În recenta campanie electorală, organizații ce au monitorizat scrutinul s-au arătat îngrijorate de numărul în creștere a discursurilor bazate pe ură și prejudecăți, multiplicate de concurenții electorali. Apărătorii drepturilor omului din 2016 încearcă să promoveze un proiect de lege care ar pedepsi discursurile instigatoare la ură. În acel an, proiectul a trecut de prima lectură în parlament, însă nu a mai ajuns să fie dezbătut în lectură finală.
De ce tergiversează deputații adoptarea legii? Radio Europa Liberă a stat de vorbă cu Irina Corobcenco, din cadrul Asociației Promo-Lex, specializată pe identificarea discursului de ură.
Irina Corobcenco: „Pentru început, menționez că aceasta este o a doua adresă a Curții Constituționale. Prima a venit în 2016, atunci când judecătorii Curții au constatat implicarea Bisericii Ortodoxe în campania electorală și utilizarea unui discurs sexist, homofob și xenofob, iar în acest an, într-adevăr, o a doua adresă ce ține de discursul de ură a fost trimisă de Curtea Constituțională parlamentului și ea vine ca un argument pentru proiectul de lege nr. 301, care rămâne încă în așteptare în Parlamentul Republicii Moldova, nu a fost votat în a doua lectură. Și această constatare a Curții Constituționale, de fapt, reconfirmă, dacă pot spune așa, îngrijorarea ce ține de utilizarea acestui tip de discurs în campania electorală, de candidații electorali, candidatele electorale, dar și politicienii, membri de partid sau susținători ai acestora.”
Europa Liberă: Dvs. monitorizați discursurile de ură în campaniile electorale de câțiva ani. Campania din noiembrie, ce gust, personal, v-a lăsat?
Irina Corobcenco: „Campania aceasta ne-a arătat mai multe aspecte negative. În primul rând, că orice discurs instigator la discriminare, discurs de ură, sexism sau altă formă a acestui discurs foarte ușor alimentează prejudecățile, stereotipurile din societate și contribuie la creșterea nivelului de intoleranță.
În al doilea rând, această campanie ne-a arătat că instituțiile media și jurnaliștii nu sunt suficient de pregătiți pentru a reacționa prompt atunci când invitații care sunt candidați electorali, candidate electorale folosesc platforma radio și TV pentru a-și transmite mesajele de ură către publicul țintă.
Pe de altă parte, această campanie în mod repetat ne-a arătat cât de vulnerabili suntem, în general, din punctul de vedere al lacunelor legislative. Un astfel de tip de discurs este foarte rar sancționat de autoritățile publice, în sensul că atâta timp cât nimeni nu se adresează, cel puțin, la Consiliul Audiovizualului sau la Consiliul pentru Egalitate, sau în instanță, acest discurs rămâne nesancționat. Și este foarte greu de controlat, este aproape imposibil de controlat atâta timp cât el se manifestă preponderent în mediul online.”
Europa Liberă: Între altele, ați făcut referire la Legea nr. 301. De ce este importantă această lege și ce ar schimba ea odată adoptată?
Irina Corobcenco: „Proiectul de lege este unul care, într-adevăr, e în așteptare. În acest moment, el se află la Comisia juridică, numiri și imunități, care ar trebui să-l definitiveze în baza recomandărilor venite din partea Consiliului pentru Egalitate și Oficiului Avocatului Poporului. Acest proiect vine cu câteva amendamente la Codul penal și la Codul contravențional. Prin aceste ajustări, Codul contravențional va putea oferi o prevedere clară de funcționare a discursului de ură și discursului instigator la discriminare atât în spațiul public, în mass-media, cât și în mediul online, iar Codul penal, prin amendamentele propuse, de fapt, vine să sancționeze infracțiunile motivate de prejudecată. Deci, celălalt nivel al discursului de ură atunci când se trec liniile cadrului contravențional și ajungem la manifestarea unor forme mai violente a acestui tip de discurs, vorbim de violență, acte de violență sau, cum am putut vedea în spațiul public, inclusiv cazul ce cine de vandalizarea Cimitirului Evreiesc. Este o infracțiune care, dacă e să analizăm, poate avea la bază o motivație bazată pe prejudecată.”
Europa Liberă: Dar astăzi felul cum sunt formulate prevederile din Codul penal și Codul contravențional cum sancționează asemenea încercări de a semăna intoleranță în societate?
Codul contravențional nu are o prevedere clară în ceea ce ține de discursul de ură.
Irina Corobcenco: „În primul rând, Codul contravențional nu are o prevedere clară în ceea ce ține de discursul de ură, pe marginea Codului contravențional se pot aplica doar articolele ce țin de calomnie și de injurie. Pentru Codul penal, într-adevăr, art. 346, care doar urmează prin proiectul de lege nr. 301 să fie ajustat, completat, art. 346 ar putea să sancționeze anumite infracțiuni, care au la bază prejudecata, însă, în acest moment, el este destul de vag formulat și nu ne permite să facem acest lucru, mai ales că avem diverse tipuri de infracțiuni motivate de prejudecată, care ar trebui să fie sancționate atunci când este cazul.”
Europa Liberă: Dar spuneați că Legea nr. 301 se prăfuiește pe masa deputaților de aproape patru ani, Dvs. cum vă explicați reticența legiuitorilor?
Irina Corobcenco: „Aparent nu ar trebui să existe această reticență că, odată adoptat proiectul de lege nr. 301, va sancționa orice discurs din spațiul public. Nu este adevărat!
Nu este limitată libertatea de exprimare, doar este sancționată forma de exprimare publică...
Acest proiect de lege, de fapt, cu siguranță va fi urmat de dezvoltarea unor mecanisme naționale, a unor regulamente interne în instituțiile de resort, în instituțiile cu atribuții în acest domeniu care să le permită celor care vor lucra în acest domeniu – vorbim despre monitorizare, identificare, evaluare, sancționare – să poată analiza în detaliu fiecare caz, astfel încât să se asigure că nu este limitată libertatea de exprimare, ci doar este sancționată forma de exprimare publică, care lezează drepturile unei persoane sau ale unui grup de persoane în baza unui criteriu protejat, fie vorbim despre limbă, naționalitate, etnie, orientare sexuală, sex sau un alt criteriu similar.”
Europa Liberă: Dar în ce măsură politicienii sunt promotori ai unor asemenea discursuri?
Irina Corobcenco: „Cu regret, monitorizările Asociației Promo-LEX arată că politicienii în mare parte și cel mai des sunt acei care utilizează acest tip de discurs, pentru că, din nou, rapoartele de monitorizare din 2018 până în prezent ne-au arătat că acest tip de discurs crește în intensitate în campaniile electorale și scade dinamica acestuia în perioadele postelectorale. Ideea e foarte simplă: atunci când un politician sau o politiciană utilizează discursul de ură, de obicei îl utilizează în contextul politic al campaniei electorale cu scopul de a denigra sau de a ridiculiza un oponent politic. Și atunci, celălalt oponent politic care va fi afectat va utiliza, la rândul său, un alt tip de discurs de ură și astfel intrăm într-un cerc vicios.
Mai mult decât atât, membrii partidelor politice, susținătorii partidelor politice care sunt de partea unui politician sau a altuia preiau acest discurs, îl amplifică și îl transmit în societate. Pe de altă parte, e foarte important și politicienii să înțeleagă că mesajele de ură pe care ei le utilizează în spațiul public cu scopul de a denigra oponentul politic, de obicei fac apel la prejudecăți și stereotipuri îndreptate împotriva unor grupuri sociale și, în mod indirect, de fiecare dată discursurile politicienilor afectează nu doar oponenții politici, dar și alte grupuri, cum ar fi femeile, persoanele cu dizabilități, romii, evreii, persoanele LGBT sau alt grup social.”
Europa Liberă: Și spre final, Irina, ați putea să ne spuneți cum și de ce oamenii atunci când observă asemenea discursuri în mintea lor nu ar trebui să le tolereze și nu ar trebui să le accepte?
Acest tip de discurs, la un moment dat, ne poate afecta pe fiecare dintre noi.
Irina Corobcenco: „În primul rând, pentru că acest tip de discurs, la un moment dat, ne poate afecta pe fiecare dintre noi. E posibil să avem doar o aparență greșită că nu ne interesează, pentru că nu ne-a vizat, dar discursul de ură ia forme diverse, în primul rând și, în al doilea rând, acest tip de discurs este foarte ușor preluat și răspândit în societate, așa încât vom ajunge, la un moment dat, să fim și noi victime ale acestui tip de discurs.
Pe de altă parte, ca societate trebuie să înțelegem că orice mesaj de acest gen nu face decât să ne alimenteze anumite frici sociale, care, de fapt, sunt niște frici false, ca să zic așa, pe care politicienii pur și simplu le alimentează pentru a-și crește dividendele politice sau pentru a ne face să rămânem în aceeași axă ideologică, dacă pot zice așa. Iar pe de altă parte, nivelul acesta de intoleranță și de neîncredere în celălalt, care e membru al societății, ne dăunează pe termen lung, întrucât ajungem să îi privim ca pe un pericol, ca pe un dușman și, de fapt, în loc să ne concentrăm eforturile comune ca membri ai societății să schimbăm ceva, să producem o schimbare, ajungem să ne cramponăm și să ne fixăm energia, emoțiile, de cele mai multe ori negative, ca să demonstrăm lucruri inexistente sau lucruri false, care nu există, de fapt, în societate.”
