Azi, 24 august, este sărbătorită Ziua Independenței de stat a Ucrainei, care coincide cu împlinirea a șase luni de la începutul agresiunii putiniste. Această dată devine emblematică pentru întreaga lume civilizată, întrucât nu există o cauză mai nobilă și mai urgentă decât oprirea războiului și restaurarea suveranității ucrainene asupra teritoriilor ocupate de ruși.
Să ne aducem aminte: evenimentul din 24 august 1991 de la Kiev s-a produs cu trei zile înainte ca Republica Moldova să-și adopte propria Declarație de independență, ieșind din greaua încercare numită „puciul neocomunist” de la Moscova, organizat de șefii serviciilor secrete și de câțiva lideri dogmatici ai PCUS, în timp ce Gorbaciov era în vacanță în Crimeea.
Puciul a eșuat, conspiratorii au fost arestați, a urmat destrămarea Uniunii Sovietice, însă tendințele revanșarde ale Rusiei n-au dispărut odată cu semnarea acestui „act de deces” de către președinții Elțîn, Kravciuk şi Șușkevici. Spre deosebire de alte state foste comuniste, Rusia post-sovietică nu a trecut printr-un proces de de-comunizare și de-kaghebizare.
După 31 de ani de la acele evenimente, „imperiul s-a întors” și poartă, probabil, ultima bătălie pentru supraviețuire, întrucât la capătul acestui război nimic nu va mai fi la fel. Nici pentru Rusia, nici pentru Ucraina, nici pentru Europa. Dar nu știm de câte sacrificii va mai fi nevoie, de câte eforturi, de câte renunțări.
Dacă Ucraina luptă pentru existența sa ca stat, în cazul țărilor europene care o susțin, lucrurile par mai puțin clare în mintea cetățeanului mai puțin informat, mai puțin obișnuit cu exercițiul analitic. Propaganda rusă se pricepe în a fabrica false probleme, „dileme” aduse din condei, menite să stârnească stări de angoasă, nemulțumiri și îndoieli:
„De ce susțineți Ucraina, voi, europenilor? O faceți în detrimentul propriilor interese. Nu vedeți cât de mult s-a scumpit viața la voi? Va fi și mai rău, prețurile la energie vor atinge cote astronomice! Vedeți să nu înghețați la iarnă. Cereți socoteală guvernelor voastre care s-au plasat de partea fasciștilor de la Kiev, în loc să se gândească la siguranța și prosperitatea voastră. Nu-i lăsați să vă atragă într-un război străin. Vi se spune că Ucraina își apără dreptul la existență, dar și Rusia are același drept sacru, nu întotdeauna cine atacă primul e agresor. Rusia nu este un stat-agresor. Ofensiva este și ea o formă de apărare!”
Genul acesta de discurs manipulator, în pofida aparențelor, își are numeroși adepți. Guvernele din Occident se vor confrunta cu probleme de coeziune internă, pe măsură ce prețurile la energie și la alimente vor crește. În Italia, de pildă, premierul interimar Mario Draghi – un atlantist convins – probabil își va pierde fotoliul în urma alegerilor parlamentare din toamnă, prima șansă având-o partidele de dreapta, care sunt mai puțin entuziaste în a susține solidaritatea europeană în fața agresiunii putiniste.
Țările din Est au serioase motive de îngrijorare. Pentru aceste popoare dreptul internațional este singura ancoră care le garantează securitatea și libertatea. „Nicio țară nu se va simți în siguranță într-o lume fără reguli”, observa președinta Maia Sandu reafirmând, în discursul său ținut în format online la cel de-al doilea summit al Platformei Crimeea, desfășurat la Kiev, în 23 august 2022, susținerea „majorității absolute a patrioților moldoveni” pentru lupta poporului ucrainean.
Un șef de stat nu poate vorbi altfel, chiar dacă știe că nu toți moldovenii care se pretind „patrioți ai Moldovei” înțeleg corect evenimentele din Ucraina, cum nu au aceleași opinii nici despre propria istorie și identitate.
În ultimul timp, forțele rusofile au organizat mai multe proteste, acuzând guvernarea de la Chișinău de scumpiri și amenințând cu nesupunere civică. „Cred că Rusia ne va ajuta, pentru că suntem vorbitori de limbă rusă. Rușii sunt aproape, îi vom întâmpina în curând…”, spunea pe 1 august, la un miting în Vulcănești, deputatul Adunării Populare a Găgăuziei Alexander Dinjos, în aplauzele mulțimii, potrivit portalului gagauzinfo.md, citat de presa de la Chișinău.
Dacă ieri, 23 august, am comemorat Ziua victimelor regimurilor naziste și comuniste, evocând odiosul pact Ribbentrop-Molotov încheiat în 1939, azi, nostalgicii sovietici marchează aniversarea operațiunii Iași-Chișinău din 24 august 1944, calificată de istoriografia sovietică drept „Ziua eliberării Moldovei de sub jugul fascist”, recte, ca să înțelegem: ziua anexării și re-stalinizării Basarabiei.
O asemenea manifestație a avut loc azi, 24 august, la Florești, în preajma monumentului ostașului sovietic, în prezența a câtorva zeci de locuitori ai urbei și cu participarea primarului, membru PSRM, care, în virtutea funcției sale, se cuvine să reprezinte populația întregului oraș și să se ferească de adeziuni ideologice partizane.
Pentru încă prea mulți cetățeni moldoveni, Uniunea Sovietică este „patria lor de suflet”, iar agresiunea rusă în Ucraina o continuare firească a „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, cum îl numește propaganda rusească. Acești oameni nu se lasă clintiți din clișeele lor, oricât le-ai vorbi despre monstruozitatea crimelor lui Putin în Ucraina. E o realitate care nu le convine și atunci pur și simplu îți întorc spatele, nu vor să audă de ea.
Dacă Ucraina demonstrează cu arma în mână că și-a meritat independența dobândită în august 1991, Republica Moldova trebuie, la rândul ei, să demonstreze maturitate, să arate că știe să deosebească între dreptul constituțional de a protesta pașnic al cetățenilor și activitatea subversivă a agenților Moscovei, care profită de democrație pentru a-i grăbi sfârșitul.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
