După doi ani în care R. Moldova nu avusese un șef al misiunii diplomatice la Washington, Executivul l-a desemnat pe Aureliu Ciocoi să reprezinte țara în SUA, doar că mandatul său a expirat după două luni de la numirea sa în această funcție. Relaţia moldo-americană este afectată de faptul că guvernarea de la Chişinău a lăsat vacant timp îndelungat acest post de ambasador, sugerează diplomatul Andrei Popov, fost adjunct al ministrului de Externe, actualmente director al Institutului de Inițiative Strategice.
Europa Liberă: De ceva timp, Moldova nu are șef de misiune diplomatică în câteva capitale importante ale lumii – Washington, Moscova, Londra. Cum calificați Dvs. această situație atunci când Moldova nu are un ambasador care să o reprezinte într-o țară cu care are stabilite relații diplomatice de peste 26 de ani?
Andrei Popov: „Precizez că, în Federația Rusă, Moldova are ambasador, numit în primăvara anului trecut, dl Andrei Neguță, doar că el a fost rechemat la sfârșitul lunii decembrie la Chișinău pentru consultări, într-un gest mai mult de semnificație politică internă.”
Europa Liberă: Da, dl Candu, spicherul, spunea Europei Libere că este o procedură normală în relațiile diplomatice atunci când aceste relații între două state ajung la un nivel de presiune.
Andrei Popov: „Este o procedură mai excepțională. Ea se practică, dar din asta nu se fac știri Breaking News și nu se dramatizează în modul în care s-a procedat la Chișinău.”
Europa Liberă: Cât timp ar putea să rămână dl Neguță acasă pentru consultări și cum se va clădi relația moldo-rusă în lipsa șefului misiunii diplomatice?
Andrei Popov: „Rechemarea dlui Neguță pentru consultări la Chișinău în luna decembrie este doar o verigă într-un lanț lung de acțiuni mediatice mai mult, întreprinse de guvernarea de la Chișinău, sunt convins, în vederea promovării unor interese de politică internă. Modul cum se fac anunțurile, se transmit practic live notele verbale, se exacerbează anumite acțiuni – totul mă conduce la această concluzie că se dorește să se prezinte relația noastră cu Moscova, așa principială și de pe poziții de demnitate cum este ea, nu pentru a rezolva niște probleme în raporturile cu Rusia, ele-s multiple, dar pentru a demonstra ceva în planul politicii interne și în particular pentru a-i oferi acestei guvernări o platformă ca ea să poată să se prezinte în interior și în exterior ca una care activează de pe poziții patriotice, de verticalitate și nu cedează în fața Rusiei.”
Europa Liberă: Dar exponenții guvernării declară sus și tare că vor ca Republica Moldova să aibă o relație pur pragmatică și bazată pe respect reciproc cu Federația Rusă și că nu vor o relație de dominație sau nu vor să aibă o relație prin care Moldova să fie considerată un stat fără demnitate sau fără să o trateze cu respect? Iarăși fac trimitere la unele dintre declarațiile pe care le făcea spicherul Andrian Candu Europei Libere.
Andrei Popov: „Valentina, sunt două dimensiuni diferite. Deci, noi avem interesele noastre, ale Republicii Moldova, pe care nu le putem sacrifica sau nici măcar armoniza cu un set de interese pe care Federația Rusă le are în Moldova. Noi putem discuta despre numitoare comune acolo unde e vorba de niște interese legitime ale Federației Ruse, dar nu putem ceda acolo unde este vorba de interese pe care noi le vedem nelegitime. Deci, nelegitimă este dorința Federației Ruse de a păstra Moldova în zona sa de influență exclusivă. Aceasta este o constatare. A doua ține de modul în care tu îți realizezi interesele. Or, aici eu văd multă exagerare din partea guvernării de la Chișinău și șirul este lung – de la maniera în care nota diplomatică a fost prezentată în luna martie de către premier și spicher practic live, toate acțiunile, demersul la ONU nepregătit și neconsultat cu partenerii noștri externi doar pentru că dă bine în jocul politic intern, aceste declarații și editoriale pe care le semnează liderul Partidului Democrat în culori alb și negru în presa americană, de altfel, contrar declarației sale de acum un an de la congresul partidului, că Partidul Democrat și guvernarea vor încerca să construiască o punte dintre Est și Vest. Eu văd multă exagerare și instrumentalizare pentru obiective de politică internă, nu pentru a rezolva niște obiective de politică externă. Dar să revenim la problema sistemică. Într-adevăr cea mai evidentă este problema nereprezentării la nivel înalt a Republicii Moldova în cel mai important, mai influent stat din lume – Statele Unite –, după plecarea ambasadorului Igor Munteanu în vara anului 2015, noi timp de doi ani de zile n-am avut niciun ambasador la Washington.”
Europa Liberă: A fost dl Ciocoi.
Andrei Popov: „Dl Ciocoi a venit pentru mai puțin de două luni de zile, a venit în luna august, a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Trump și după aceea, subit, în două luni de zile a fost rechemat, fără explicații plauzibile. Ministrul atunci când a anunțat rechemarea sa a spus că dl Ciocoi revine și va explica el. Nicio explicație nu a fost. Eu bănuiesc, doar bănuiesc, știind că Aurel Ciocoi e un diplomat de carieră care iată a revenit și acum activează în sistemul diplomatic în centrală, nu a dat explicații, eu bănuiesc că pur și simplu a fost nevoie de a elibera poziția aceasta pentru a-l numi pe altcineva. Vom vedea cine va fi numit, dar faptul că timp de aproape doi ani și jumătate nu avem ambasador la Washington nu este deloc bine și nu face bine nici imaginii Republicii Moldova în Statele Unite, nici intereselor noastre. Nu poți să compensezi ceea ce face o misiune diplomatică și un șef de misiune bun prin activități de lobby, oricât de scumpe ar fi, ele lucrează pe alte dimensiuni.”
Europa Liberă: Dar relația moldo-americană este afectată de faptul că guvernarea de la Chișinău lasă vacantă timp îndelungat această funcție de ambasador la Washington?
Andrei Popov: „Poate-i hazardat, dar eu aș putea presupune că niciun alt stat relativ serios din lume nu-și poate permite luxul să țină vacant postul de ambasador în Statele Unite pe o perioadă de mai mult de doi ani de zile, ceea ce facem noi. Și eu cred că americanilor nu le este plăcut să vadă acest lucru, dar important este că interesele noastre nu pot fi promovate și realizate în absența unui șef al misiunii de la Washington. Noi avem un însărcinat cu afaceri – abil, șarmant, experimentat –, dar el nu are accesul pe care îl are un șef de misiune. Este foarte important să urmărim nominalizarea, cine va fi numit în această poziție. Sper mult ca să fie o persoană de calibrul necesar și cu experiența diplomatică necesară. Am auzit explicațiile unor conducători și sunt de acord că Washingtonul reclamă o persoană experimentată, inteligentă și totuși cu o anumită pondere și politică, dar preferabil, evident, să vină din sistemul diplomatic.”
Europa Liberă: Experții, mulți dintre ei spun că președintele Igor Dodon și guvernarea au coordonat și coordonează chestiunile privind înlocuirea ambasadorilor. Lucru știut, pentru numirea ambasadorilor este necesar acordul președintelui, care semnează decretele corespunzătoare, după adoptarea hotărârilor de Guvern. Dvs. ce credeți, chiar de comun acord se fac aceste numiri?
Andrei Popov: „Nici guvernarea, nici președintele nu trebuie acuzați și suspectați pe motiv că ar coordona numirea ambasadorilor. Este un proces absolut normal, care pornește de la interesul național. Toată lumea – și cei cu preferințe geopolitice pro-rusești, și cei cu preferințe pro-europene – sunt interesați ca Republica Moldova să aibă un serviciu diplomatic funcțional. Acum, la ora actuală, există câteva sincope și absența ambasadorului din Washington este una din ele, dar problema sistemică este scăderea prestigiului serviciului diplomatic, faptul că corpul directorial este descurajat din centrală, faptul că au început iarăși să plece oameni din veriga asta de mijloc, care au o experiență de șapte-zece ani, să plece din sistemul diplomatic și este foarte important ca în procesul care acum se reia a numirii șefilor de misiuni în câteva poziții vacante, bunăoară, la Bruxelles, NATO, în Lituania, în Țările de Jos, Olanda, în China, în Qatar, în Geneva, noi să revenim la ceea ce s-a încercat destul de reușit acum șapte-opt ani de zile de fostul ministru Iurie Leancă. În primul rând, să trimitem preponderent ca șefi de misiune oameni din serviciul diplomatic, fiindcă practica arată că, din zeci și zeci de ambasadori care au fost trimiși în misiuni diplomatice din afara sistemului diplomatic, unul singur, repet, unul singur a venit și lucrează în Ministerul de Externe, în centrală. Restul – buni, răi, au fost și buni, dar ei cunoștințele, expertiza nu o aduc în sistemul diplomatic, ci o risipesc, o folosesc pe alte dimensiuni. Și astfel se slăbește sistemul diplomatic. Țin foarte mult și sper că se va reuși în această nouă componență guvernamentală să se ajungă la soluții de bun-simț ca în misiuni diplomatice, ca șefi de misiuni, ambasadori să plece preponderent directorii din Ministerul de Externe.”
