Conferința de la Chișinău are loc la o zi după ce președintele rus Vladimir Putin și-a avertizat inamicii că Rusia are noi arme nucleare. Corespondenta noastră l-a întrebat în marginea conferinței pe Damon Wilson, vicepreşedinte executiv al Consiliului Atlantic, ce crede despre anunţul liderului de la Kremlin.
Damon Wilson: „Este o tactică tipică lui Putin, în opinia mea. E o provocare. El încearcă să se impună, folosind „fum și oglinzi”. Din păcate, este comportamentul unei persoane cu o poziție nesigură, care simte nevoia să se umfle în pene, să se laude cu ceea ce are ca să proiecteze asupra altora o senzație de putere.
Da, Rusia are arsenal nuclear. Noi știm despre asta. Cunoaștem despre programele lor, despre violările Acordului Forțelor Nucleare Intermediare. El se lăuda cu faptul că armamentele lui nucleare pot penetra apărarea anti-rachetă a Occidentului. Noi dintotdeauna am fost expliciți: nu am creat aceste protecții anti-rachetă cu scopul să avem o capacitate de a ține piept arsenalului nuclear rus. Apărarea anti-rachetă era creată pentru pericolele din partea Coreei de Nord și ale Iranului. Astfel, văd aceste declarații ca un exercițiu trist, o încercare de a face jocuri, în care se mizează pe ceea ce au ei mai puternic, și anume arsenalul nuclear. În esență, este un efort de a intimida țările vecine, de a provoca într-o oarecare măsură și aliații europeni, și de a se prezenta drept o problemă pentru liderii americani.”
Europa Liberă: Speakerul Radei de la Kiev a spus în timpul acestor dezbateri că ar fi bine ca Occidentul să înţeleagă că R. Moldova, Georgia, Ucraina sunt de fapt „un scut” al Europei. Aţi lăsat să se înţeleagă că v-a plăcut această constatare. De ce?
Damon Wilson: „Dacă am lua în considerație miza curentă și provocările din estul Ucrainei, inclusiv de aici, din Republica Moldova, dar și din Georgia, anume aici este prima linie, frontiera libertății. Este spațiul tensiunii dintre frontiera lumii libere și granița cu un regim autoritar și cleptocrat. Cetățenii acestor țări au arătat destul de clar că ar prefera să fie parte din așa-zisa lume liberă, în loc să fie prinși într-o capcană dintr-o zonă gri, sau să se regăsească după un perete autoritar și cleptocrat. Aliații de primă linie, cum sunt România, Bulgaria, țările baltice, sunt foarte importanți. Avem acolo forțele noastre. Dar principala provocare, principala luptă pentru libertate are loc în zona Georgiei, Ucrainei, Moldovei. Mizele sunt mari, din acest motiv aceste țări pot fi numite cu adevărat scutul Europei.”
Europa Liberă: Aceste țări au, este adevărat, foarte multe probleme comune. Dar care ar fi diferențele dintre ele totuşi? Bunăoară, care sunt diferenţele legate de determinarea de a realiza reforme?
Damon Wilson: „Georgia, Ucraina și Moldova sunt țări diferite la multe capitole. Începând de la cultură, tradiții, diferențele sunt multiple. Ceea ce le unește este capacitatea lor de a-și determina propriul destin, de a-și alege aspirațiile. Factorul unificator fundamental pentru cetățenii acestor țări este că sunt capabili să-și determine propriul viitor. Pentru noi, ca americani, asta e ceea ce a coagulat conceptul de „națiuni captive” în perioada Războiului Rece. Acestea au fost națiuni reprimate, captive în comunism, sub dominația și influența sovietică. Deci, deși aceste țări sunt diferite, ele trebuie să facă față unor obstacole comune.
După 1998, ne putem aminti de grupul Vilnius sau de Carta Adriatică, grupul Visehrad de astăzi. Aceste entități sunt exemple în care țări diferite una de alta au ajuns la un numitor comun. Țările Cartei Adriatice erau extrem de diverse. Amintiți-vă doar de multitudinea de conflicte din fosta Iugoslavie. Dar ceea ce le-a unit este faptul că au reușit să-și determine destinul și să se alăture familiei de națiuni occidentale. Nu încercăm să spunem în mod naiv că aceste țări sunt similare, că au aceleași capacități, posibilități pentru reforme. Absolut nu, există multe diferențe. Dar de o importanță strategică este faptul că sunt unite prin eforturile de a-și determina propriul viitor. Din perspectiva mea, este o poziție morală, o cauză morală de a le susține dreptul la propria alegere.”
Europa Liberă: Ce credeţi despre rolul corupției şi a oligarhiei în această regiune, în general şi în particular în Republica Moldova? Aveți vreun dubiu că Partidul Democrat ce domină guvernarea de la Chişinău este interfaţa integrării europene în R. Moldova?
Damon Wilson: „Noi nu suntem aici să ne alegem indivizi sau partide pe plac. Integrarea în lumea occidentală e un proces complex și haotic, cu urcușuri și coborâșuri. Această decizie aparține cetățenilor din Moldova, Ucraina și Georgia. Ultimul lucru pe care-l dorim e să spunem cine și cum trebuie să parcurgă drumul către Europa. E vorba de altceva.
Drumul către Europa este unul care trebuie să fie văzut tot mai mult ca o alegere strategică a cetățenilor, care ar trebui să formeze anumite puncte-cheie comune care depășesc diferențele de partid. Dacă priviți democrațiile Europei, a Americii de Nord, politicul de aici este tumultuos, dificil, există carențe. Dar tocmai procesul democratic este cel care scoate la iveală aceste greșeli, care ne permite să le reparăm, care ne readuc pe drumul cel drept.
Când eu am lucrat la Casa Albă, cu zeci de ani în urmă, spuneam despre corupție că este o problemă de securitate națională. Anume în astfel de colțuri sumbre diverse forțe răuvoitoare, cum
Corupția nu e o chestiune economică neînsemnată, e o problemă de securitate națională ...
ar fi Kremlinul sau criminalitatea organizată, încearcă să influențeze traiectoria economică a țării. Corupția nu e o chestiune economică neînsemnată, e o problemă de securitate națională pentru aceste țări. Va fi un drum dificil, nimeni nu este naiv să se gândească că tranziția de la mentalitatea post-sovietică la una europeană va avea loc peste noapte. Tensiunile politice curente din țările europene sunt o dovadă.
Noi mizăm pe electorat, pe media, pe jurnaliști ca să tragă autoritățile la răspundere în societățile din care fac parte și să ajute cetățenii să aleagă cine va parcurge acest drum. Suntem în Chișinău nu pentru a fi partenerul unei persoane sau unui partid. Suntem aici ca să arătăm susținerea poporului american pentru destinul acestui stat, pentru alegerea propriului viitor. Ne vom întâlni și vom discuta cu oricine are capacitatea să influențeze această traiectorie.”
