Postul nostru de radio lansează astăzi deja bine-cunoscutele volume - „Jurnal săptămânal” şi „Realitatea cu amănuntul”. Primul, ajuns la a 13-a ediţie, este îngrijit de Valentina Ursu şi invitaţii săi, care în fiecare săptămână ţin câte un jurnal despre viaţa lor şi despre evoluţia ţării aşa cum o văd ei. Cel de-a doilea volum - Realitatea cu amănuntul - cuprinde o parte din tabletele mele pe care le auziţi în fiecare emisiune matinală a Europei Libere. Mai multe despre ambele volume în dialogul de peste câteva minute cu colegii mei Iulian Ciocan şi Valentina Ursu.
Europa Liberă: Valentina, e deja al 13-lea an în care Europa Liberă lansează cartea Jurnal săptămânal îngrijită de tine. Probabil, mulți dintre cei care ne ascultă acum ştiu despre această culegere. Poate ar fi bine să le amintim totuşi ascultătorilor noștri cum a apărut ideea acestor jurnale săptămânale?
Valentina Ursu: „Ideea vine de la Praga pentru că şi alte servicii ale Radio Europa Liberă au asemenea proiecte. Atunci când şefa biroului nostru Oana Serafim a propus să avem acest proiect, l-am acceptat cu plăcere. Nici nu am observat când au trecut 13 ani ca să avem şi aceste 13 ediții ale Jurnalului Săptămânal.”
Europa Liberă: Iulian, tu vei fi azi şi cel care răspunde la întrebări, nu doar cel care le pune. Tu cum ai ajuns să faci tabletele pe care ascultătorii noştri s-au obișnuit să le asculte în fiecare dimineață şi care, iată, sunt cuprinse în noul volum al Realității cu amănuntul? Ce înseamnă ele pentru tine?
Iulian Ciocan: „Și în cazul meu a fost o propunere venită de la Praga, dacă nu
mă înșel, în 2007 şi, iată, mai mult de zece ani de zile mă ocup cu scrierea acestor tablete. Vreau să spun că tabletele mele sunt mereu în competiție cu romanele mele. Ambele cumva sunt vizitate de aceeași iluzie, iluzia că realitatea poate fi modificată pe anumite parcele. Sigur că nu îmi imaginez acum că un conducător impozant va rămâne cutremurat de tabletele mele şi va schimba ceva radical în comportamentul lui. Dar am impresia că în forul interior al unor simpli muritori se poate mişca ceva, dacă vor citi o tabletă de-a mea. Poate chiar să-şi modifice cumva modul de viaţă.”
Europa Liberă: Am auzit mai multă lume spunând despre aceste cărţi, atât despre Jurnalul săptămânal, cât şi despre Realitatea cu amănuntul, că ar fi un soi de istorie alternativă a Republicii Moldova. Te întreb mai întâi pe tine, Valentina, ce aspecte, detalii pe care le conţin aceste cărţi nu pot fi găsite într-o carte obișnuită de istorie?
Valentina Ursu: „Asta trebuie să compare cel care ține în mână acest Jurnal săptămânal. Eu zic că prin acest proiect se încearcă să se asigure cea mai adevărată imagine a Republicii Moldova de astăzi, cu problemele ei, dar şi cu succesele ei. Este genul de scriitură care se transformă în istorie. Jurnalul săptămânal e ca o radiografie a tot ce se întâmplă în societatea moldavă. E posibil ca după această experiență ascultătorii, cititorii volumelor pe care le editează Europa Liberă de atâția ani, să se uite un pic diferit la lumea din jur şi să devină mai implicaţi, mai toleranţi.
Acest proiect reflectă crezul nostru, al Europei Libere, că fiecare are dreptul la opinie şi poate să transmită mesaje importante din viaţa fiecărui autor. Aceste mesaje chiar ajung la cititor. Avem atâtea ecouri după lansare. Cu lansări de carte mergem şi în teritoriu, nu doar la Chişinău. Am mers în mai mult de zece localităţi, în Moldova profundă. Am ajuns în biblioteci. Cărţile ajung şi la licee, şi în primării, şi în dughene, peste tot acolo unde ajung şi eu cu microfonul Europei Libere la fiecare sfârşit de săptămână şi discut cu omul de la firul ierbii. Până la urmă aceste cărți îşi au rostul şi chiar mă bucur că sunt solicitate.
Cu mai multe ocazii spun că se regăsesc în aceste cărţi însemnările multor autori: liceeni, studenţi, profesori, medici, fermieri, țărani, primari, şomeri, preoţi, miniştri, prim-miniştri, deputaţi, jurnalişti, artişti, moldoveni din diaspora. Vedeţi cât de variată este această listă a autorilor de jurnale săptămânale. Şi pentru că ei sunt diferiți, asta cred că într-un fel atrage atenția celui care vrea să răsfoiască, să vadă această carte.
Eu, din curiozitate, aseară m-am uitat în biblioteca mea şi am răsfoit ediţia întâia care a apărut în 2005. Foarte scurt am să citez dintr-o zi de 10 septembrie pe care o scria atunci politicianul şi deputatul în Parlament, Oleg
Serebrian, acum ambasador la Berlin. El scria atunci: „Dimineața am revăzut-o pe o bună şi veche prietenă a mea, profesoara Alice Johan de la Frankfurt. Nu ne mai văzusem de patru ani. Ne-am amintit de acele zile când eram mai liber, adică neimplicat în politică, de șederile mele la Frankfurt. La un moment dat, doamna profesoară mă întreabă dacă cred că Republica Moldova are viitor ca stat independent. Am rămas puţin surprins de întrebare, dar dumneaei nici cu a aşteptat răspunsul. Mi-a zis că Basarabia arată foarte trist şi că toamna nu poartă nici o vină pentru această privelişte”. Iată. după 13 ani eu am recitit cu interes jurnalul pe care l-a scris el şi pot să dau încă multe alte exemple.
Bunăoară, atunci când a ieşit Alexandru Leşco din închisoarea din stânga Nistrului a scris un jurnal excepţional. Atât de mult m-a emoţionat. Merită proiectul să fie continuat chiar dacă la început nu a fost atât de uşor. Deseori nu mai aveam nici răbdare, nici putere să găsesc autori şi, Iulian Ciocan ştie acest lucru, că mai făceam şi crize de nervi, dar iată că după atâția ani mi se pare că nu doar scriitorii au această pasiune de a scrie.
Există încă foarte multă lume bună pe care o descopăr şi care mânuiește cu măiestrie condeiul, deşi astăzi nu mai este condeiul, ei scriu la computer, dar mă bucur că aceşti autori de jurnal ştiu să abordeze problemele din societate. Sunt descătușați. Iulian, pentru că şi el le citeşte la fiecare sfârşit de an, o să poată să confirme şi el că multe din aceste jurnale chiar se citesc cu interes.”
Iulian Ciocan: „Valentina, dacă îmi permiți, Alla întreba care ar fi deosebirea dintre jurnale şi o carte obişnuită de istorie. Eu aş zice că o carte de istorie e un fel de înlănțuire de evenimente povestite de o instanţă, de cineva în care vocile unor actori, obsesiile lor, frustrările lor nu prea apar. Aici însă avem o carte care dă prioritate individului în detrimentul evenimentului. Noi nu avem în jurnale un istoric, un om care să ordoneze cumva toate evenimentele, dar istoria se compune tocmai din aceste povești ale unor indivizi şi asta de fapt este curios, pentru că poţi urmări mai mulţi ani de zile ca un puzzle trecând de la un punct de vedere la altul. Sigur nu e o carte de istorie clasică, dar e şi asta un mod de a intra în trecut.”
Valentina Ursu: „Eu ziceam şi altfel, că autorii povestesc întâmplările din viaţa lor împletite cu întâmplările din viaţa social-politică a Republicii Moldova. În multe cazuri aceste întâmplări nu se împletesc pentru că e una ceea ce aflăm din informația oficială şi e cu totul altceva atunci când citeşti ceea ce scrie unul dintre acești autori într-o săptămână. Aproape că nu se intersectează evenimentele din viaţa social-politică cu evenimentele din viaţa personală a autorului. Cred că această carte, şi am spus-o de mai multe ori, inclusiv la lansare, ar fi un document care peste ani va concura cu manualele de istorie.
Aceste jurnale chiar conţin istorii vii, trăite de cetățenii acestui stat. Eu le citesc şi le recitesc exact aşa cum citesc şi recitesc pastiluţele pe care le scrie Iulian Ciocan. Multe din problemele pe care le abordează Iulian le regăsesc şi în aceste jurnale săptămânale ale prietenilor Europei Libere, aşa îmi place să cred despre cei peste o mie o sută de autori de jurnale pe care i-am avut în cele 13 ediţii.”
Europa Liberă: Mulţi poate s-ar întreba de ce aceste produse radiofonice, atât jurnalele, cât şi tabletele lui Iulian, trebuie să apară şi în chip de cărţi?
Valentina Ursu: „La radio azi au fost, mâine aproape că puţini îşi mai amintesc ce a fost astăzi. Cartea, şi Iulian o să confirme pentru că e şi scriitor, are valoare şi azi, şi mâine, şi peste zece ani şi noi vrem să credem că şi pentru mulţi ani înainte.”
Iulian Ciocan: „Exact, cartea este un alt mod de a conserva, de a păstra informaţia şi de o transmite în viitor. Peste câţiva ani s-ar putea cineva cu mai multă ușurință să ia o carte în mână decât să caute nu ştiu ce material radiofonic într-o arhivă.”
Valentina Ursu: „Mai ales cei care vor dori să cunoască cum a fost această tranziţie interminabilă la moldoveni ca să-l citez pe Iulian Ciocan. Cred că aceste cărţi le vor sta la îndemână şi chiar vor putea să afle din primă sursă cum au fost anii de tranziţie de la începutul independenței Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Valentina, din ce ai citat din Oleg Serebrian am remarcat că sunt nişte realităţi valabile şi astăzi. Uitându-mă la unele tablete din anii trecuţi de-ale lui Iulian, tot se desprind nişte probleme care sunt actuale şi azi. Cum vă explicaţi că trec anii, dar probleme rămân practic aceleași?
Valentina Ursu: „Nu avem în fiecare zi un invitat care în direct discută despre una din problemele societăţii? Aceste întrebări trebuie adresate celor care guvernează Republica Moldova. Ei ar trebui să aibă nu numai răspunsuri, dar să ofere şi nişte realizări pentru Moldova asta atât de sărăcită, chinuită, cu oameni atât de triști. Uneori stau şi citesc aceste jurnale şi le plâng de milă celor care au exprimat aceste gânduri şi nu au o bucată de pâine. Au fost oameni simpli. Ziceam că acest Jurnal săptămânal îi are ca autori pe oameni diferiți care îşi scriu păsul şi conturează viaţa exact aşa cum este, şi cu rele şi cu bune.”
Iulian Ciocan: „Eu aş zice că probleme există pretutindeni. Nu există paradisuri, ţări în care să nu existe probleme. La noi însă se întâmplă ceva foarte grav pentru că există o problemă uriaşă care este ruptura dintre stat şi oameni.”
Valentina Ursu: „Două lumi paralele sau, eu zic, două Moldove, una aici, la Chişinău, şi alta mai departe de capitală.”
Europa Liberă: Dragi colegi, propun să continuăm discuțiile diseară la ora 18.00 când va avea loc lansarea volumelor Europei Libere.
Valentina Ursu: „Să mai spune că la lansare va fi prezentă şi directoarea serviciului România-Moldova al postului Radio Europa Liberă de la Praga, Oana Serafim. Ea zice că aceste cărţi sunt într-un fel portretul Republicii Moldova fără fard şi fără părtinire. Mă bucur să continuăm acest proiect care este chiar în plină desfăşurare, se lărgește aria de selecţie a autorilor în speranţa că încă multe, multe voci vor putea fi auzite, ascultate la Europa Liberă.”
