun, Alina Purcaru şi Dan Sociu.
Directorul Editurii Cartier și organizatorul acestui festival literar, Gheorghe Erizanu, răspunde întrebărilor Europei Libere.
Europa Liberă: Dle Erizanu, deja intrați pe lista marilor festivaluri cu Festivalul Literaturii Române și vă întreb: are efect și cum se măsoară impactul unei asemenea acțiuni culturale? La Cronograf se măsoară cu numărul de spectatori, la Festivalul de Jazz iarăși, cu amploarea evenimentului, câte formațiuni au venit...
Gheorghe Erizanu: „...și cu numărul de bilete vândute.”
Europa Liberă: Da, da... Dvs. cu găurile făcute?
Gheorghe Erizanu: „Noi, deocamdată, nu avem bilete vândute, cu toate că îmi doresc să apuc perioada când la evenimentele literare, la evenimentele culturale intrarea va fi cu plată. Eu am fost la lansarea unei reviste, Granta, la Londra, la care intrarea era 30 de lire, ceea ce e foarte mult. Și sala avea undeva 45, 60 de locuri maximum. Și erau toate biletele cumpărate din timp. Un moderator, ziarist de la The Guardian și doi responsabili de numărul de la The Guardian, asta a fost și undeva 45 de minute a durat evenimentul; foarte rapid, foarte bine organizat, cu prețul de bilet 30 de lire.
Pe de altă parte, acum este un festival de filosofie, iarăși abonamentul costă 200 de lire în Țara Galilor, unul din cele mai importante. Noi, spre deosebire de Festivalul Cronograf și spre deosebire de festivalurile de jazz, că avem deja două, cred că - în toamnă și în primăvară unul -, nu putem să ne lăudăm cu bilete vândute, dar ideea este că, chiar dacă aducem oameni, chiar dacă facem dezbateri, ideea Zilelor Literaturii Române la Chișinău, în centrul acestor zile este cartea, fiindcă noi aducem oameni în funcție de cărțile apărute în ultima perioadă, încercăm să facem o selecție a celor mai bune cărți și după aia aducem autorii ale căror nume stau pe coperțile acestor cărți. Și vindem cărțile acestor autori, adică încercăm autorii care vin la Chișinău să fie prezenți în librării, în spațiile culturale și cititorul să aibă posibilitate să cumpere cărțile lor.”
Europa Liberă: Dar efortul se justifică?
Gheorghe Erizanu: „Bine, efortul în piața de carte este mult mai mare și banul se face mult mai greu decât în oricare alt domeniu, fiindcă lanțul dintre cel care scrie, dintre scriitor, și cumpărător este foarte mare. Prețul unei cărți nu-l poți pune real din cauză că trebuie să ții cont și de capacitatea de cumpărare a populației.”
Europa Liberă: Nu vreau să vă complementez, gratuit – nu știu dacă există așa un cuvânt – și nu din politețe vă spun că faceți, probabil, mai multă filantropie decât business cu editarea cărților, pentru că, de fapt, ceea ce faceți Dvs. mai curând aș zice că e educație, și nu business.
Piața de carte a trecut prima fază când banul se făcea foarte ușor în anii ’90, când publicai orice și orice se vindea, nu conta cum era făcută cartea...
Gheorghe Erizanu: „Da. Adică există și componenta businessului, fiindcă altfel, dacă ar fi doar educație și doar iluminare culturală, atunci editurile noastre n-ar exista. De rău, de bine în Republica Moldova sunt edituri active, în România de asemenea sunt, s-au conturat politici editoriale; piața de carte a trecut prima fază când banul se făcea foarte ușor în anii ’90, când publicai orice și orice se vindea, nu conta cum era făcută cartea. Deja e depășit, astăzi am trecut prin a doua etapă, când editorii au început a căuta scriitori autohtoni, care scriu în limba română și își publică cărțile, fiindcă în prima fază marile edituri s-au creat în baza traducerilor. În anii ’90, cei care au creat marile edituri au mizat pe traducerile din marile literaturi.
A doua etapă este selecția autorilor contemporani români, ca să încerci după aia să-i vinzi peste hotare. Eu mai văd o etapă, fiindcă acum este un conglomerat de nume care migrează de la o editură la alta, sunt editori care au în portofoliul lor sute de autori. Nu poți să mergi pe această variantă, adică curând, poate eu voi apuca, poate cel care va prelua editura va ajunge la asta, o să ajungem la modelul german, în care o editură mare poate să aibă în portofoliu și 15 autori, fiindcă este important ca să crești și să promovezi acești autori.”
Zilele Literaturii Române la Chișinău
Europa Liberă: Dar trebuie să ai intuiția ca să-l vezi la primul roman, la primul manuscris că este cu potențialul respectiv?
Gheorghe Erizanu: „Da, sigur că trebuie să ai intuiție, adică, de fapt, va veni șansa autorilor tineri. Cu regret, autorii care au fost tineri în perioada tranziției vor avea aceeași soartă ca toți oamenii din această perioadă, vor fi dați într-o parte și vor veni tinerii care vor intra pe alt palier istoric.”
Europa Liberă: Acum, cineva vă compară cu niște impresari ai unor interpreți și la un moment dat Dvs., editura, deveniți parcă mai importanți decât scriitorul și-i faceți promovarea iarăși în funcție de buget, în funcție de stil, în funcție de agresivitate și la un moment dat scriitorul, peste noapte, devine mai bun decât scriitura. Sau nu?
Gheorghe Erizanu: „Da, este important; da, editorul este un impresar al autorilor; da, suntem într-o fază incipientă acum, dar ea se va coace și problema este că nu doar editorul decide, fiindcă poți să ai o promovare agresivă, poți să știi a plasa cartea unor cronicari importanți, poți să eviți anumite scandaluri sau poți să faci anumite scandaluri ca să promovezi o carte, dar până la urmă e un conglomerat... Adică trebuie să fii un autor bun oricum, trebuie să ai critici buni.
În spațiul literaturii foarte mulți fac muncă ingrată sau muncă care nu este plătită la justa valoare...
Cu regret, de exemplu, în spațiul cultural românesc astăzi sunt activi 5-10 critici, adică în perioada în care erau ziare erau mulți critici și erau și bătălii, dar nu se publicau autori români; acum, când au început a apărea masiv scriitori români, cu opere noi, au dispărut criticii, fiindcă munca de critic tot e o muncă ingrată, adică în spațiul literaturii foarte mulți fac muncă ingrată sau muncă care nu este plătită la justa valoare. În aceeași presă în România, astăzi vorbeam cu unul dintre invitați și spunea că la majoritatea ziarelor se lucrează pro bono, ziariștii lucrează pro bono.”
Europa Liberă: Dar în Chișinău, cu atât mai mult, nu au unde să-și publice cronicile.
Gheorghe Erizanu: „Dar noi în Chișinău nu prea avem presă, adică presa care apare print regulat nu are componentul de cronică la o carte, nu există așa ceva, a fost prin anii ‘90 și după aia cei care scriau despre cultură au fost marginalizați, fiindcă redactorul-șef spunea că cultura nu se citește. Am trecut și eu prin perioada asta. Revistele literare care apăreau sunt reviste de nișă, totuși ele sunt adresate unui public foarte îngust...”
Europa Liberă: Și periodicitatea lor...
Gheorghe Erizanu: „Dar ele apar când pot și când obțin finanțări. La ultima lansare de carte, de exemplu, Mircea V. Ciobanu spunea că are vreo 3 sau 4 recenzii, dar nu are unde le publica, fiindcă el a scris și pentru o revistă literară, și pentru alta, și pentru alta, dar niciuna nu apare, fiindcă toți așteaptă finanțările. Adică pauzele astea mari din buget, fiindcă majoritatea revistelor literare de la noi sunt finanțate din bugetul României, întârzierea care s-a făcut cu aprobarea bugetului, tăierea bugetului, că el s-a majorat în pensii, dar s-a tăiat, în primul rând, la cultură, fiindcă cultura nimeni nu o vede. Atunci când tai în cultură, impactul e pe un număr foarte îngust de oameni, fiindcă dacă piața de carte din Republica Moldova și România este de la 500 până la 1.500 de exemplare, atunci vă dați seama că aici nu putem vorbi de bani mulți și nu câștigă mult nici autorul, nici editorul și nici librarul, poate nici tipografia nu-și scoate...”
Europa Liberă: Și atunci iarăși mă întorc la constatarea că, de fapt, e filantropie și mai bine, poate, deschideați o pizzerie, mă iertați pentru rimă.
Gheorghe Erizanu: „Eu sunt obișnuit să fac lucrul la care cred că mă pricep. Da, probabil că am greșit atunci când am început și când credeam că cultura va salva lumea.”
Europa Liberă: Și nu mai puteți coborî din tren?
Gheorghe Erizanu: „Cred că e târziu deja pentru mine.”
Europa Liberă: Sunteți și autor. Iată, dacă v-ați gândi la modul în care editura v-ar promova pe Dvs. ca autor, care-i diferența între – Dvs. aduceați exemplul Londrei – faza asta Londra-Chișinău? Când ar putea să vină și care-i distanța de sincronizare?
Gheorghe Erizanu: „Bine, Bogdan Georgescu vorbea în cartea lui despre diferențele dintre Occident și România. El începe cu Valahia și Țara Moldovei și chiar titlul cărții mi se pare că e 500 de ani de întârziere, cam asta. Nu cred că noi vom avea nevoie încă de 500 de ani, etapele și istoria acum merg mult mai repede; cred că în 10 ani, 20 de ani, dacă forțăm un pic lucrurile poate și mai repede să ajungem la așa ceva, dar am ambiția ca la un moment dat, într-adevăr, să impun bilete, fiindcă în felul acesta eu voi ști exact că sunt 3 oameni sau sunt 5 oameni, dar sunt oameni care au plătit ca să participe la un eveniment cultural și, respectiv, evenimentul cultural trebuie pregătit profesionist, fiindcă omul a plătit bani pentru asta și atunci responsabilitatea este alta. Nu faci lansare de dragul lansării sau nu faci nunți în care să-i cânți Hostropățul autorului doar.”
Europa Liberă: Dar, de exemplu, ați scos a doua ediție a romanului lui Oleg Serebrian.
Gheorghe Erizanu: „Da...”
Europa Liberă: Asta pentru că s-a vândut?
Gheorghe Erizanu: „Da, asta pentru că s-a vândut primul roman al lui Oleg Serebrian. Bine, noi facem și în felul următor. Eu cred că un autor... Noi avem câțiva autori de care încercăm să legăm nu doar cartea nouă care vine, dar și cartea veche, fiindcă atunci când Serebrian a venit cu Woldemar, înainte de a-l lansa pe piață, noi am scos ediția a doua a Cântecului mării, care a apărut cred că în 2013 la noi, prima ediție. Și a doua ediție din Cântecului mării a apărut înainte de prima ediție a romanului Woldemar, care a apărut la sfârșitul verii – începutul toamnei, cam așa. Și la începutul acestei primăveri, Woldemar nu mai era. E adevărat, a apărut într-un tiraj de 500 de exemplare, dar primul tiraj pe care îl facem noi în colecția Rotonda este de 500 de exemplare și acum am scos ediția a doua și pe piață găsești și romanul în noua ediție Woldemar, și romanul Cântecul mării.
Aceeași poveste o avem și cu Constantin Cheianu, cu Ultima amantă a lui Cioran, care a apărut la începutul anului cu 500 de exemplare în colecția Rotonda și acum, recent, i-am scos ediția a doua în colecția Cartier popular. Același lucru s-a întâmplat și cu Emanuela Iurkin, care astă-vară a apărut cu Câinele de bronz, care a apărut în colecția Rotonda și acum a apărut în Cartier popular; același lucru s-a întâmplat și cu Tatiana Țîbuleac cu Vara în care mama a avut ochii verzi și apoi cu Grădina de sticlă.”
Europa Liberă: Iată i-ați enumerat, practic, pe toți cei care sunt – iertați-mi comparația – caii de rasă pe care îi scoateți în competiție. În ce măsură modul în care îi corcoliți, îi promovați îi ajută să ajungă la alte edituri, în alte limbi?
Avem grijă ca acești autori să ajungă la câteva festivaluri importante din România...
Gheorghe Erizanu: „În primul rând, avem grijă ca acești autori să ajungă la câteva festivaluri importante din România, care contează foarte mult. Contează și Zilele Literaturii Române din Chișinău, unde au participat sau participă, fiindcă se stabilesc relații, se cunosc oameni, se vorbește despre cărți și atunci, organizatorii, de exemplu, FILIT-ul a invitat-o pe Tatiana Țîbuleac. Și la FILIT vin traducători și scriitori străini și se stabilesc relații...”
Europa Liberă: Abrevierea FILIT însemnând?...
Gheorghe Erizanu: „Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, care este cel mai mare din partea de sud-est a Europei. Într-adevăr este un festival care are un buget de jumătate de milion de euro, ceea ce este foarte mult pentru un festival de literatură. Grație ambiției primăriei, a fost ambiția primarului de Iași ca să facă un festival de literatură, inițial cu gândul că vor obține titlul de capitală culturală a României. N-au obținut, dar oricum festivalul a rămas și este unul dintre cele mai importante festivaluri care stabilesc și relații internaționale, întrucât în afară de scriitori români vin foarte mulți scriitori străini importanți. Este festivalul care aduce și laureați ai Premiului Nobel, de obicei la fiecare festival sunt doi invitați cu Premiul Nobel în Literatură.
Este foarte important Festivalul de la Timișoara, la care, de exemplu, Tatiana Țîbuleac de asemenea a fost invitată. Anul acesta cred că va fi invitată la Festivalul de la Iași Emanuela Iurkin. Emanuela Iurkin a intrat în lista scurtă pentru cel mai bun roman al anului trecut la Festivalul de la Arad, la discuția secretă. Și ea concurează – acolo sunt 5 romane –, concurează alături de Pâlpâirile lui Dan Lungu, alături de ultimul roman al Gabrielei Adamășteanu și editura Cartier are două romane în lista scurtă a premiilor de la Arad, e și romanul Tatianei Țîbuleac, Grădina de sticlă.”
Europa Liberă: Deci, trambulina românească, la fel ca și în cadrul interpreților de muzică, este foarte puternică?
Gheorghe Erizanu: „Da, sigur, sigur. Și ei lucrează... Este Festivalul Poeziei de la Bistrița, care de asemenea îi foarte important. Mai nou, capătă turații Festivalul de Poezie de la București, care a avut loc săptămâna trecută. Noi din cauza asta și am decalat Zilele Literaturii Române în această perioadă, ca să nu ne suprapunem cu Festivalul de Poezie de la București, dar ne suprapunem, nefericit, cu Cronograful, ceea ce nu-i bine deloc, însă noi avem o dată stabilită. Am înțeles că Cronograful stabilește data, reieșind din data în care cade Paștele; el merge la două săptămâni după Paște, așa că...”
Europa Liberă: Da, din păcate, ne-ați pus într-o foarte mare dificultate – să alegem ca Buridan, și să murim de foame. Întorcându-mă la impact, ca un editor, ca un părinte, ca un om de cultură, citește mai multă lume după efortul acesta pe care îl faceți?
Gheorghe Erizanu: „Cel puțin, cumpără carte; cel puțin, scriitorii care participă la eveniment caută cărțile scriitorilor care participă la eveniment; de multe ori nici nu știau de anumite apariții...”
Europa Liberă: Și colegi...
Gheorghe Erizanu: „Da, da, fiindcă nu-i un secret că destul de puțini scriitori sunt atenți la ceea ce se întâmplă pe piață.”
Europa Liberă: Și acum, unde v-ați dori Dvs. să vă scoateți, de exemplu, dacă ați fi Tatiana Țîbuleac, dacă ați fi Oleg Serebrian, că sunteți Gheorghe Erizanu, unde ați dori să apăreți în lume, pentru ca să se facă cât mai scurt acest decalaj?
Gheorghe Erizanu: „Contează editorul, foarte mult contează editorul. Eu cred că...”
Europa Liberă: De exemplu, Emilian Galaicu-Păun (s-a lăudat deja) își scoate Țesutul viu în America. Acesta-i un indiciu?
Eu cred că este foarte importantă piața germană, piața franceză și spaniolă...
Gheorghe Erizanu: „Depinde de editor, fiindcă America este o piață foarte închisă. Practic, mi se pare că nici 10% nu au traduceri din literatura străină, sunt autosuficienți. Dacă Emil reușește pe piața americană, e foarte bine. Eu cred că este foarte importantă piața germană, piața franceză și spaniolă, și piața engleză, dar piața engleză tot îi foarte închisă. Noi suntem în negocieri, de exemplu, pentru romanul Tatianei Țîbulesc și cu piața engleză și în germană deja traducerea-i făcută, adică sper că va fi...”
Europa Liberă: Când spuneți că „sunteți în negocieri”, în negocieri intră editura și nu autorul?
Gheorghe Erizanu: „Da. Depinde, depinde, dar eu cred că este important ca în negocieri să intre editorul, fiindcă autorul nu cunoaște toate dedesubturile, nu cunoaște foarte bine piața, modul de negociere și percepția editorului străin atunci când negociază cu un autor străin este alta.”
Europa Liberă: Dar nu devine autorul robul editurii, salahorul?
Gheorghe Erizanu: „Devine robul editurii în momentul în care autorul a venit și a plătit cartea și editorul după aia trage foloase, dar în momentul în care editorul investește în autor, fiindcă în promovare se investește timp, nu obligatoriu bani, dar e vorba de timp. Fiindcă ce se întâmplă cu literatura din Basarabia? Vorbeam că sunt foarte puțini critici. Bine, criticii noștri sunt atenți probabil la ceea ce apare, dar și în România acum numărul lor e foarte mic, iar cărți îs foarte multe. Atunci când unui critic îi dai sau el primește 300 sau 600 de cărți pe an, e firesc că este om și el și nu le poate citi; atunci când un editor îi spune că „uite, am o carte care merită să o citești și te rog să o citești”, și el o citește și vine cu o cronică, normal că impactul este altul.”
Europa Liberă: Eu nu cunosc piața românească, recunosc, dar cât de cât mă uit la piața rusească. Acolo există un Dmitri Bîkov, care reușește aceste 600 de cărți să le consume sau Galina Iuzefovici. Galina Iuzefovici, care a deschis o afacere împreună cu câteva edituri, are o cafenea unde are raftul ei, selecția ș.a.m.d. Metodele astea de promovare și de drogare sunt eficiente, ar fi eficiente aici, că la unele restaurante s-a încercat să se facă niște rafturi cu cărți, dar au devenit mobilă?
Gheorghe Erizanu: „Da, din cauză că se plictisesc, fiindcă lumea se plictisește, doar lansări de carte au încercat mulți și fac câteva lansări, și după aia se plictisesc. E vorba de efort, e vorba că nu-i nimic spectaculos, e vorba de organizare, e vorba de răbdare...”
Europa Liberă: Picătura chinezească?
Gheorghe Erizanu: „Da, da, da... Și e vorba de timp. Cu regret, nimic nu se face atât de repede cum am vrea și ne-am dori, dar, dacă trăim mult, poate apucăm și timpuri frumoase.”
Europa Liberă: Asta vă doresc!
Gheorghe Erizanu: „Mulțumesc!”
