Tinerii de pe ambele maluri ale Nistrului răspund la întrebări și caută soluții pentru un conflict moștenit.
Iulia Serbinovici este masterandă în studii europene la Facultatea de relații internaționale a Universității de stat din Chişinău și lucrează în cadrul Consiliului pentru prevenirea discriminării. Iulia se implică activ în proiecte locale și internaționale, ea consideră că doar astfel poate acumula experiență pentru a încerca ulterior să schimbe lucrurile în Republica Moldova. Chiar dacă s-a născut la Chişinău, recunoaște că a reușit să învețe limba română doar datorită efortului și interesului ei personal și spune că Guvernul practic nu a creat condiții ca studierea limbii române să fie accesibilă tuturor doritorilor, inclusiv tinerilor care vin din regiunea transnistreană. Vede în viitor regiunea transnistreană în componența Republicii Moldova și consideră că acest conflict a adus prejudicii importante oamenilor de rând și beneficii mari elitelor politice.
Europa Liberă: Cum te informezi, din ce surse? La ce spațiu informațional te consideri conectată mai mult?
Iulia Serbinovici: „Încă de la facultate am început să privesc știrile, pentru că am început să studiez relații internaționale și am decis că trebuie să fiu la curent cu situația politică din lume. Și am început în fiecare dimineață să privesc Euronews. Acesta este deja un ritual – dimineața începe cu cinci minute de Euronews. Asta îmi permite să am o imagine despre evenimentele care au loc în lume. Dar nu mă limitez la asta, recunosc că e foarte puțin. Încerc să citesc știrile pe Facebook. Eu sunt abonată la mai multe ziare internaționale. Citesc presă în engleză, în rusă, pentru că sunt anumite subiecte care mă interesează și în Rusia, și în Europa, și în Moldova.
Vorbind despre presa locală, citesc NewsMaker – îmi place foarte mult cum scriu ei. Agora, Diez, citesc și Europa Liberă. Încerc să citesc cât mai mult, ca să am o viziune cât mai bună și mai profundă asupra anumitor aspecte care mă interesează. Și The Guandian uneori citesc – tare îmi place stilul lor de a scrie. Deci da, mai mult [citesc presa] de conotație vestică.
Europa Liberă: Rusia își adaptează mesajul inclusiv pentru vorbitorii de engleză și pe cei care se documentează din surse din Occident. Cum îți filtrezi informația?
Iulia Serbinovici: „Pot să spun că îl admir foarte mult pe jurnalistul rus Vladimir Pozner și pot spune că am încredere în ceea ce spune. Pentru mine el reprezintă o persoană care cât-decât încearcă să promoveze un jurnalism corect și să promoveze anumite valori.
La fel, eu încerc să nu ascult știrile propagandistice din Federaţia Rusă pentru că le percep ca fiind foarte agresive. Adică eu văd că ei sunt foarte agresivi și asta mă respinge. Încerc să citesc și știrile care reprezintă opoziția din Federaţia Rusă – de exemplu, Dojdi. Dar și ei sunt uneori acuzați că nu prezintă anumite fapte în mod corect, că au și ei scopurile lor.
Sunt anumite ziare care îmi plac, de exemplu Kommersant. Tass scrie destul de bine. Dar sunt și abonată la paginile unor bloggeri [ruși] care în opinia mea promovează un jurnalism cât mai corect. Eu încerc să citesc și să-mi creez propria opinie. Chiar dacă nu va fi una corectă, dar cel puțin va fi a mea.”
Europa Liberă: La care spațiu de valori de simți conectată mai mult – la cel estic, la cel vestic?
Iulia Serbinovici: „La spațiul vestic. Asta pot spune cu certitudine. Am simțit asta cel mai mult când am participat într-un proiect internațional organizat în Armenia, finanțat de Federaţia Rusă. Acolo au venit participanți din țările din Asia Centrală, au fost participanți din Armenia, din Rusia. Și eu chiar m-am simțit acolo o persoană cu valori mai mult vestice decât estice. Chiar dacă în Moldova eu mă simt mai mult neutră, adică încerc să înțeleg și partea estică, și pe cea vestică, acolo chiar m-am simțit o persoană cu valori liberale.
Pentru mine este important să fie respectate drepturile omului. Cel puțin fiind acolo eu am simțit o altă atitudine față de căsătorii, față de divorțuri. Eu privesc de exemplu divorțul nu ca pe o problemă, ci ca pe o soluție pentru două persoane pentru a-și construi viața așa cum vor. Acolo – nu, acolo acest lucru a fost perceput altfel, mai categoric.
Eu de exemplu m-am pomenit în situația de a apăra drepturile persoanelor LGBT, încercând să explic că acești oameni au și ei dreptul la existență și la viața lor personală. Asta, chiar dacă aici, în Moldova, eu nu pot spune că sunt activistă care apără drepturile persoanelor LGBT.
Europa Liberă: Cu ce ți se asociază Rusia? Care simți că este aportul Rusiei la viața culturală, politică din regiunea noastră?
Iulia Serbinovici: „Eu nu asociez Rusia cu ceva negativ. Pentru că eu am terminat școala rusă și am crescut citind literatură rusă. Și pentru mine, da, Rusia este mai mult egală cu literatura rusă, cu baletul rus, poate și cu cultura muzicală. Asta pot să spun vorbind despre Rusia. [Mi se asociază] și cu limba rusă, pentru că eu gândesc în această limbă.
Pe plan politic, dacă vorbim despre Rusia, da, Rusia este mai mult asociată cu Vladimir Putin, cu politica lui dictatorială sau autocratică, cum o numesc unii.
E clar că Rusia are un impact major pe teritoriul nostru, și aș spune că acesta nu este sută la sută negativ. Aș spune că sunt și lucruri foarte pozitive pe care noi le-am preluat de la Federaţia Rusă, mai ales din cultura rusă, aici, în Moldova. Adică eu încerc să văd și partea negativă, și pe cea pozitivă. Dar totodată nu vreau să demonizez Rusia. Totuși, ca actor internațional Rusia e foarte importantă.
Aici, în spațiul nostru, regional, eu consider că Rusia face mai multe greșeli decât lucruri pozitive.”
Europa Liberă: De multe ori în Republica Moldova Rusia se asociază cu Transnistria, cu separarea țării…
Iulia Serbinovici: „Eu consider că anume acesta și este factorul negativ. Da, cred că datorită Rusiei noi și avem conflictul acesta transnistrean care se menține deja de atâția ani și consider că anume finanțarea din partea Rusiei a contribuit la faptul că Transnistria s-a simțit mai independentă față de noi și nu a manifestat dorința de a colabora mai strâns cu noi. Pentru că e clar că în spatele lor a fost un jucător foarte puternic. Și cred că da, aici Rusia nu ne-a ajutat prea mult.”
Europa Liberă: Ce este Europa pentru tine?
Iulia Serbinovici: „Poate mă gândesc mai mult la modernizare. Totuși, eu percep Uniunea Europeană ca pe un spațiu care nu se teme de modernizare, nu se teme să includă ceva nou în activitatea de zi cu zi. Îmi place și pragmatismul european care există în această regiune și faptul că oamenii încearcă, cumva, să-și creeze o viață cât mai confortabilă și să vorbească cât mai liber despre problemele sociale care există în spațiul acesta. Cel puțin în țările pe care eu le-am vizitat, de exemplu în Germania, mie îmi place ceea ce văd. Eu aș vrea ca unele lucruri pe care eu le văd în UE să fie implementate aici. Și mai ales noi să gândim ca ei.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine România?
Iulia Serbinovici: „Ce însemnă România? Bună întrebare. Eu pot să zic că, în afară de faptul că este cel mai apropiat vecin al Republicii Moldova, în mod sigur Moldova poate să învețe foarte multe de la români, mai ales felul în care aceștia au încercat, în perioada lor de tranziție, să gândească mai mult din perspectiva intereselor lor naționale. Asta consider că un pic ne lipsește nouă.
Pe plan regional România joacă destul de bine și acest lucru a fost constatat inclusiv din perspectivă istorică. Ei au reușit să se folosească de anumite situații. Nu știu în ce măsură e un lucru bun, dar cred că dacă Moldova ar fi fost în astfel de situații, ar fi fost bine să folosească la fel acele oportunități istorice.
Eu nu percep România ca pe o țară negativă. Chiar dacă eu văd că uneori și ea influențează negativ unele momente din țara noastră. Cam așa. Pot să spun că unicul lucru care mie nu-mi place – dar aceasta este mai degrabă o critică față de guvernul nostru – este că noi împrumutăm suport financiar pentru a reconstrui de exemplu Sala cu orgă sau unele grădinițe din banii României, chiar dacă aceste lucruri ar trebui făcute din banii publici care sunt aici, în Moldova.”
Europa Liberă: Deci, nu ești unionistă?
Iulia Serbinovici: „Nu, nu sunt. Eu totuși sunt pentru hotarele care sunt acum, cele existențe ale Republicii Moldova, împreună cu Transnistria.”
Europa Liberă: Ce însemnă pentru tine Republica Moldova? În ce măsură este un stat împlinit?
Iulia Serbinovici: „Deocamdată cred că Republica Moldova nu este un stat împlinit. Moldova se află într-un proces de tranziție. Noi, ca un copil, ca un tânăr, abia cred că începem să înțelegem ce fel de stat reprezentăm, încercăm să construim propria identitate. Și acesta este un proces foarte anevoios, foarte greu.
Pot să fac o paralelă cu viața mea de exemplu, pentru că eu ca o persoană tânără la fel încerc să înțeleg ce vreau de la viață. Și cred că Moldova exact așa încearcă să înțeleagă că vrea de la viață și în ce parte să meargă și, poate, să îmbunătățească propria ei imagine de stat tânăr. Pentru că noi avem deocamdată multe probleme, Moldova nu este foarte cunoscută și este nevoie ca noi să promovăm o imagine pozitivă a statului nostru. Noi avem ce arăta, numai că trebuie de făcut lucrul acesta corect.”
Europa Liberă: Republica Moldova îți oferă posibilități de a te realiza din punct de vedere profesional?
Iulia Serbinovici: „Pot să spun că poate că nu. Sau poate nu total. Eu sunt conștientă că, dacă vreau să obțin alte experiențe, trebuie să ies singură la alt nivel. Și din păcate Moldova nu poate să-mi ofere asta, pentru că aici nu sunt specialiști care mă pot învăța ceva nou, sau acești specialiști sunt plecați. Și sunt pusă în situația de a mă autoinstrui și de a căuta oportunități. Și eu practic asta fac. Fiind studentă, fiind o persoană care deja lucrează, eu realizez că o experiență internațională poate să-mi propună un pic mai multe instrumente și mă poate dezvolta un pic altfel.
Din păcate, da, pot spune că Moldova nu-mi oferă multe posibilități. Ceea ce îmi oferă eu încerc să folosesc. Dar nu mai mult.
M-am gândit și eu să fac studii peste hotare. Poate nu în UE, dar poate în Marea Britanie. Încerc acum să câștig o bursă. Dar, oricum, această bursă mă obligă să revin în Moldova și să aplic aceste cunoștințe în practică. Eu oricum vreau să încerc să fac ceva aici, pentru că consider că și aici putem face lucruri utile și nu numai să ne limităm la a spune că „aici nimic nu e posibil”, că „trebuie să plecăm” și că „trebuie să o terminăm cu Moldova”. Nu, consider că și în Moldova putem să facem ceva, să încercăm cel puțin.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine Transnistria? Conflictul transnistrean?
Iulia Serbinovici: „Da, conflictul a avut un impact foarte negativ și pentru Moldova, și pentru Transnistria, cel puțin pentru oameni. Cred că elitele au beneficiat foarte mult de pe urma acestui conflict.
Eu cunosc și câteva persoane care trăiesc în Transnistria. Am și colegi de clasă care au trăit acolo și au venit în Moldova, iar apoi au plecat mai departe în Europa să facă studii. Ca oameni pot spune că noi ne înțelegem foarte bine. Acest conflict nu ne-a adus niciun avantaj. Și consider că acest spațiu este unul foarte primitor, foarte bun. Eu aș spune că noi avem multe chestii în comun, dacă nu vorbim despre politică – lucruri sociale, culturale. Noi putem împărtăși multe lucruri comune. Și de asta văd spațiul acesta ca pe un spațiu „al nostru”, în limitele frontierei Republicii Moldova. Nu în afara ei.
Europa Liberă: Și atunci, care este problema între Chişinău și Tiraspol?
Iulia Serbinovici: „Problema o văd mai mult în comunicarea dintre elitele politice.
Și cred că și factorul extern nu a jucat în favoarea noastră. Cel puțin pot să spun că și Ucraina, la fel, a susținut Transnistria până în momentul în care s-a confruntat cu aceeași problemă. Ei abia atunci ne-au înțeles. Anul trecut am participat într-un proiect organizat de serviciul german de schimburi academice DAAD în Ucraina și am simțit interesul lor față de Transnistria, față de fenomenul conflictului înghețat. Ei au înțeles că susținerea lor în acest caz nu a adus nimic pozitiv, inclusiv pentru Ucraina.”
Europa Liberă: Problema lingvistică există între Chişinău și Tiraspol?
Iulia Serbinovici: „Eu consider că există. Cel puțin persoanele pe care eu le cunosc, care au venit aici, la Chişinău, s-au confruntat cu problema că nu cunosc limba română. Pur și simplu mediul în care ei au crescut și s-au dezvoltat nu facilitează cunoașterea acestei limbi. Eu din experiența mea pot spune că trăind toată viața în Moldova, la Chişinău, eu au învățat limba română pentru că am făcut studii [universitare] în limba română și nu pentru că școala m-a învățat.
Eu consider că Guvernul face foarte puține pentru ca vorbitorii de limbă rusă să cunoască limba română. Eu îi judec foarte dur și pe vorbitorii de limbă rusă, pentru că și ei uneori sunt foarte încăpăținați. Eu consider că și ei pot face anumiți pași ca să creeze aceste punți pentru comunicare.
Dar și din experiența mea pot să spun că statul investește foarte puțin în studierea limbii române, în special în calitatea studiilor. Pentru că e foarte greu să înveți opera lui Eminescu sau a lui Vasile Alecsandri când nu poți conjuga corect verbele. Și asta e o problemă foarte mare. Cel puțin eu cu asta m-am confruntat. Și uneori mă confrunt și acum.
Și da, persoanelor care trăiesc în spațiul transnistrean le este frică un pic să vină la Chişinău și să încerce să se angajeze aici, pentru că apare această frică – vor putea ei oare găsi un loc de muncă? Și eu încerc să-i încurajez, spunându-le: „Da, veți puteți găsi”. Poate la început va fi un pic greu, pentru că nu-ți este scris pe față că vii din Transnistria și nu cunoști limba română. Dar, oricum, eu știu persoane care, fiind din Transnistria, au găsit aici job-uri.”
Europa Liberă: Ai avut ocazii și ai fost interesată să mergi în Transnistria, să cunoști oameni de acolo?
Iulia Serbinovici: „Da. Acum trei luni am participat la o școală organizată de OSCE care a încercat să adune tineri din Moldova, Găgăuzia și Transnistria. Și pot să spun că în timpul liber noi am comunicat foarte bine, chiar dacă eu am simțit un pic că, da, viziunile lor politice sunt direcționate mai mult spre spațiul estic. Și am simțit că noi, cei din Republica Moldova, am fost foarte deschiși să comunicăm în limba lor, adică în limba rusă, pentru că la nivel intuitiv înțelegem că ei nu cunosc limba română. Și am observat că cel puțin tinerii cu care am comunicat atunci nu posedă foarte bine nici limba engleză. Pentru că nouă ni s-a dat posibilitatea să comunicăm în engleză, în cazul în care nu vrem să vorbim în rusă sau română. Asta era ideea. Dar am observat că pentru ei era destul de greu să se exprime și în limba engleză.
Recent, am participat în alt proiect organizat de Fundația universitară a Mării Negre din România, care a elaborat un studiu despre cetățenii care trăiesc în Transnistria și au făcut o mică școală, mai degrabă un mic work-shop pentru participanții din Moldova și din Transnistria. Am vorbit despre stereotipurile care există acolo. Și pot spune de exemplu că noi tare des aici, în Moldova, glumim că ei sunt separatiști. Însă eu cel puțin văd asta ca pe o glumă. Dar ei un pic se supără.”
Europa Liberă: Adică terminologia de tipul „separatiști” versus „agresori militari” deranjează în relația dintre cele două maluri?
Iulia Serbinovici: „Cred că da. Pentru că la ei și la noi se studiază diferite istorii. Este o percepție diferită față de conflictul care a izbucnit în 1992. Sunt aspecte diferite. Chiar și eroii naționali de aici și de acolo sunt diferiți. Noi de exemplu spunem că eroul național din Republica Moldova este Ștefan cel Mare, iar la ei este Suvorov. Și asta chiar e real. Eu de exemplu nu-l consider pe Suvorov erou național al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Cum vezi soluțiile pentru a depăși această situație?
Iulia Serbinovici: „În work-shop-ul la care am participat noi chiar am discutat care sunt punctele care pot să ne unească. Și am ajuns la concluzia că probabil proiectele economice ar putea să ne unească. Pentru că relațiile de business sunt acele relații care ne pot organiza activitatea astfel încât împreună să beneficiem de anumite proiecte, de rezultate.
Noi chiar am vorbit despre aceste posibilități, despre cum tinerii se pot implica în antreprenoriatul de pe cele două maluri. Și asta ar aduce beneficii pentru noi toți. Doar că această politică economică trebuie cumva gândită mai profund și mai bine. Noi am discutat la nivel general, dar dacă stai să te gândești, eu cred că acest lucru poate fi realizat. Cred că și în spațiul digital noi la fel putem crea în comun niște proiecte internaționale.
Le fel, ei au probleme sociale cu care și noi ne confruntăm. De exemplu, dacă luăm problemele legate de drepturile omului, sau problemele persoanelor marginalizate, cum ar fi persoanele cu dezabilități – problemele sunt aceleași și noi putem să le combinăm și să le rezolvăm împreună. Cred că prin aceste proiecte sociale și economice noi putem crea punți.”
Europa Liberă: Cum vezi viitorul Moldovei, având în vedere această problemă transnistreană?
Iulia Serbinovici: „Eu să spun sincer – eu văd Transnistria ca parte componentă a Republicii Moldova. Poate că Transnistria ar trebui să primească autonomie, pentru că așa s-au aranjat lucrurile din punct de vedere istoric și politic. Dar și noi trebuie să promovăm anumite facilități pentru ca totuși puterea principală să rămână aici, la Chişinău. Poate ar fi bine ca în Parlament să fie și reprezentanți din Găgăuzia și din Transnistria și prin asta noi cumva să integrăm armonios aceste zone, pentru ca ele să nu se simtă excluse din procesul decizional. Cam așa aș vedea eu reintegrarea noastră, adică cooperarea noastră reciprocă.”
Interviul este realizat în cadrul proiectului „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”, implementat cu sprijinul financiar al PNUD Moldova.
Opiniile exprimate nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă sau PNUD Moldova.
