Regele Mihai va fi înmormîntat sîmbată la Curtea de Argeș. Ceremoniile funerare din România au început miercuri, cînd regele a fost depus la castelul Peleș de la Sinaia și, în cursul serii, la Palatul Regal de la București. La ceremonii, reprezentanții Republicii Moldova au fost invitați să ia parte laolaltă cu cei ai României, și nu cu demnitarii si diplomații străini. Recent, corespondenta noastră la Bucuresti, Sabina Fati, a stat de vorba cu academicianul și istoricul Șerban Papacostea, care l-a cunoscut pe Regele Mihai din copilărie...
Europa Liberă: Domnule profesor, ați crescut și v-ați format într-o familie cu influență politică în perioada dintre cele două războaie. Tatăl Dvs. a fost unul dintre consilierii Regelui, la un moment dat. Când l-ați întâlnit prima dată pe Mihai?
Șerban Papacostea: „Pe Mihai… în timpul războiului, eram elev de liceu. Suntem deci, în perioada ’39-’45 și mai ales mai spre sfârșitul războiului, când întâlnirile au fost tot mai frecvente cu tatăl meu, discuții în legătură cu ceea ce urma să fie. Nu știam, nimeni, exact ce avea să fie; am simțit-o după aceea pe spinarea noastră.”
Europa Liberă: Dar în timpul războiului, tatăl Dvs. ținea legătura cu Mihai în calitate de…?
Șerban Papacostea: „Da… Nuv-aș putea spune. Îl invita din când în când la discuții. S-a stabilit o oarecare [comunicare], eu nu zic că frecvent, dar și aici, la București, și la Sinaia, unde Regele venea destul de des în timpul vacanțelor la Peleș. Știu că aveau întâlniri și discutau perspectivele; că asta făceau oamenii, mai ales cei care erau refugiați, în timpul bombardamentelor mai ales, începute în ’43-’44 mai ales și lumea politică, high-life-ul românesc, se concentrase în două localități – la Sinaia, cei care gravitau în jurul Palatului, al Regelui Mihai și care urmăreau lucrurile în perspectiva viitoarei restaurări a puterii regale efective, și cei care gravitau în jurul mareșalului Antonescu, care își avea vacanțele, avea și o vilă, la Predeal.
Acolo se duceau și țin minte - deci suntem în vara lui ’44, înainte de celebrul 23 august - când, în fiecare dimineață, pe la 11 la 12, în centrul orașului Sinaia veneau fruntașii de atunci, pe care, pe unii dintre ei i-am cunoscut acolo, în piața din fața intrării în parc. Acolo veneau pe la 11, 12 și acolo l-am cunoscut pe Argetoianu, înainte de plecarea lui în Occident, după care a revenit, pe Tătărescu și alți mulți; venea și [Mihai] Ralea de la Poiana Țapului, unde avea o vilă ș.a.m.d.
Tatăl meu, văzând că am un oarecare interes, că ascultam cu interes, mă lua și pe mine. Așa i-am cunoscut pe unii dintre ei, i-am observat, s-a format percepția lumii politice românești în mintea mea încetul cu încetul; și mai ales acum că și aici era vara când s-a petrecut 23 august.
Dar și înainte de asta, la noi în casă, cât a trăit Averescu până în ’38 și după aceea, în așteptarea evenimentelor care s-au tot succedat, aici venea o parte însemnată din lumea politică românească, mai ales din cea liberală, averescani erau încă mulți.
Personalitatea lui Averescu a atras mulți oameni și sigur că a fost o personalitate de mâna întâia și, cum vă spun, la Sinaia în timp anului, că nu se știa ce se întâmplă cu România, rușii înaintau, cât mai puteau rezista germanii cu noi; pe urmă a venit deznodământul neașteptat – Regele Mihai a făcut lovitura și a întors armele.”
Europa Liberă: Și care e prima imagine pe care o aveți cu Regele? Câți ani aveați și cum l-ați perceput?
Șerban Papacostea: „Îl vedeam deseori. Vă spun că el circula; era și automobilist de vocație și-l vedeam la volan în Sinaia, când cobora, când suia… Îi plăcea să conducă și cu viteză mai mare și a fost una din vocațiile lui. Știam despre el, pentru că tatăl meu era chemat din când în când și se discutau situațiile și perspectivele, dar personal nu l-am cunoscut decât când a venit prima oară când i s-a permis să vină în țară.”
Europa Liberă: În ’92.
Șerban Papacostea: „Ca să nu aibă întâlniri politice și discuții politice…”
Europa Liberă: Acestea au fost condițiile care i s-au impus?
Șerban Papacostea: „Da, i s-au impus, da. Și atunci când a venit în țară, a spus… l-au întrebat gazetarii de la „România Liberă”…”
Europa Liberă: Petre-Mihai Băcanu…
Șerban Papacostea: „Mi-a transmis că Regele vrea să vorbească cu istoricii și eram atunci director…”
Europa Liberă: La Institutul „Nicolae Iorga”…
Șerban Papacostea: „Da, am fost ales director la Institutul „Nicolae Iorga” și i-am chemat, am făcut o ședință și am spus. „Uitați-vă, este Regele Mihai, o personalitate istorică. Ni s-a propus să nu avem discuții politice, dar el ar dori să discute cu istoricii și care dintre voi vrea, îmi spune și îl iau”. Și au fost vreo zece. Am fost invitați la hotelul unde era găzduit…”
Europa Liberă: „Continental”?
Șerban Papacostea: „Continental, da. La ora fixată am fost cu toții acolo, m-am prezentat și i-am prezentat pe ei, am spus că suntem istorici, că cunoaștem rolul lui și, în finalul acestui speech de bun sosit, că ni s-a atras atenția că politică curentă să nu discutăm. În finalul scurtului meu speech i-am spus: „Majestate, permiteți-mi să vă amintesc că v-a fost colaborator în timpul inițierii Majestății Voastre tatăl meu Petre Papacostea”. El așa nazal cum vorbea - țin foarte bine minte - mi-a spus: „Îl țin foarte bine minte pe Petre Papacostea…” Mi-am dat seama, dar a durat până târziu această întâlnire cu el, foarte plăcută, el a evocat amintiri… Am ajuns sfârșit de oboseală acasă, m-am întins aici unde am patul în cămăruța asta de alături, când la telefon… „aaa, te-am auzit”… Eu n-am știut că din cămăruța de alături se transmitea la Europa Liberă întâlnirea și speech-ul meu și ce a spus el…”
Europa Liberă: Și cineva v-a sunat?
Șerban Papacostea: „Un coleg din institut. Și am adormit din nou foarte obosit, nu atât de oboseală fizică, dar a fost o încordare, totuși, o
Este un nume mare din contemporaneitate, dacă n-ar fi fost decât 23 august și celelalte...
întâlnire cu o personalitate mare a istoriei românești, indiferent ce obiecții sau altele i se pot aduce, dar este un nume mare din contemporaneitate. Dacă n-ar fi fost decât 23 august și celelalte și opoziția față de misiunile astea ale rușilor aici…”
Europa Liberă: Dar când vă gândiți la obiecții, ce vă vine în minte?
Șerban Papacostea: „I s-au adus, multe. Eu personal nu am, pentru că el a domnit, nu a guvernat, dar a domnit în condițiile cele mai grele și cred că a făcut maximum din cât se putea pentru a salva cât mai mult din ce putea fi salvat din independența României într-o conjunctură, care știm că era nefastă, cu Rusia atotputernică în spațiul acesta, Uniunea Sovietică, cu un Occident care încet-încet a abandonat și atâta timp cât au putut să-l folosească ca să facă transformările în sensul lor sub egida… când au simțit rezistență sau au considerat că nu mai e cazul să-l ajute, l-au izgonit din țară…”
Europa Liberă: Dar în 1992 când l-ați văzut prima dată, v-a lăsat impresia că ar mai avea speranță că ar putea reveni în poziția?...
Șerban Papacostea: „Nu, pentru că…”
Europa Liberă: S-a delimitat de politică?
Șerban Papacostea: „S-a delimitat, așa cum s-a angajat. Și așa era și inteligent, pentru că așa putea ține măcar unele contacte.”
Europa Liberă: Dar Dvs. ce credeți – ar fi avut?...
Șerban Papacostea: „Nu, atunci, nu. Intern ar fi avut, pentru că primirea care i s-a făcut atunci în București a fost extraordinară, extraordinară! Țara ar fi răspuns la semnalul acesta, dar conjunctura internațională era de așa natură încât nu se putea și chiar și atunci când i s-a terminat de fapt domnia, că el a fost la Londra la nunta Reginei Elisabeta. Și de acolo i s-a spus: „Nu te înapoia, pentru că e hotărâtă lichidarea acestei domnii”. Dar a avut gestul excepțional, deși logodnica lui de atunci, care avea să-i devină soție, și ea se pare că l-a îndemnat și i-a spus: „Tu va a ta mort”, căci era un risc mare pe care și-l asuma, pentru că erau jurații și era în calitate de conducător al statului român a venit; pe urmă l-au izgonit... Lucrul acesta m-a impresionat foarte puternic atunci și până astăzi.”
[Fragmente dintr-un interviu publicat de Revista 22].
