Protestatarii anticorupție de la Kiev care și-au instalat marți o tabără de corturi în fața Parlamentului au anunțat o demonstrație mai amplă pentru ziua de duminică. Încurajați de fostul președinte georgian devenit politician în Ucraina, Mihail Saakașvili, protestatarii cer puterii măsuri hotărâte de combatere a corupției, sau demisia președintelui Petro Poroșenco dacă acestea întârzie. Liliana Barbăroșie a discutat despre demonstrații cu analistul politic ucrainean Artiom Filipenco.
Artion Filipenco: „Este întâi de toate o acţiune politică. Lupta cu corupţia este doar un pretext, în realitate, anumite grupuri politice îşi testează forţa, încearcă să lase impresia unui al treilea Maidan. Dar aceste proteste nu prea se aseamănă cu Maidan-urile precedente. Atunci motivul a fost o mare indignare socială provocată, în primul rând, de corupţia mare, iar în al doilea rând, de tentativa de a refuza semnarea Acordului de asociere cu UE şi reorientarea geostrategică a Ucrainei. Acum acest factor, legat de alegerea vectorului extern de dezvoltare, nu mai e valabil, pentru că Ucraina a semnat Acordul de asociere şi el este pus în practică. Lucrurile sunt diferite şi în ceea ce ţine de corupţie. Atunci, un anumit cerc de oligarhi era nemulţumit de monopolurile economice instituite de familia Ianukovici. Aceste coincidenţe au şi dus la provocarea acelei mişcări unicale pe nume Maidan. Fireşte, un rol au jucat de acţiunile inadecvate ale puterii.
Dacă privim acum la aceste proteste, ce vedem? Nu mai mult de 4-5 mii de oameni, adică foarte puţini. În cel de-al doilea rînd, lozincile acestor acţiuni sunt neclare păentru cei mai mulţi dintre cetăţeni. Atunci, lucrurile erau clare: Ucraina vrea în UE. Acum, demonstranţii propun o mare reformă politică, care se compune din trei puncte: crearea tribunalelor anticorupţie, abolirea imunităţii deputaţilor şi înlocuirea sistemului electoral mixt cu unul proporţional cu liste deschise. Sincer să fiu, marea majoritate a acestor lozinci nu e pe înţelesul populaţiei. ”
Europa Liberă: Prin urmare, concluzia Dvs. e că vorbim despre o acţiune politică?
Artion Filipenco: „Fără îndoială e o acţiune politică. Deşi cauzele ei sunt obiective. Pentru că situaţia economică se deteriorează, tarifele cresc, iar nivelul corupţiei este foarte înalt, aceasta a căpătat chiar un caracter totalitar şi oamenii sunt nemulţumiţi pentru că sărăcia lor creşte, în timp ce bogăţia celor ce au profitat de moment creşte. Dar totuşi mulţi ucraineni preferă acum să emigreze în locul luptei politice. Graniţele sunt deschise, oamenii pleacă în Europa şi se simt acolo destul de confortabil, pentru că în Ucraina domnii oligarhi, ţintind supraveniturile, nu vor să meargă la reducerea poverii tarifare şi la majorări salariale ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Cât de importantă în această acţiune politică este confruntarea Saakaşvili-Poroşenko?
Artion Filipenco: „Rolul lui Saakaşvili în general mi se pare exagerat. Din punctul meu de vedere, deşi a avut toate pârghiile aflându-se în fruntea regiunii Odessa, el nu s-a manifestat ca mare reformator. Apoi, fiind avansat în funcţie de Poroşenko, el a participat activ în lupta acestuia cu Iaţeniuk. A ajuns până la absurd: fiind guvernatorul unei alte regiuni, se implica în campanii de agitaţie în favoarea candidaţilor puterii în cu totul alte regiuni. Omul nu s-a preocupat de regiune, a plecat din funcţie cu scandal, iar acum încearcă să pozeze în mare politician. Saakaşvili este un populist. Programul lui „70 de zile – 70 de reforme” în realitate poate aduce sistemul politic ucrainean într-un haos fără precedent. Nu contest rolul lui în reformarea Georgiei, dar ce face în Ucraina e foarte contradictoriu. O bună parte din oamenii care au făurit revoluţia din 2013 nu-l sprijină şi nu sprijină aceste acţiuni de protest. Unora nu le place populismul lui, iar alţii înţeleg că restructurarea mecanismelor de stat e un proces de lungă durată.”
