Linkuri accesibilitate

Greva Mondială pentru Climă: când și „The Economist” pledează pentru renovarea capitalismului


Grevă împotriva schimbărilor climaterice. Ucraina, martie 2019

Săptămânalul dreptei progresiste lansează un surprinzător apel în favoarea unei mai mari justiții sociale și economice.

Azi a început Greva Climatică Globală. Milioane de oameni participă vineri, în lumea întreagă, la greva pentru stoparea schimbărilor climaterice, mișcare inițiată și condusă de elevi. La sfârșitul zilei, ar putea fi cea mai mare manifestație globală din istorie pentru protecția mediului.

Greva Mondială pentru Climă: când și „The Economist” pledează pentru renovarea capitalismului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:02 0:00
Link direct

La nivel european, lucrurile au evoluat la nivel politic în ultimii ani. Fostul comisar european pentru energie și climă, spaniolul Miguel Arias Cañete, a fost foarte contestat la aprobarea sa de către Parlamentul European, pentru că deținea acțiuni în industria de petrol. De data asta, în Comisia von der Leyen, doi comisari se ocupă de climă, unul fiind chiar vicepreședintele Comisiei, temutul olandez Frans Timmermans. Celălalt, ecologistul lituanian Virginijus Sinkevičius, are pe deasupra în sarcină, explicit și pentru prima oară, oceanele.

Iată însă că pentru prima dată până și The Economist, biblia săptămânală a mediilor britanice de afaceri, trage un serios semnal de alarmă. Publicată chiar astăzi, de ziua Grevei Mondiale pentru Climă, coperta conservatorului săptămânal britanic spune totul. The Economist este o publicație ultra-liberală, dar acest număr este dedicat în întregime climatului.

Coperta „The Economist”
Coperta „The Economist”

Coperta arată ca un cod de bare care rezumă evoluția temperaturilor medii între 1850 şi azi. Se vede limpede că până aproximativ în anul 2000, media culorilor este albastră. Dar, cum amintește The Economist, jumătate din bioxidul de carbon din atmosferă a fost slobozit după 1990. Altfel zis, poluarea cea mare a planetei a avut loc în ultimele trei decenii.

Desigur, scrie The Economist chiar în editorial, an după an nu se simte diferența în creșterea temperaturii. Odată ce trec deceniile, însă, imaginea globală se schimbă.

Capitalismul a crescut și s-a dezvoltat pe folosirea pe scară largă a combustibililor fosili. Mulți din milioanele de tineri care manifestează începând de vineri pe întreaga planetă încetinirea încălzirii planetare pare să treacă prin proiectul vag al unei renovări totale, sau opriri, sau înlocuiri a capitalismului prin altceva. Dar prin ce?

Adevărul este că suntem prinși într-un cerc vicios al progresului și deteriorării. Pe de o parte, încălzirea planetară e datorată miliardelor de tone de combustibili fosili arși pentru a face să funcționeze industria, transporturile sau chiar mediul virtual. Pe de altă parte, doar capitalismul s-a arătat capabil să stimuleze creativitatea care a dus la cel mai mare progres din industria omenirii.

Deși mulți o neagă, încălzirea planetară este logică, vizibilă și fusese prevăzută. Ceea ce nu fusese anticipat a fost viteza, cât de repede ea s-a accelerat și înrăutățit.

Sigur, planeta nu va dispărea, iar schimbările climatice nu vor duce la sfârșitul omenirii. Săptămânalul mediilor de afaceri scrie: „Pământul are vână solidă și va supraviețui. Chiar dacă multe se vor pierde, cea mai mare parte din minunata viață care face ca Pământul să fie unic, cel puțin pe cât cred astronomii, va continua.”

Cum încălzirea planetară pare a nu fi reversibilă pe termen scurt, resursele și căutarea soluțiilor ar trebui dirijate mai degrabă spre reducerea inegalităților. Progresul e global, dar nu universal. Miliarde de oameni nu beneficiază suficient de el. Aceia trebuie protejați în caz de catastrofă, iar The Economist lansează un surprinzător apel în favoarea unei mai mari justiții sociale și economice. La urma urmei, scrie săptămânalul dreptei progresiste, unul din scopurile vitale ale capitalismul a fost întotdeauna acesta: să-i facă pe oameni să trăiască mai bine.

Iar în privința manifestațiilor în favoarea climatului, merită amintit și verdictul dat în Franța, pe 16 septembrie, de judecătorul care i-a achitat pe cei doi manifestanți ecologiști judecați pentru că la o manifestație în Lyon scoseseră portretele lui Macron de pe pereții primăriei.

În Franța, o asemenea lezare a imaginii șefului statului, combinată cu distrugerea materialului public, se poate pedepsi cu închisoarea. Judecătorul i-a achitat însă pe cei doi ecologiști argumentând că acțiunea lor era "în favoarea viitorului omenirii" și că militanții au acționat într-o "stare de urgență".

A mai spus judecătorul că "modul de exprimare al cetățenilor nu se poate reduce la alegeri" și că "smulgerea portretelor șefului statului constituie substitutul necesar al unui dialog impracticabil între președintele Republicii și popor".

E bine că doar au dat jos un tablou. La 1789, protestele fuseseră mai radicale.

***

Protecția mediului este unul din domeniile în care R. Moldova îşi onorează cel mai neconvingător angajamentele asumate prin Acordul de Asociere cu UE. Deşi au fost adoptate mai multe strategii de mediu ajustate la standarde europene, punerea în aplicare a acestora trenează, consideră ecologiştii. Schimbările climatice şi de mediu nu s-au regăsit niciodată printre priorităţile imediate ale guvernărilor decât atunci când acestea devin mai mult decât presante. Cel mai recent caz, e cel al staţiei de epurare şi posibilele deversări în râul Bîc.

Preşedinta Centrului Naţional de Mediu, Ina Coşeru, constată că legislaţia de mediu nu se implementează pentru că instituţiile responsabile de acest domeniu sunt practic nefuncţionale.

„Mă refer la Agenţia de Mediu care trebuie să facă monitoring ecologic şi nu există laboratoare acreditate care ar atesta că există poluare de mediu, şi Inspecţia ecologică care, în urma acestor probe făcute de laboratoare acreditate - care la moment nu sunt acreditate - să meargă la agenţii economici sau la municipalităţi, oricine a încălcat legea, şi să îi pedepsească.”

Ina Coșeru (dreapta)
Ina Coșeru (dreapta)

O altă problemă, spune experta, provine de la cotele amenzilor pentru încălcarea legislaţiei de mediu. Un exemplu - întreprinderii Apă-Canal i s-a aplicat amendă de 1200 de lei pentru povestea urât mirositoare a râului Bîc. Ulterior aceeași întreprindere a fost amendată cu peste 7 milioane de lei de către Consiliul Concurenţei care a depistat că întreprindere nu a perceput tarife diferențiate sau plăți suplimentare pentru deversarea apelor uzate supraîncărcate. O altă problemă identificată de Consiliul Concurenței este faptul că, în prezent, singurul laborator care poate să aprecieze nivelul de poluare a apelor uzate se află în subordinea intreprinderii Apă-Canal Chișinău, ceea ce pune la îndoială imparțialitatea acestui laborator și veridicitatea analizelor care stau la baza diverselor rapoarte.

Amenzile trebuie să fie semnificative pentru a schimba atitudinea tuturor faţă de mediu, aşa cum se întâmplă în ţările UE, spune experta Ina Coşeru. Ea consideră că fosta guvernare democrată a greşit enorm când a comasat Ministerul agriculturii cu cel de Mediu, unul fiind un mare poluator de mediu şi celălalt fiind responsabil de protecţia mediului. Am întrebat-o pe Ina Coşeru care ar trebui să fie priorităţile imediate ale noii guvernări în domeniul mediului:

Toate aceste legi sunt bune şi aduc practici bune din UE, dar ele nu se implementează...

„Trebuie să fie finalizată reforma tuturor structurilor subordonate ministerului. Trebuie să fie separat Ministerul Mediului de agricultură. Trebuie crescut personalul Ministerului Mediului. Pas cu pas să începem să implementăm legile pe care le-am adoptat conform directivelor europene, cum este Legea apelor sau Legea evaluării impactului asupra mediului, care nu funcţionează la noi, sau Legea deşeurilor din 2017. Toate aceste legi sunt bune şi aduc practici bune din UE, dar ele nu se implementează.”

Ecologiştii spun că nu trebuie ignorată şi educaţia de mediu. Oricât de bune şi de restrictive ar fi politicile statului, ele nu au cum să aducă rezultate fără o conştientizare a importanţei protecţiei mediului de la vârsta cea mai fragedă. Un copil care știe cât de mult dăunează mediului o baterie aruncată la tomberon ar fi în stare să convingă toată familia să aibă grijă de reciclarea electrocasnicelor scoase din uz.

XS
SM
MD
LG