Generalul american în retragere Ben Hodges a comandat forțele armatei americane în Europa între 2014 și 2017. În prezent, este titularul catedrei Pershing de studii strategice la Centrul pentru analiza politicilor europene.
În interviul acordat Serviciului Georgian al RFE/RL, Hodges discută despre lipsa de coerență a operațiunii militare ruse și despre modul în care noile vehicule de luptă și tancuri din străinătate ar putea schimba cursul războiului.
RFE/RL: Orașele Bakhmut și Soledar se află sub asaltul neîncetat al forțelor rusești sau, mai exact, al forțelor mercenare Vagner. De ce este Bakhmut, în estul Ucrainei, atât de important? Ce încearcă Evgheni Prigojin, fondatorul grupului de mercenari Vagner, să obțină acolo?
Ben Hodges: Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama de ce concentrează Rusia atât de multă putere de luptă în regiunea Bahmut, în special forțe conduse de domnul Prigojin. Și chiar cred că există un aspect simbolic al acestui lucru - este mai degrabă o chestiune de mândrie pentru el. Este clar că nu-i pasă câți oameni sunt uciși. Sunt în acțiune de cinci luni și încă nu au reușit să cucerească Bahmut. Și continuă să trimită la măcel soldați neantrenați, recent mobilizați.
Dar s-a aflat recent și faptul că în regiune există mine de sare și de ghips semnificative. Iar domnul Prigojin chiar a vorbit despre securizarea resurselor de acolo. Dar nu știu dacă familiile miilor de oameni care au fost uciși acolo se vor consola cu gândul că obiectivul real al domnului Prigojin nu a fost cucerirea vreunui punct-cheie din punct de vedere strategic, ci să pună mâna pe minele de ghips.
Cred că toată această operațiune din jurul Bahmut ilustrează lipsa de coerență a operațiunii Rusiei. Nu cred că Prigojin primește ordine de la generalul Serghei Surovikin și, cu siguranță, nu primește ordine de la generalul Gherasimov (care a fost numit șef al Statului Major General la 11 ianuarie pentru a supraveghea invazia) [preluând conducerea efectivă a trupelor săptămâna trecută, n.n.]. Așadar, cine este la conducere?.... Nu au un plan coerent. Într-adevăr, din fericire, ei încă nu au învățat și nu au reparat toate defectele instituționale pe care le-au arătat în februarie, martie.
RFE/RL: S-ar putea să parieze pe o strategie cunoscută, conform căreia dacă arunci supradimensionat trupe în luptă, atunci, mai devreme sau mai târziu, vor apărea rezultate?
Ben Hodges: Rușii au presupus întotdeauna că masele mari de oameni vor câștiga. Adică, acesta a fost modul lor de război timp de secole că în cele din urmă vor copleși pur și simplu forțele ucrainene. Dar, în mod evident, nu au reușit să facă asta, pentru că ucrainenii au fost profesioniști și eficienți, iar noi vedem că, de fapt, eficiența poate învinge mulțimea, dacă ai suficientă precizie și dacă o concentrezi asupra locurilor potrivite. Iar Ucraina a atacat în mod constant logistica - rețelele de transport, depozitele de muniție - printr-o varietate de mijloace diferite.
„Așa arată nebunia”: Rusia își intensifică asaltul la Bahmut, Ucraina ține piept
RFE/RL: Săptămâna trecută, țările occidentale au anunțat că vor trimite Ucrainei arme mai sofisticate, inclusiv vehicule blindate Bradley din Statele Unite, vehicule de luptă Marder din Germania și vehicule de luptă de infanterie mai ușoare din Franța. Cât de mult a fost dezavantajată Ucraina fără acestea și ce poate realiza acum Kievul cu ele?
Ben Hodges: Ei bine, desigur, mi-aș fi dorit ca aceste decizii de a furniza Bradley și Marder și AMX-10RC și alte sisteme să fi fost luate mai devreme. Dar vestea bună este că au fost luate.
Promisiunile de armament făcute săptămâna trecută reprezintă, de fapt, baza unei brigăzi de blindate. Practic, aveți artilerie autopropulsată din Republica Cehă, un batalion; AMX-10RC din Franța, care este un vehicul pe roți excelent, cu multă mobilitate și cu un tun de calibru mare pe el. Apoi, este vorba despre un batalion de Marder, care este un sistem foarte bun și, în fine, un batalion de Bradley, care este cel mai bun vehicul de luptă pentru infanterie din lume.
Dacă le aduni pe toate acestea și mai adaugi poate un batalion de tancuri ucrainene în mijlocul lor cu geniști, obții o formațiune de arme combinate letală care ar putea fi pumnul de fier care ar ajuta la penetrarea nesfârșitelor linii de tranșee rusești, dacă sunt susținute corespunzător.
Asta e ceea ce văd eu. Nu număr vehiculele, mă uit la capacitatea lor de luptă.... Oricum, vor petrece următoarele două luni pentru a obține echipamentul, a se antrena cu el, a exersa, a construi logistica pentru el. Dar cred că, atunci când Statul Major Ucrainean va fi pregătit să le arunce în luptă, vor folosi intens de ele.
RFE/RL: Unii experți occidentali în securitate cu care am vorbit sunt mai sceptici. Aceștia spun că, deși este o veste binevenită, îi lipsește forța, că Ucraina are nevoie de tancuri adecvate - cum ar fi M1 Abrams - și de sisteme de arme similare. Sunteți de acord cu această evaluare? Și dacă da, credeți că un astfel de pachet de arme este și el în pregătire?
Ben Hodges: Ei bine, cu certitudine că ar fi mai bine dacă ar avea și tancuri Abrams și Leopard. Se vorbește că ar putea fi livrate și acestea, dar nu știu.... Însă nu aș porni de la premisa că promisiunile făcute săptămâna trecută sunt făcute fără bază. Ucrainenii mai fac și alte lucruri pentru a-și consolida capacitatea de luptă pentru următoarea fază a războiului, contraofensiva lor, faza decisivă a luptei, care cred că este eliberarea Crimeei.
RFE/RL: Voi reveni în curând la problema Crimeei, dar mai întâi aș vrea să vă întreb despre tancuri. Se pare că mai multe țări, inclusiv Polonia și Marea Britanie, sunt pe punctul de a furniza tancuri Ucrainei. Cât de semnificativ ar fi acest lucru pentru Ucraina și cum ar putea schimba cursul războiului?
Ben Hodges: Este important în ceea ce privește capacitatea reală de luptă, presupunând că primesc întreținerea care vine cu mașinile de luptă, muniția potrivită și ocazia de a se antrena, astfel încât să fie cu adevărat eficiente. Dar este și mai important că dau semnalul că guvernele occidentale sunt gata de următorul pas, că sunt din ce în ce mai puțin îngrijorate că Rusia ar putea încerca cumva să escaladeze, pentru că acest lucru este atât de puțin probabil. Și, cu toate că aceste decizii sunt luate cu întârziere, nu cred că este prea târziu pentru a face diferența.
Și, bineînțeles, toate acestea nu vor lua sfârșit după ce Ucraina va elibera Crimeea; ei vor trebui să se protejeze pentru o lungă perioadă de timp de acum încolo....
RFE/RL: Ați spus că nu comentați cantitatea de tehnică de luptă furnizată, dar totuși, este o diferență imensă dacă ne uităm la ceea ce a fost furnizat și la ceea ce a cerut comandantul suprem al forțelor armate ale Ucrainei, Valeri Zalujni. El a cerut 700 de vehicule blindate și 300 de tancuri. Cât de aproape este Ucraina de a le obține?
Ben Hodges: Nu știu. Sunt atât de multe lucruri care se întâmplă încât nu ni se dau chiar toate informațiile despre asta... Rusia primește drone de la Iran, iar ei primesc uniforme pentru vreme rece de la Coreea de Nord - asta e.
Sunt 50 de națiuni care au pus mână de la mână pentru a ajuta Ucraina. Am făcut-o atât de repede pe cât au nevoie? Nu. Am făcut suficient? Nu. Mai sunt și altele de făcut? Sper că da. Dar vreau să spun că, dacă aș fi la Kremlin, mi-aș pune întrebări: Ce se întâmplă? Acum nemții trimit Marder și încă o baterie Patriot în Ucraina? Și se pregătesc să trimită tancuri Leopard. Toate aceste semnale trebuie să fie descurajante pentru ruși.
RFE/RL: Spuneați mai înainte că ar fi posibil ca până la sfârșitul anului 2022 armata ucraineană să respingă forțele invadatoare rusești pe pozițiile lor înainte de invazia completă, lansată pe 24 februarie. De ce nu s-a dovedit corectă această predicție?
Ben Hodges: Da, evident, am fost prea optimist în această privință, deoarece nu am anticipat că nu vom furniza sisteme cu rază de acțiune mai lungă, cum ar fi ATACMS (Army Tactical Missile Systems). Am crezut că asta urma să se întâmple. Așadar, acesta a fost un neajuns.
De asemenea, nu am anticipat cantitatea de forțe pe care Rusia este dispusă să le sacrifice în Bahmut și în jurul acestuia. Adică, evident, am greșit - nu cu mult, dar am greșit. Ceea ce contează este modul în care Ucraina s-a adaptat la ceea ce face Rusia cu aceste trupe mobilizate. Și, pe de altă parte, livrează Occidentul Ucrainei ceea ce are nevoie aceasta, astfel încât să poată continua să atace logistica, comanda și controlul armatei ruse?
Așa cred că vor elibera Crimeea. Există doar două drumuri care duc în Crimeea: podul Kerci și istmul, conexiunea terestră. Primul a fost deja grav avariat; celălalt traseu a fost afectat și el de artilerie. Asta este ceea ce trebuie să se întâmple în următoarele câteva luni. Trebuie să oferim Ucrainei capacitatea de a face acest lucru.
Llimitând ceea ce le oferim funcție de raza de acțiune - deci GMLRS, care este racheta lansată de HIMARS (sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate) - până la 90 de kilometri, creăm un adăpost pentru Rusia care poate să tragă cu impunitate din Crimeea, din interiorul Rusiei, din Belarus.
Acest lucru duce la uciderea civililor ucraineni nevinovați. Trebuie să le oferim sisteme de arme cu rază de acțiune mai lungă și ATACMS care ar putea lovi orice obiectiv din Peninsula Crimeea.
RFE/RL: Așadar, șansele de succes ale oricărei viitoare contraofensive ucrainene mai eficiente sunt condiționate de sprijinul continuu al Occidentului?
Ben Hodges: Absolut, da. Acesta este marele avertisment uriaș: Occidentul trebuie să continue să sprijine Ucraina, cel puțin la nivelul a tot ceea ce am spus deja că vom face.
RFE/RL: Și dacă acest lucru se va întâmpla, cum va proceda probabil Ucraina?
Ben Hodges: Ei bine, vor trebui să continue să blocheze eforturile rusești în jurul Bahmutului. Trebuie să fie cu ochii pe Belarus la granița de nord, la nord de Harkov. Dar cred că, din nou, s-ar putea să mă înșel, dar pur și simplu nu mi se pare probabil ca rușii să poată lansa vreun atac semnificativ de acolo. Ar putea eventual să maseze ceva trupe acolo, dar nu cred că au capacitatea de a lansa o altă amenințare serioasă către Kiev. Dar Statul Major trebuie să urmărească această posibilitate.
Între timp, cred că își vor consolida forțele blindate, ceea ce primesc, și de asemenea se vor antrena pentru manevre, astfel încât să aibă o mare capacitate blindată care ar putea fi elementul decisiv al eliberării Crimeei.
Dar, înainte de asta, vor trebui să petreacă câteva luni continuând să meargă după podul Kerch, continuând să întrerupă rețeaua de transport care trece prin Mariupol și Melitopol, în Crimeea.
Sunt multe de făcut pentru a întruni aceste condiții. Dar așa cred că se va întâmpla: nu va fi doar un atac mare peste istmul Perekop (fâșia de pământ care unește Crimeea de Ucraina continentală). Vor trebui să stabilească posibilitatea de a lansa atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune, de a trimite forțe speciale și apoi, în cele din urmă, de a trimite trupe pentru a controla regiunea. Dar cred că Statul Major General este suficient de inteligent; m-au impresionat prin modul în care au făcut tot ce au putut pentru a minimiza pierderile și fiind prevăzători și meticuloși.
