Activează în diferite domenii, vorbesc în limbi diferite, se ghidează de valori și opțiuni politice pe alocuri diametral opuse, dar pe toți îi preocupă problemele de mediu, motiv pentru care și-au unit forțele în jurul mișcării civice Extinction Rebellion. În traducere din engleză denumirea aceasta ar însemna revolta în fața dispariției umanității. Această inițiativă a apărut în Marea Britanie la sfârșitul anului trecut și în scurt timp și-a găsit adepți în întreaga lume. La fel ca în toata lumea, și în R. Moldova membrii mișcării în mare parte sunt tineri.
Ecaterina Luțișina reprezintă această mișcare în R. Moldova. Ea spune că schimbările climatice și colapsul ecologic reprezintă o amenințare directă pentru omenire, iar fără acțiuni imediate și decisive oamenii riscă să repete soarta dinozaurilor și a mamuților.
„Eu, de exemplu, am 28 de ani, încă nu am copii, dar îmi pun problema că dacă eu vreau să fac un copil, eu în ce lume îl aduc, cu ce fel de mâncare o să-l hrănesc, ce fel de aer o să respire copilul acesta? Noi nu suntem o mișcare, cum glumim noi între noi, să nu vorbim doar despre urșii polari care rămân fără gheață în Antarctica și despre balenele care se îneacă cu plastic.
Sunt probleme care se întâmplă și în R. Moldova: fântânile aproape în proporție de 90 la sută nu au apă potabilă, iar apa din izvoare la fel nu e potabilă în proporție de 60 la sută și asta în contextul în care municipiul Chișinău se alimentează cu apă doar din râul Nistru. Dacă se întâmplă, nu dă doamne, o criză ecologică, o poluare masivă a râului Nistru, Chișinăul va rămâne fără apă în 24 de ore. Nu încercăm să speriem lumea, cât încercăm să găsim soluții ca să avem să zicem un plan B.”
Scenariul pe care îl descrie Ecaterina nu este unul apocaliptic, cum ar putea crede mulți, spune Eugen Camenșcic, expert în domeniul energetic și reciclarea deșeurilor, și el membru al mișcării civice. La începutul acestei săptămâni, Ecaterina și Eugen au vorbit funcționarilor primăriei municipiului Chișinău despre pericolele ecologice cu care se confruntă capitala: aer poluat, uneori dublu decât norma maxim admisibilă, apa din izvoare și fântâni practic interzisă consumului, solul sufocat cu deșeuri.
Tinerii au cerut autorităților municipale decretarea stării de criză de mediu în municipiul Chișinău, așa cum deja s-a reacționat în cazul a peste 190 de orașe din întreaga lume, inclusiv Londra, Milan sau Geneva. Asta însemnând ca autoritățile să-și asume existența acestor probleme și să schițeze acțiuni concrete pe care să le urmeze, explică Eugen Camenșcic.
„Observăm faptul că autoritățile noastre, din cauza capacităților reduse, nu conștientizează și nu știu cum să abordeze problemele ecologice și noi trebuie, în primul rând, să le forțăm să facă cum trebuie, dar, pe de altă parte, trebuie să venim și cu sprijin, să le susținem și să le ajutăm dacă nu au, de exemplu, expertiza necesară pe alocuri, trebuie să le ajutăm.”
Eugen este convins că nu mai este timp la dispoziție pentru a aștepta ca fiecare om să conștientizeze că lucrurile merg în direcția greșită. De fapt, spune tânărul, omenirea cumva fuge în urma trenului, metaforic spus. Și doar presiunea asupra guvernanților, cei care iau decizii, poate provoca schimbările care ar atenua din impactul colapsului ecologic ce urmează în următorii ani.
Cel mai mare impact este într-adevăr de a face presiune asupra guvernelor...
„Primul pas este să conștientizăm problema. Hai eu să nu merg cu mașina, dar cu bicicleta, de exemplu. Hai reduc, de exemplu, consumul de energie sau de apă când fac duș, schimb becul incandescent cu unul led sau când merg la magazin, de exemplu, nu iau pungă de plastic. Cel mai mare impact este într-adevăr de a face presiune asupra guvernelor, autorităților publice locale, să implementăm sisteme mai ecologice, de exemplu, transport ecologic.
Majoritatea oamenilor sunt gata să-și schimbe comportamentul, dar lipsa infrastructurii afectează comportamentul omului. Eu nu pot să spun unui om mergi cu bicicleta, pentru că argumentul lui o să fie, da eu n-am unde și o să aibă dreptate, dar dacă, de exemplu, autoritățile creează sisteme care facilitează comportamentul oamenilor, atunci și oamenilor le va fi mai uşor să-și schimbe comportamentul”.
Tinerii activiști constată că problemele de mediu, dacă sunt explicate pe înțelesul fiecăruia, pot uni oamenii. Și cel mai bun exemplu sunt acțiunile organizate de ei, la care participă persoane conștiente de caracterul secundar al opțiunilor politice, al limbilor vorbite sau al valorilor împărtășite în comparație cu comunitatea certă bazată pe faptul că toți respiră același aer și beau aceeași apă. Prin urmare, zic tinerii activiști deloc în glumă, de voie sau de nevoie, vâslim cu toții în aceeași barcă care e pe cale să se scufunde fără barem să lanseze semnalul SOS.
