O nouă reuniune oficială în format 5+2 va avea loc săptămâna aceasta la Bratislava, Slovacia. Dacă ar putea aduce întrunirea ceva nou în subiectul reglementării conflicului transnistrean discutăm cu directorul executiv al Asociației pentru Democraţie Participativă ADEPT.
Europa Liberă: Guvernarea actuală pare să deschidă o cutie a Pandorei, care se numește reglementarea transnistreană. Până acum, mulți politicieni, analiști credeau că e mult mai rezonabil să se lase conservată această problemă până când „le va veni mintea la cap” transnistrenilor sau, eventual, până când Republica Moldova, partea din dreapta a Nistrului, va deveni atât de atractivă, încât populația din stânga Nistrului va îndrepta furcile împotriva politicienilor care se pricopsesc de situația lor privilegiată de exploatare a separatismului transnistrean și vor trece Nistrul. Iată apar niște idei incitante în contextul în care Ucraina încearcă să reglementeze situația din estul țării. E un moment mai potrivit pentru reglementarea transnistreană?
Igor Boțan: „În primul rând, Guvernul Sandu nu deschide o nouă pagină în reglementarea transnistreană sau o nouă pârtie. Este prima întâlnire în formatul „5+2” în acest an și, dacă luăm în seamă mesajul șefului misiunii OSCE din Republica Moldova, această misiune are un mandat. De aceea, este o întâlnire de rutină, din punctul meu de vedere.”
Europa Liberă: Dar faptul că, între timp, în culise apar niște documente care le permit democraților, de exemplu, să bată clopotele, că spună că e trădare de țară?
Igor Boțan: „Foarte bine că democrații, în calitate de opoziție, bat clopotele și își îndeplinesc misiunea de partid de opoziție, numai că democrații și Pavel Filip în primul rând, ca fost prim-ministru, trebuie să-și amintească ce moștenire a lăsat Guvernului Sandu. La sfârșitul lunii decembrie, ex-ministrul împuternicit pentru reglementarea transnistreană, dna Cristina Lesnic, spunea foarte clar că guvernarea Pavel Filip a epuizat toate mijloacele de consolidare a măsurilor de încredere și e nevoie ca mai departe să fie deschis cel de-al treilea coș dedicat discuțiilor pe marginea reglementării politice a conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Dar acest coș era mereu considerat buturuga mică care poate să răstoarne carul mare? Tiraspolul niciodată n-a acceptat să intre în acest coș.
Igor Boțan: „Atunci democrații, când atacă Guvernul Maiei Sandu, trebuie să explice de ce a fost acest mesaj al dnei Lesnic și, mai cu seamă, dl Pavel Filip în ianuarie a acestui an spunea că acest mecanism, „5+2”, este singurul mecanism viabil pentru a reglementa problema transnistreană.”
Europa Liberă: Democrații se spală foarte lesne pe mâini. Ei spun că tot ce declară Guvernul Maiei Sandu în privința schemelor, în privința căpușelor pe relația cu Tiraspolul este apă de ploaie, ca să zic așa, mai eufemistic, și nu se complică să vorbească cu dovezi.
Igor Boțan: „Păi, astăzi discutăm despre problema transnistreană, iar în reglementarea transnistreană știm că au existat niște relații foarte speciale dintre Partidul Democrat și cei de la Sheriff care controlează Transnistria și această...”
Europa Liberă: Mai curând între liderii partidelor...
Igor Boțan: „Da, între lideri, dar această relație specială s-a manifestat la alegerile parlamentare în cele două circumscripții dedicate pentru alegătorii din Transnistria și am văzut – și acest lucru ne-a mirat – că transnistrenii au votat pentru candidați care promovează integrarea europeană.”
Europa Liberă: Un candidat, până la urmă, a ajuns deputat și cu succes a renunțat la acest mandat.
Avem pe față o competiție politică, deci nu putem compara conflictul transnistrean cu ceea ce se întâmplă în Ucraina...
Igor Boțan: „Unul din ei, iar altul chiar a participat la întrunirea partidelor unioniste din septembrie anul trecut atunci când se pregătea pentru alegerile parlamentare ordinare care au avut loc în februarie. Avem pe față o competiție politică, deci nu putem compara conflictul transnistrean cu ceea ce se întâmplă în Ucraina...”
Europa Liberă: Din fericire...
Igor Boțan: „Din fericire. Noi înțelegem că în Ucraina, din păcate, încă nu s-a depășit faza fierbinte a conflictului, încă continuă să moară oameni acolo, încă se discută pe marginea procesului de la Minsk. Acest document, intitulat „Propunerile lui Steinmeier”, se referă doar la etapele și ordinea în care anumite etape trebuie să fie parcurse de autoritățile centrale de la Kiev și puterea din Luhansk și Donețk. Deci, nu putem compara.”
Europa Liberă: Nu putem compara, dar există o oarecare similitudine. Tiraspolului tot i s-au făcut anumite concesii, politica „pașilor mici” - ia luați niște plăcuțe de înmatriculare, ia să apostilăm noi diplomele voastre de la instituțiile de învățământ... Cât de eficientă este această afânare a terenului social-economic pentru ca să se ajungă la ceea ce spuneți Dvs. - coșul IV -, unde, de fapt, se vede adevărata față a autorităților?
Igor Boțan: „Tocmai, iarăși, sunt nevoit să insist pe ceea ce au făcut democrații atâta cât au fost la guvernare. Mai mult decât atât, în programul de guvernare pentru perioada 2014-2018, Partidul Democrat a avut clauza legată de implementarea „pașilor mici” pentru consolidarea măsurilor de încredere. Și, repet, dna Cristina Lesnic în decembrie anul trecut a spus că „am epuizat totul ce se putea face”. Tot Partidul Democrat, după ce a adus aceste măsuri de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului, iată încearcă de minte Guvernul Sandu.”
Europa Liberă: Eu am o întrebare simplă, dar principială: aceste măsuri de încredere, sau altele care vor fi inventate, unde trebuie să ducă? Grija multora este, ca și la Kiev, că, după acești „pași mici”, regimul separatist se va consolida bine-mersi, va revendica și mai multă autonomie, dacă nu cumva statalitate deplină. Și atunci, ce ai făcut? Înțeleg că „pașii mici” trebuie să ajungă într-un punct care convine, măcar în egală măsură, și Chișinăului.
Igor Boțan: „Toată filosofia „pașilor mici” a fost elaborată încă de Vladimir Voronin, începând cu anul 2007, după ce Rusia a introdus faimoasele embargouri împotriva Republicii Moldova, iar unul...”
Europa Liberă: Și după ce a fost ținut în fața barajului, când n-a putut să ajungă în satul lui de baștină.
Igor Boțan: „Da, asta s-a întâmplat încă în 2001...”
Europa Liberă: Dar avea în minte asta?
Toată filosofia „pașilor mici” a fost elaborată încă de Vladimir Voronin, începând cu anul 2007...
Igor Boțan: „Sigur că da! Dl președinte Voronin a venit în luna octombrie 2007 cu faimoasele rezoluții pentru consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului și dl Voronin a explicat foarte clar că pe atunci aveam 200 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova cu acte în regulă și nu vrem să-i pierdem. Dacă încercăm să-i convingem pe cei din Transnistria, cetățenii noștri, că autoritățile moldovene vor să-i cucerească prin programe sociale, programe de altfel, prin consolidarea întâlnirii dintre cetățeni, va urma a doua fază legată de reglementarea politică cu implicarea celor care controlează Transnistria de facto. Mă refer la...”
Europa Liberă: Și între timp s-a capturat statul și transnistrenii nu prea erau încântați?
Igor Boțan: „Dar vă rog să nu pierdeți o etapă. Așa-zisa „istorie de succes” a Republicii Moldova a avut la bază anume teoria pe care Dvs. cumva ați anticipat-o: malul drept al Nistrului să devină atractiv pentru transnistreni din punct de vedere social, economic și din punctul de vedere al libertăților politice.”
Europa Liberă: În fond, asta-i singura soluție care poate să existe?
Igor Boțan: „Exact! După care s-a întâmplat statul capturat și, în cadrul statului capturat, dacă invocăm această noțiune politologică, s-a întâmplat că între liderii de la Chișinău și cei din Transnistria s-a stabilit o relație specială. Această relație specială, așa cum spuneam, a dus la o participare fără precedent a transnistrenilor la alegerile noastre parlamentare și ne-a uimit, pentru că transnistrenii au votat pentru un candidat care a participat la întrunirea unioniștilor și care insistă că promovează integrarea europeană.”
Europa Liberă: OK. Prin urmare, în momentul acesta, când se reia „5+2”, se pornește de la un „0” sau de la o fază avansată?
Igor Boțan: „Nu, se pornește de la statu-quo, de la cele patru dimensiuni pe care le-a dezvoltat Partidul Democrat în ultimii trei ani cât s-a aflat la guvernare, și Dvs. ați menționat care sunt aceste cuceriri, dacă le putem spune așa.”
Europa Liberă: Și guvernarea nouă va intra în coșul politic?
Igor Boțan: „Noi avem o situație foarte clară care a fost descrisă aici, la Chișinău, nu de cineva, ci de dl Kozak acum trei săptămâni, care a spus foarte clar: „Nu este momentul prielnic pentru a găsi o soluție a problemei transnistrene”. Pe de altă parte, țara noastră este implicată într-un proces în care participă partenerii noștri din mecanismul „5+2”. Ei întreabă guvernarea: „Ce facem mai departe? Am ajuns la un anumit nivel pe care l-a dezvoltat Partidul Democrat. Ce facem mai departe?” Și atunci, Guvernul de la Chișinău spune: „OK, ne întâlnim în formatul „5+2” pentru a discuta ce facem mai departe.”
Europa Liberă: Adică e o chestiune ordinară?
Actuala guvernare merge la acest mecanism „5+2” pentru a vedea sistemul de coordonate în care s-au oprit așa-zișii „pași mici”...
Igor Boțan: „Actuala guvernare merge la acest mecanism „5+2” pentru a vedea sistemul de coordonate în care s-au oprit așa-zișii „pași mici” în reglementarea transnistreană. Nimic nou. Mai mult decât atât, premierul Maia Sandu a spus foarte clar: „Dlor, nu discutăm de federalizare. Este imposibilă, pentru că avem art. 42 din Constituție, care spune cum poate fi soluționată problema prin federalizare”.”
Europa Liberă: Lucru pe care l-a confirmat, indirect sau direct, și Igor Dodon?
Igor Boțan: „Exact! Dacă vorbim despre un statut special pentru Transnistria, avem legea din 22 iulie 2005, care de asemenea nu poate fi modificată, iar în acea lege avem exact ceea ce prevede Constituția și ce a reușit Republica Moldova să ofere Găgăuziei. Iată care este plafonul în care Republica Moldova poate continua discuțiile cu transnistrenii. Nu putem face niște paralele între ceea ce avem actualmente în Ucraina și ceea ce am avut noi în 1992 în Transnistria.”
