Linkuri accesibilitate

„Să fie convinși că nu i-am uitat” (VIDEO)


„Să fie convinși că nu i-am uitat”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:07 0:00
Link direct

Un mesaj adresat celor de dincolo de Prut de o ascultătoare a postului de radio Europa Liberă care a avut de suferit din cauza Securității în timpul regimului comunist din România.

La 15 ani, în 1970, viața Dorinei Datcu-Diaconescu s-a schimbat radical: casa ei a fost percheziționată de agenții Securității statului, i-au fost confiscate scrisorile, caietele cu însemnări, chiar și albumele în care aduna poze cu formațiile îndrăgite, a fost interogată de ofițerii poliției politice, i s-a deschis dosar de urmărire informativă și a fost chemată să dea explicații în Beldiman, 2, unde era un sediu conspirativ al Securității de-a lungul a ore lungi de interogatoriu și teroare psihică.

Vina ei? Îi plăcea muzica rock, era revoltată de vremurile în care trăia și nu se sfia s-o spună și, cea mai mare culpă, coresponda cu Radio Europa Liberă ale cărei emisiuni pentru tineret, și nu numai, le asculta cu sfințenie.

Era un obicei moștenit. Tatăl ei, care s-a prăpădit în 1969, își făcuse un obicei din a asculta programele politice. Fiica lui l-a moștenit. Mai mult chiar, a încercat să ia legătura cu idolul ei, Cornel Chiriac, ale cărui emisiuni Metronom erau ascultate, înregistrate, discutate și din nou reascultate de Dorina Datcu, a cărei deviză era „Let It Be”.

Trimitea scrisori pentru a propune melodii în topul emisiunii, comenta, cerea informații, făcea dedicații. Era un om liber. Punctul culminant a fost o scrisoare care conținea un comentariu pe marginea filmului „Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie și i-a fost adresat lui Max Bănuș, realizatorul emisiunii „Tinerama”.

„Reconstituirea” i-a călcat pe nervi pe comuniștii care se vedeau imortalizați în această dramă ca niște păpuși de lemn, incapabile să gândească altfel decât în clișee.

Scrisoarea ridiculiza sistemul politic care a creat asemenea monștri și i-a determinat pe securiști de cel mai înalt nivel să facă din existența Dorinei Datcu o problemă de serviciu.

Era vinovată, considerau ei, de atitudine dușmănoasă împotriva conducerii statului. Au rezultat două dosare de documente oficiale, de procese-verbale și de planuri de acțiune semnate de generali, șefi de Birou operativ și adjuncți de miniștri.

Paranoia era atât de mare că a fost urmărită, filată și talonată îndeaproape întreaga adolescență.

Am întâlnit-o la 48 de ani de la acele evenimente, pentru a discuta despre dosarul ei de Securitate dezgropat cu mare greutate din arhivele instituțiilor statului.

XS
SM
MD
LG