O pierdere grea pentru jurnalismul moldovenesc. A trecut la cele veșnice jurnalistul, publicistul, comentatorul sportiv și fostul președinte al Comitetului Naţional Olimpic al Republicii Moldova, Efim Josanu. Directorul Studioului „Telefilm-Chișinău”, Mircea Surdu vorbește despre cel care şi-a dedicat întreaga viaţă jurnalismului, activitatea sa la televiziunea naţională fiind una valoroasă în redobândirea libertăţii de expresie şi formarea unor noi generaţii de jurnalişti.
Europa Liberă: Vorbim despre cel care s-a prăpădit, talentatul, neobositul, mereu cu zâmbetul pe buze, publicist, scriitor, jurnalist, om de mare omenie – așa se poate vorbi despre Efim Josanu. Mircea, l-ai cunoscut îndeaproape, v-a legat o prietenie pe parcursul mai multor ani. Ce putem vorbi astăzi despre Efim Josanu?
Mircea Surdu: „În primul rând, Efim Josanu a fost un om foarte și foarte generos. L-am cunoscut în primii ani când am venit la Televiziune, eram tânăr absolvent al universității, iar Efim deja era un titan al jurnalisticii sportive. Îmi amintesc că în orașul vechi se întâmpla acest lucru, m-a văzut odată pe o stradă, a oprit mașina și a zis: „Hai cu mine. Urcă-te, molodoi!”, așa îmi zicea el, tinere, din rusă. Am urcat. Și îmi spune: „Merg la un comentariu. Vrei să mergi cu mine?” (juca echipa Nistru). Pentru mine era un vis să-l văd în culise pe cel pe care îl văzusem doar la televizor, pe Efim până atunci îl știam de la televizor. Am mers cu el și atunci am descoperit că Efim nu citește comentariile, Efim le improvizează.
Vorbea atât de cursiv o română atât de frumoasă, o română atât de firească, încât uneori mie mi se părea că își compune povestea înainte de comentariu, dar iată că nu era așa. Ulterior, am lucrat cu Efim, Efim mi-a cedat microfonul cu generozitate, microfonul de comentator de baschet. M-a văzut odată jucând baschet, m-a întrebat dacă nu sunt interesat să fac comentariu de baschet, ceea ce pentru mine era un vis la acea vârstă și țin minte cum a făcut lucrul acesta, a zis: „Pregătește-te, vreau să facem o probă”. Am făcut o probă și mi-a zis: „Vii mâine cu mine la un meci”.
Erau ultimele zvâcniri ale Campionatului Uniunii Sovietice la baschet feminin. Moldova, Chișinăul avea pe atunci o echipă și am mers cu el, a început comentariul foarte frumos și am crezut că am să stau lângă el până la sfârșitul comentariului, însă undeva la minutul 5 el a zis: „Dar alături de mine este un coleg mai tânăr, care acest sport îl știe mult mai bine decât îl cunosc eu, Mircea Surdu”. Și de atunci, toate meciurile de baschet cât a mai ținut acel campionat și cât am mai avut baschet în această parte de pământ le-am comentat eu. Deci, acesta era Efim Josanu.”
Europa Liberă: A știut să încurajeze mereu generația tânără.
Mircea Surdu: „Absolut!”
Europa Liberă: Peste tot unde s-a aflat Efim Josanu a lăsat urme, urme adânci. Ați lucrat împreună și la filme documentare?
Efim a pornit acest film de la personal, el a văzut momentul când a fost împușcat de către KGB Filimon Boghiu...
Mircea Surdu: „Da, la un film documentar. Efim avea o idee despre un consătean de-al lui, o persoană controversată în istorie, pe care sistemul sovietic o dădea drept altcineva, îl dădea drept un bandit. Efim a pornit acest film de la personal, el a văzut momentul când a fost împușcat de către KGB Filimon Boghiu, pentru că despre el este vorba, și a avut un vis al vieții lui să facă acest film documentar. Iată că noi l-am realizat, eu am fost producătorul filmului. Partea mea de muncă acolo a fost una simbolică, Efim a făcut totul acolo, dar mă bucur foarte mult că am reușit împreună să facem o premieră la Teatrul Național „Mihai Eminescu” și ai fost și tu la acea premieră. M-am minunat cât de multă lume bună a venit la acea premieră.”
Europa Liberă: Își iubea mult baștina. Ai mers vreodată la Telenești cu el?
Mircea Surdu: „Am mers de două ori. Când Efim a împlinit 70 de ani, acolo a făcut ziua de naștere și am văzut cum s-a adunat tot raionul și tot satul la 70 de ani ai lui Efim. S-a întâmplat acest lucru în Casa de cultură sau într-o casă de ceremonii de acolo din satul lor. M-am mirat că Efim avea legături foarte strânse cu foștii lui colegi de clasă, care rămăseseră acolo la țară, care nu aveau cultura lui Efim, pentru că Efim a fost o personalitate dobă de carte, de lecturi, dar avea o relație foarte firească cu foștii lui colegi.
Sunați-vă oamenii la care țineți cât mai des posibil, pentru că într-o bună zi telefonul poate să fie închis, să nu mai răspundă...
Și am mai mers o dată la lansarea filmului, anul trecut am lansat filmul și la Telenești, în Biblioteca municipală din Telenești. S-a adunat floarea intelectualității din Telenești, a fost o întâlnire foarte caldă. Mă bucur că am reușit să fac măcar ceva pentru Efim. Dacă el mi-a oferit o carte, eu i-am oferit înapoi doar o pagină. Atât am reușit să fac pentru Efim. Îmi pare rău că nu am reușit să comunic cu el mai mult în ultimul timp. Tot mă gândeam să-l sun, are un afiș aici în biroul unde stau eu, afișul filmului lui și în fiecare zi mă gândeam tot să-l sun, dar iată că viața nu-mi mai oferă șansa. ! Îmi pare tare rău...”
Europa Liberă: Ce trist e să vorbim la trecut despre un talentat jurnalist, un om de mare omenie, Efim Josanu...
Mircea Surdu: „Un mare om, pentru că atât cât o să mai existe această țară nu cred că vom mai apuca să avem o vizită a unui președinte al Comitetului Internațional Olimpic. Îmi amintesc că la Efim în vizită în această țară a venit Juan Antonio Samaranch, și asta se datora doar prieteniei lui personale cu Efim Josanu. Nu fiecare dintre noi poate aduce o așa somitate, dar asta s-a întâmplat, pentru că Efim a fost un om mare, un foarte mare om de sport, de cuvânt, de literatură. Efim a fost un talent care a răbufnit pe mai multe direcții. A fost un om foarte mare...”
Europa Liberă: Ne va lipsi foarte mult. Eternă amintire!
Mircea Surdu: „Eternă amintire! Să ne ierți, Efim, drum lin acolo unde te duci!”
