TURKMENBAȘI, Turkmenistan -- La începutul acestei săptămâni, sute de protestatari, în mare parte femei, s-au confruntat cu primarul din Turkmenbași în ceea ce părea a fi cel mai mare miting de până acum în legătură cu funcționarea deficitară a sistemului alimentar subvenționat din Turkmenistan.
Pe când se desfășurau aceste proteste, președintele Serdar Berdimuhammedov și alți oficiali de rang înalt se aflau în hoteluri de lux, la aproximativ 15 kilometri depărtare, într-o stațiune la Marea Caspică, unde angajații guvernamentali sunt sfătuiți să-și ia vacanțele de vară.
Potrivit unui corespondent al serviciului turkmen al RFE/RL care a asistat la demonstrația din 7 august, oficialii orașului le-au spus inițial protestatarilor că primarul Amangeldi Isaev era plecat cu treburi din oraș.
Abia când protestatarii au amenințat că vor merge în stațiunea Avaza, unde se odihnea Berdimuhammedov, Isaev a apărut brusc, vizibil tulburat, promițând că va aduce alimente subvenționate în scurtă vreme.
Incidentul - o situație extraordinară în Turkmenistanul autoritar, unde nu este tolerată disidența - este doar unul dintre recentele și numeroasele evenimente care dezvăluie prin ce vară infernală trec locuitorii unuia dintre cele mai izolate și represive state din lume.
În orice altă țară care suferă o criză economică atât de prelungită, cetățenii ar face coadă la granițe, să plece cât mai departe. Și dorința aceasta este valabilă și în Turkmenistan. Dar într-un stat în care autoritățile par să privească migrația ca pe o amenințare existențială pentru securitate, părăsirea țării devine din ce în ce mai grea și mai costisitoare.
Proteste în creștere față de criza alimentelor subvenționate
Adunarea aparent spontană din fața primăriei orașului Turkmenbași este probabil cea mai mare de acest gen care a avut loc în Turkmenistanul ultimilor ani.
Dar exploziile mai mici de furie din cauza crizei alimentelor subvenționate devin din ce în ce mai frecvente.
Oficialii par să fi decis că nivelul de trai în Turkmenistan a crescut până la punctul în care săracii pot plăti acum prețuri comerciale, adică nesubvenționate, pentru bunuri precum făina, eliminând necesitatea sistemului alimentar pe două niveluri pe care autoritățile și consumatorii turkmeni s-au bazat atât de mult timp.
Dar sunt semne evidente că turkmenii nu sunt de acord cu această evoluție.
Un corespondent RFE/RL a relatat săptămâna aceasta că sătenii din sud-estul provinciei Mari - de cealaltă parte a țării față de Turkmenbași - nu au putut să-și asigure alocațiile lunare de cinci kilograme de făină subvenționată din primăvară.
„Dacă făina nu este de vânzare la stat, suntem nevoiți să o cumpărăm la prețuri comerciale. Deși calitatea făinii în magazinele de stat este scăzută, o acceptăm pentru că pur și simplu nu ne permitem să cumpărăm făină la 300 de manați pentru o pungă", un locuitor. într-un sat din provincia Mary a spus corespondentului. Un cost de 300 de manați pe pungă echivalează cu șase manați sau 1,70$ pe kilogram, la tarifele oficiale, nesubvenționate.
Valoarea de pe piața neagră a manatului este, totuși, de multe ori mai mică decât rata oficială, ceea ce face ca făina de proastă calitate distribuită la un sfert din acel preț să fie, de fapt, un cadou guvernamental.
Faptul că atât de mulți turkmeni au nevoie de alimente ultrasubvenționate arată cât de mult a scăzut puterea de cumpărare în ultimul deceniu, când o combinație între prăbușirea prețurilor la energie și decizia Rusiei de a înceta achizițiile de gaze naturale turkmene a lăsat guvernul cu o criză a balanței de plăți.
Fundamentele macroeconomice ar părea mai bune în aceste zile pentru o țară care se bazează pe vânzările de hidrocarburi pentru marea majoritate a veniturilor sale. Dar nivelul de trai încă nu pare să se fi îmbunătățit.
În iunie - tot în Turkmenbași - Serviciul turkmen al RFE/RL au avut informații despre un protest în care localnicii au atacat un magazin de stat pentru că nu a fost livrată făina care trebuia să ajungă în februarie.
Lupte pentru apă și criza energiei electrice
Verile toride sunt de așteptat în Turkmenistanul cu peisajele sale deșertice, iar în ultimii ani acestea au devenit din ce în ce mai fierbinți, termometrele din întreaga țară indicând, în mod regulat, temperaturi de peste 40 de grade Celsius în ultimele săptămâni.
Între timp, această vară a fost deosebit de nefastă pentru alimentarea cu apă, fluviul Amudaria având un nivel vizibil mai scăzut decât în anii precedenți.
La începutul acestei săptămâni, serviciul turkmen al RFE/RL a relatat despre conflictele dintre fermieri din cauza apei de irigare din estul provinciei Lebap, un important centru agricol unde se cultivă orez și bumbac.
Oficialii locali par neinteresați de problemă, astfel că fermierii care cultivă orez au început să investească din propriul buzunar pentru echipamentele de drenare a apei din fluviu. Această abordare a produs adesea o risipă mai mare a prețioasei ape.
Pe lângă faptul că se învinovățesc unii pe alții, fermierii din raionul Ciarjev din Lebap care au vorbit cu RFE/RL au dat vina pe oficiali pentru ceea ce au spus că este despăduririle haotice făcute în iarna trecută.
Viața în oraș nu este mai puțin problematică. În capitala Așgabat, rețeaua electrică nu poate face față cererii în creștere în timpul valului de căldură.
Un corespondent RFE/RL spune că apartamentele din oraș sunt adesea fără curent ore în șir seara, când rezidenții se întorc de la serviciu cu speranța să pornească ventilatoarele și aparatele de aer condiționat.
De îndată ce rețeaua electrică a orașului reușește să furnizeze electricitate unui bloc, se sting luminile în blocul de vizavi, spunea corespondentul, menționând că locuitorii au început să poarte prosoape umede pe cap pentru a se răcori.
Guvernul, ca de obicei, nu dă nicio explicație pentru criza de energie electrică. Dar experții familiarizați cu sectorul care au discutat cu serviciul turkmen al RFE/RL sub rezerva anonimatului spun că defecțiunea este probabil din cauza centralei electrice Buzmein construită în perioada sovietică din afara orașului, care funcționează cu mult sub capacitatea maximă.
Unul dintre experți a spus că guvernul încă nu a găsit banii pentru a importa piesele necesare pentru a întreține turbinele cu gaz fabricate în SUA pe care Buzmeyin le folosește.
Blocarea ieșirilor
Au trecut 20 de ani de când The Economist declara Turkmenistanul țara cu cele mai rele condiții de trai la nivel mondfal - un „premiu nedorit” pe care revista îl acordă ocazional țărilor după ce se consultă cu echipa sa de experți.
La acea vreme, țara era condusă de autocratul Saparmurat Niiazov, care se autointitula Turkmenbași sau „Tatăl turkmenilor”.
Moartea sa l-a ridicat la putere pe fostul ministru al sănătății Gurbanguli Berdimuhammedov, dentist de carieră, care nu a adus practic nicio schimbare notabilă în sistem.
Berdimuhammedov a demisionat anul trecut, permițându-i fiului Serdar să preia conducerea.
Cu toate acestea, Berdimuhammedov senior este cel care deține cu adevărat puterea, așa cum se reflectă în noul său titlu de „lider al națiunii”.
În mod tradițional, migrația către Turcia este calea de evadare pentru turkmenii care doresc să-și îmbunătățească viața.
Cu toate acestea, această oportunitate este pe punctul să se închidă după ce Ankara și-a anulat scutirea de viză pentru resortisanții turkmeni, la cererea lui Ashgabat, anul trecut.
Pe 7 august, fundația Helsinki pentru Drepturile Omului în Turkmenistan, cu sediul în Bulgaria, informează că aproape o mie de cetățeni turkmeni au fost retrimiși în Turkmenistan, după ce autoritățile turce „au intensificat operațiunile” de reținere a migranților turkmeni ilegali.
Raportul fundației, care dă detalii despre cel puțin un astfel de zbor care a avut loc pe 5 august, confirmă informațiile anterioare obținute de serviciul turkmen al RFE/RL despre deportările iminente din Turcia, unde unii turkmeni, în mare parte tineri, s-au angajat în activism împotriva guvernului turkmen.
Potrivit ultimelor date guvernamentale turce din iulie, în țară se aflau ceva mai mult de 208 mii de turkmeni, cu aproximativ 20 de mii mai puțini decât în septembrie 2022, când scutirea de viză a fost anulată.
Între timp, timpul de așteptare pentru pașapoartele internaționale - care pot fi primite doar în Turkmenistan - este tot mai lung.
Deși cetățenii pot ocoli cozile de șase luni sau mai mult plătind pentru un serviciu expres de 20 de zile, acest lux poate costa până la 750 de dolari, potrivit surselor care au vorbit cu RFE/RL. Este o sumă mult dincolo de accesul majorității cetățenilor dintr-o țară în care un salariu mediu lunar pentru un angajat de stat poate fi de aproximativ 400$
Și nici măcar cei cu pașapoarte actualizate cu vize turcești noi nu au vreo garanție că pot părăsi țara.
Într-un incident de la începutul acestei luni, aproximativ 40 dintre cei 150 de pasageri cu bilete aflați la bordul unui avion care ducea de la Așgabat la Istanbul au fost împiedicați în mod arbitrar de la îmbarcare, a declarat o sursă din domeniul aviatic pentru serviciul turkmen al RFE/RL. Printre ei se număra și un rezident al provinciei Lebap, care a spus că și-a încheiat recent serviciul militar și că speră să-și găsească un loc de muncă în Turcia.
O sursă de pe aeroportul Așgabat le-a spus jurnaliștilor de la serviciul Turkmen al RFE/RL că pasagerilor cu vârsta peste 45 de ani li se permite de obicei să zboare - precum și cetățenilor care au vizitat anterior Turcia și s-au întors după sejururi de scurtă durată.
Ca de obicei, guvernul nu a oferit niciun comentariu cu privire la aceste restricții.
