De ce președintele Igor Dodon își întețește criticile la adresa Guvernului? Ce-și dorește, de fapt? Și ce pot prevesti aceste critici? O convorbire pe această temă cu analistul politic Igor Volnițchi.
Europa Liberă: Așadar, președintele Igor Dodon și-a amplificat vizibil criticile la adresa Guvernului actual. Într-o tonalitate mai curând firească pentru opoziție, președintele acuză Cabinetul Sandu că ar fi neputincios față de „ce îi cer cetățenii”, „ce vrea poporul” ș.a.m.d... Dvs. ce explicație aveți pentru această retorică tot mai ofensivă, mai critică a președintelui?
Igor Volnițchi: „Bine, președintele Dodon este un jucători politic, un jucător cu experiență, care știe să intuiască bine momentul politic și să încerce să se plieze pe el. Și am în vedere prioritatea președintelui în data de 8 iunie; apropo, astăzi suntem în 8 octombrie, exact patru luni de la cele evenimente au trecut care au dus la schimbarea puterii în Republica Moldova și iată că prioritatea președintelui în data de 8 iunie era să scape de Vlad Plahotniuc, de Partidul Democrat, care devenise o amenințare pentru Partidul Socialiștilor și personal pentru președintele Dodon.
Oreședintele Dodon este un jucători politic abil, d-lui încearcă acum să se plieze pe noul val - și acest val nu este unul tocmai favorabil guvernării - și formulează aceste mesaje: sau venim și noi la guvernare într-o măsură mai mare
Atunci, evident că președintele era dispus să facă mai multe cedări, inclusiv în scop de autoconservare politică, inclusiv urmărind scopul de a proteja și PSRM-ul de o eventuală presiune, deoarece la acea etapă se simțea presiunea în creștere pe socialiști din partea guvernării democratice, dacă se ajungea la alegeri parlamentare anticipate în data de 9 septembrie, urmările acelor alegeri pentru PSRM, pentru președintele Dodon ar fi putut fi destul de grave. Iată că acum au trecut patru luni, euforia în societate de pe urma schimbării guvernării a trecut, se simte o solicitare tot mai mare de rezultate față de noua guvernare, se simte chiar și o dezamăgire oarecare, pentru că electoratul celor două partide este un electorat specific, un electorat care până acum s-a aflat permanent pe baricade și acest electorat exercită presiuni. În special se simt aceste presiuni asupra PSRM-ului, care parcă e la guvernare, dar, având doar două portofolii, nu prea reușește să aibă și unele pârghii de influență. Și zicând că președintele Dodon este un jucători politic abil, d-lui încearcă acum să se plieze pe noul val - și acest val nu este unul tocmai favorabil guvernării - și formulează aceste mesaje: sau venim și noi la guvernare într-o măsură mai mare și încercăm să influențăm cumva lucrurile, sau nu are sens să ne asumăm nemulțumirea care crește în societate, fără a avea pârghii reale de influență.”
Europa Liberă: Ce ministere țintește, de fapt, președintele? A vorbit despre faptul că nu s-ar fi făcut nimic pe securitatea socială, economie performantă, majorări de salarii și pensii... Putem deduce de aici care ar fi domeniile pe care și le-ar dori?
Igor Volnițchi: „Pentru a răspunde la această întrebare, cred că mai întâi trebuie să încercăm să delimităm ce reprezintă, de fapt, electoratul PSRM, electoratul personal al președintelui Dodon. Eu spuneam și cu altă ocazie că e greșit să îl considerăm un tot întreg – electoratul de stânga, cum i se zice, în general, în Republica Moldova. De fapt, acest electorat este compus din trei segmente distincte. E vorba de electoratul geopolitic, care e situat pe extrema stângă a electoratului PSRM și reprezintă cam o treime din votanții acestui partid; e vorba de electoratul statalist, care e în centrul electoratului PSRM și iarăși reprezintă orientativ o treime din votanții partidului respectiv, iar pe extrema dreaptă a votanților PSRM-ului este așa-numitul „electorat social”. Iată dacă luăm în calcul că există aceste trei componente foarte clar vizibile în electoratul PSRM, vedem și de unde vin solicitările PSRM-ului în raport cu, cum zic ei, „domeniile de competență în Guvern”, domeniile de responsabilitate.
Acest electorat își dorește schimbări social-economice, de aceea președintele tot mai des vorbește despre necesitatea unor rezultate social-economice.
Cel mai activ electorat al PSRM-ului este electoratul social. Este un electorat care așteaptă, în primul rând, schimbări de ordin social-economic, de aceea președintele Dodon, fiind conștient inclusiv de faptul că suntem în campania electorală a alegerilor locale generale, că vin alegerile prezidențiale, încearcă să se plieze pe așteptările acestui segment important din electoratul său, din electoratul PSRM. Acest electorat își dorește schimbări social-economice, de aceea președintele tot mai des vorbește despre necesitatea unor rezultate social-economice. Probabil, d-lui va cere, dacă la un moment dat se va ajunge la noi discuții despre distribuirea sferelor de responsabilitate în Guvern, probabil d-lui va cere anume domenii care țin de sfera social-economică. Nu știu dacă Ministerul Economiei, în general poate că se va ajunge chiar la o divizare a acestui minister, pentru că e un megaminister, care oricum nu poate să existe în această formulă mult timp.”
Europa Liberă: De altminteri, un citat după spusele dlui Dodon: „Alegătorii noștri, dar și cei de dreapta, văd în socialiști salvarea în această situație...”. Adică în situația în care nu prea sunt rezultate și e dezamăgitoare pentru păturile largi ale societății, cum spune Igor Dodon? Vedeți însă vreo posibilitate ca, urmare a unei eventuale remanieri, ministerele pe care le putem ghici, cred cu destulă ușurință, să fie acoperite de socialiști, dle Volnițchi?
Igor Volnițchi: „Da, eu înainte de a mă referi concret la ministere, aș vrea să remarc că în tot mai desele aluzii, nu doar ale președintelui Dodon, ci și ale altor reprezentanți ai PSRM care țin de electoratul de dreapta, de votanții de dreapta care eventual ar putea să-și direcționeze opțiunea electorală către ceea ce până acum se considera stânga tradițională în Republica Moldova. Da, se încearcă o repoziționare și a președintelui, și a PSRM-ului în general, și a Partidului Socialiștilor. Acest partid și exponenții săi au făcut vizibil un pas spre centru și chiar spre centru-dreapta, probabil înțelegând că bazinul electoral pe care îl au ei pe stânga în mare parte au reușit să-l asimileze, ei acum caută noi zone electorale și dispariția factorului geopolitic în mare parte din discursul președintelui, promovarea principiului politicii externe echilibrate, dispariția oricăror aluzii la geopolitică din discursul altor reprezentanți ai PSRM este o dovadă că PSRM face vizibil pași spre centru-dreapta, încercând să găsească noi votanți.”
Europa Liberă: Dar va reuși să obțină ministere, pentru că explicația polittehnologică e clară, dar va reuși să-i convingă pe cei din ACUM să-i cedeze?
Igor Volnițchi: „Eu cred că PSRM-ul are două scenarii, din care nu poate să iasă în pierdere în niciun caz. În primul caz, fie insistă pe obținerea unor sfere de influență suplimentare și le obține oferind garanții în plus de stabilitate premierului Sandu și echipei sale, pentru că anume echipa premierului e cea care domină la momentul actual în structura guvernamentală, fie, dacă nu se va reuși acest lucru, vor apărea alte oportunități politice pe care PSRM-ul va încerca să le speculeze în sens politic la maximum.”
Europa Liberă: De exemplu? Vă rog să explicați.
PSRM-ul nu prea ar avea de ce să rămână la guvernare în situația în care nu i se cedează pârghii suplimentare de influență.”
Igor Volnițchi: „Păi sunt diferite scenarii. În formula actuală, PSRM-ului nu-i mai poate fi interesantă guvernarea. Spuneam că vin alegerile prezidențiale. De ce nu? Nu trebuie să excludem nici alegeri parlamentare anticipate, pentru că ceea ce a unit actuala guvernare a fost debarcarea de la putere a regimului – cum ziceau ei, oligarhic – al lui Vlad Plahotniuc. Iată că acest scop e atins și mai departe președintele Dodon, PSRM-ul nu prea ar avea de ce să rămână la guvernare în situația în care nu i se cedează pârghii suplimentare de influență.”
Europa Liberă: Și credeți că aceste critici, avertismente ale președintelui pot prevesti ceva în acest sens? Se poate ajunge chiar la spargerea alianței într-o perspectivă mai mult sau mai puțin îndepărtată?
Igor Volnițchi: „Eu cred că de spargerea alianței sunt pregătiți nu doar socialiștii, de spargerea alianței sunt pregătiți în egală măsură și cei din Blocul ACUM, poate echipa premierului Sandu într-o măsură mai mică, dar echipa dlui Năstase cu siguranță se gândește dacă mai e oportun să păstreze această coaliție în continuare. Și voi explica ce am în vedere. Să admitem o situație pur teoretică că Andrei Năstase pierde Primăria capitalei. Care va fi atunci argumentul de bază cu care echipa dlui Năstase va veni în fața alegătorilor? Am fost sancționați, pentru că am făcut coaliție cu PSRM-ul. Își va mai putea permite dl Năstase și PDA-ul d-lui să mai rămână în continuare lângă socialiști?”
Europa Liberă: Deci, sugerați că, în caz de pierdere pentru Năstase, ruperea coaliției sau, cel puțin, voința acestei componente a Blocului ACUM de a rupe coaliția va fi mai puternică?
Igor Volnițchi: „Inclusiv în cazul în care dl Năstase ar câștiga Primăria capitalei, PDA-ul ar avea motive să-și dorească distanțarea de socialiști. De ce? Pentru că, în acest caz, dl Năstase va zice: „Am avut Ministerul Justiției, nu-l mai am; am avut Ministerul de Interne, nu-l mai am și dacă nu am reprezentanți, nu am sfere de influență și responsabilitate în Guvern, de ce să-mi asum o guvernare alături de socialiști? Mă declar opoziție. Repet, e un scenariu pur teoretic, dar care e justificat, din punctul nostru de vedere, al consultanților politici. Mă declar opoziție și-mi construiesc platforma pentru prezidențiale, lăsându-i împreună pe Igor Dodon și Maia Sandu. E o poziție pe care orice consultant politic care judecă ar recomanda-o celui cu care lucrează la acel moment.”
Europa Liberă: Actuala coaliție, dle Volnițchi, a fost totuși constituită cu concursul, să spunem așa, al partenerilor externi. Există motive, în opinia Dvs., ca aceiași parteneri să dea, cum s-ar spune, dezlegare la dezasamblarea coaliției?
Igor Volnițchi: „Da, cu siguranță. Chiar în mediul nostru de câteva zile circulă astfel de informații, evident e vorba de informații neverificate, despre o competiție, despre un joc la anticipare, dacă putem spune așa, o competiție între marile puteri ale lumii. Este exact aceeași situație ca și cea pe care am invocat-o vorbind despre interesul Blocului ACUM și al președintelui în data de 8 iunie. Da, în data de 8 iunie și marile puteri ale lumii au avut un interes în Republica Moldova, pentru că guvernarea sub bagheta lui Vlad Plahotniuc adusese Republica Moldova într-o situație fără precedent – izolare internațională, practic totală, aveam relații ostile cu Rusia, aveam relații ostile cu UE, aveam relații destul de încordate cu SUA, chiar dacă democrații care se aflau la guvernare încercau să demonstreze că avem relații bune și, iată, toate acestea au făcut posibil compromisul marilor puteri pe dosarul Moldova în data de 8 iunie 2019, dar situația s-a schimbat, nu doar situația pe interior, ci și situația în exterior și acum putem bănui că marile puteri ale lumii și-au atins scopul pe care îl aveau pe moment și că au epuizat tot ce puteau scoate din această coaliție. Acum ar trebui să-și revadă pozițiile.
Președintele Dodon în ultima perioadă promovează des și altă idee, cea a statutului special pentru regiunea transnistreană. Iarăși e un test, probabil, pentru comunitatea internațională.
Și o precizare foarte importantă. Spre exemplu, președintele Dodon în ultima perioadă promovează des și altă idee, cea a statutului special pentru regiunea transnistreană. Iarăși e un test, probabil, pentru comunitatea internațională. Iată acesta e mesajul camuflat, cam acesta ar fi, iată subiectul care ar putea asigura convergența intereselor marilor puteri ale lumii în Republica Moldova. Dar deocamdată vedem că ideea președintelui e primită cu ostilitate de către partenerii de guvernare ai PSRM-ului și deocamdată nu vedem niciun fel de reacții din exterior, ceea ce ne duce iarăși la gândul că s-ar putea ca această idee fie să nu fie acceptată, fie să fie analizată cu mare atenție și dacă dispare și interesul ca prin intermediul actualei guvernări să fie soluționată problema transnistreană, iar interesul cu debarcarea guvernării lui Vlad Plahotniuc s-a epuizat, care ar mai fi interesul ca marile puteri ale lumii să păstreze compromisul privind Moldova?”
