Mai multe organizații ale societății civile semnalează „un precedent deosebit de periculos pentru independența judecătorilor din Republica Moldova” creat prin declararea magistratului Domnica Manole ca fiind incompatibilă cu funcția de judecător. Eliberarea din funcție a magistratului decisă de chiar Consiliul Superior al Magistraturii, care are menirea tocmai de a garanta independența judecătorilor, este văzută de organizațiile semnatare ca un semnal dat celorlalți judecători să nu se opună guvernării. O convorbire la această temă cu președintele Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea.
Europa Liberă: Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a declarat, printr-o decizie la 4 iulie, drept incompatibilă cu funcția de judecător pe Domnica Manole, magistrat al Curții de Apel Chișinău. Mai multe organizații ale societății civile au calificat, printr-o declarație, această decizie drept un act de justiție selectivă care subminează independența sistemului judecătoresc... Care sunt motivele care nutresc îngrijorare specială în acest caz?
Vladislav Gribincea: „Trebuie să spunem de la bunul început că acest caz este unul care vorbește despre mai multe lucruri. În primul rând, doamna Manole a fost destul de vocală și critică în adresa problemelor din sistem. Cu câțiva ani în urmă a candidat pentru funcția de președinte a Asociației Judecătorilor și atunci nu a câștigat, dar la o diferență foarte mică. Câștigând o persoană care este apropiată conducerii justiției actuale din Republica Moldova. Ulterior, a emis acea hotărâre în dosarul referendumului, iar la scurt timp după aceasta s-a pomenit cu un dosar penal, care iată de mai mult de un an de zile este pe masa procurorilor și nu este clar dacă el în genere va fi transmis în instanța de judecată. Peste o lună s-a redeschis un alt dosar penal pe numele dumneaei, iar alaltăieri Consiliul Superior al Magistraturii a decis că dumneaei nu merită să fie judecător în baza unui aviz SIS, care este secret, nimeni nu știe ce este acolo, iar însăși CSM a luat această decizie cu ușile închise. Iar din câte am înțeles de la o membră a CSM, hotărârea a fost luată la limită, adică cu șapte voturi minim necesare pentru adoptarea acestei hotărâri. Toate elementele una lângă alta, în contextul Republicii Moldova, pe mine cel puțin mă alarmează grav. Aceasta transmite un semnal tuturor judecătorilor din țară că nu trebuie să fiți critici în adresa sistemului și nu trebuie să vă opuneți guvernării.”
Europa Liberă: Să reîmprospătăm un pic acest caz care a căpătat din capul locului o rezonanță deosebită în societate. Domnicăi Manole i se incriminează adoptarea „cu bună știință, a unei hotărâri vădit ilegale”. Este vorba de decizia magistratului de anul trecut de a obliga Comisia Electorală Centrală să organizeze un referendum de modificare a Constituției, pentru care Procuratura, cu acordul CSM, a deschis un dosar penal. Urmărirea penală este în desfășurare. De ce este un act de justiție selectivă?
Vladislav Gribincea: „Deoarece în Republica Moldova, există prezumpția nevinovăției și cel puțin până recent CSM spunea că lucrurile date trebuie să fie decise de procurori. Acum înțeleg că CSM a decis în baza avizului SIS că nu mai așteptăm decizia procurorilor și atunci pentru ce mai e nevoie de prezumția nevinovăției dacă asta nu mai contează.”
Europa Liberă: În ce măsură SIS poate să aprecieze activitatea judecătorilor în examinarea dosarelor concrete, mai ales în partea ce ține de legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate? Când constată, de exemplu, „prezența factorilor de risc în activitatea magistratului”, despre ce poate fi vorba?
Vladislav Gribincea: „Există o procedură de verificare a tuturor funcționarilor publici, inclusiv a judecătorilor o dată la cinci ani de către Serviciul de Informație și Securitate. Dar SIS emite doar un aviz care este consultativ, adică decizia nu este a SIS. Decizia este în cazul concret al CSM. Vorbind dacă e selectiv sau nu, în anul 2011, CSM a spus că SIS trebuie să alarmeze în această procedură CSM dacă există niște aspecte de care judecătorii care autoadministrează sistemul nu au cunoștințe. Și interzice SIS să dea analize hotărârilor judecătorești. Fiindcă asta trebuie să fie dat nu de SIS, ci de o instanță ierarhică superioară…”
Europa Liberă: Deci sugerați că SIS și-a depășit atribuțiile sau același Consiliu și-a încălcat propria decizie?
Vladislav Gribincea: „Da, așa se pare. Fiindcă în aviz, care se pare că a apărut pe Internet, se făcea referire la două hotărâri judecătorești, în opinia ISS criticabile. Nuanța este că aceste două hotărâri judecătorești erau irevocabile, adică menținute până la Curtea Supremă de Justiție, iar CSM spunea anterior, dacă hotărârea rămâne în vigoare, CSM nu le mai poate pune în discuție, ele rămân așa cum sunt. În unele cazuri lucrurile stau așa, în altele lucrurile au stat exact invers.
Nuanța și mai și este că legea cu privire la statutul judecătorului, art. 25, enumeră exhaustiv temeiurile în baza căruia poate fi eliberat un judecător din funcție, iar acest temei „incompatibilitate”, în baza acestei proceduri cu implicarea SIS, nu există ca temei de ca temei de concediere a judecătorilor. Toți suntem juriști. Cum poți să eliberezi o persoană în baza unui temei care nu există în legi?”
Europa Liberă: Domnule Gribincea, să punem situația în context. În general, au existat precedente când cineva a fost declarat incompatibil cu funcția de judecător? De ce acest caz este special?
Vladislav Gribincea: „Au existat, dar foarte puține. Au existat și aceste precedente au fost create anul acesta. Până acum nu a fost astfel de precedente.”
Europa Liberă: Și e un lucru periculos pentru sistemul judecătoresc?
Vladislav Gribincea: „Păi, vă închipuiți că soarta unui judecător este decisă cu ușile închise, în baza normativelor care nu trag la cântar de către însăși organul de autoadministrare a judecătorilor, ce impact va avea astfel de precedente asupra independenței judecătorilor. Și aici mai este o nuanță care trebuie menționată. CSM are un mandat limitat, de 4 ani, mandat care expiră în toamna acestui an și urmează să avem alegeri în CSM. Să nu există cumva o coincidență dintre această hotărâre și viitoarele alegeri la care judecătorului i se transmite un mesaj, să voteze așa cum trebuie.”
Europa Liberă: Corpului judecătoresc i se solicită prin declarație să se solidarizeze în vederea asigurării independenței puterii judecătorești, pornind și de la acest caz... În condițiile de acum este posibil așa ceva, de vreme ce chiar cazul Manole este considerat un mod al politicului de a arăta din deget magistraților „nesupuși”?
Vladislav Gribincea: „Judecătorii trebuie să înțeleagă că curățenie la ei în casa pot face doar ei. Ceilalți îi pot ajuta, dar nu-i pot substitui. Dacă judecătorii nu se vor consolida și nu vor insista asupra independenței lor, șansele că vor deveni mai independenți sunt mici. Fiindcă ONG-urile, partenerii de dezvoltare, alte guverne pot trâmbița mult și bine și insista asupra independenței judecătorilor, dar atâta timp cât judecătorii nu vor fi tranșanți pe interior, șansele că ei vor deveni independenți sunt mici, mai ales în contextul socio-politic actual.”
Europa Liberă: Ce mai poate face într-un asemenea caz un magistrat pentru a-și restabili bunul nume și funcția? Sau consecințele deciziei CSM sunt irevocabile pentru cariera magistratului?
Vladislav Gribincea: „Prima chestiune este că CSM a propus președintelui RM să o elibereze pe d-na Manole din funcție. În apelul nostru, am chemat președintele RM să nu țină cont de hotărâri vădit ilegale și să nu promulge acest decret. În cazul în care președintele nu va promulga acest decret, CSM trebuie să se convoace din nou și dacă dorește să insiste asupra acestei hotărâri, are nevoie de 2/3 din membri, care se pare că nu există, fiindcă hotărârea de alaltăieri s-a luat cu șapte voturi, patru membri ai CSM fiind împotrivă, iar unul neparticipând la votare.
Doamna Manole de asemenea poate contesta și am înțeles că deja a contestat la Curtea Supremă de Justiție hotărârea CSM. Sunt destul de sceptic în această privință, fiindcă însăși CSJ are o competență foarte limitată de a examina hotărârile CSM și de obicei le respinge. Legea prevede că hotărârile CSM pot fi anulate de Curtea Supremă de Justiție doar în ceea ce privește procedura de adoptare sau emitere a acelei hotărâri. Această hotărâre nu are se pare carență la adoptare, ci are o carență pe fond.
O hotărâre a Curții Constituționale spune Curții Supreme de Justiție, o hotărâre mai recentă, că nu, Curtea Supremă de Justiție trebuie să examineze toate aspectele atunci când vizează hotărârile CSM, iar Curtea Supremă de Justiție se pare că este reticentă să-și lărgească competența și să examineze în fond toate aspectele critice ale hotărârilor CSM. Cu alte cuvinte, contestarea dosarului la Curtea Supremă de Justiție este posibilă procesual, dar are șanse foarte mici de succes.
Și clar că în cazul în care dosarul nu va avea sorți de izbândă aici, va fi un dosar destul de interesant la CEDO, potențial. Nu pot să spun, dar cred că va fi un dosar foarte interesant. Au mai fost câteva dosare de genul dat, în care curtea europeană tranșant a luat poziția judecătorilor.”
Europa Liberă: Atunci când se face un apel către partenerii de dezvoltare să condiționeze asistența acordată prin asigurarea independenței sistemului judecătoresc, cine de fapt este vizat, cine de fapt este responsabil de asigurarea independenței sistemului? Până la urmă, cine va trebui să dea socoteală?
Vladislav Gribincea: „Am avut șase ani de reforme în domeniul justiției. Unele reforme au fost bune, dar impactul acestora pare să fie redus la zero de presiune care are loc în ultimul timp asupra judecătorilor. Următoarele investiții în sistemul judecătoresc se pot dovedi a fi inutile sau fără efect, dacă independența justiției în continuare nu este garantată. Anume în acest context și a fost lansată adresarea față de acele guverne sau agenții care vor aloca fonduri pentru reformarea justiției, să se gândească că aceste fonduri alocate pot să nu ducă la impactul dorit, atâta timp cât judecătorii nu sunt independenți.”
