Actul întâi al confruntării dintre Iran și Statele Unite, în anul 2020, pare a se fi încheiat. Dar norii continuă să fie amenințători.
Reacția Teheranului la eliminarea generalului iranian, Qassem Soleimani, de către Statele Unite, a fost măsurată, armata iraniană ferindu-se să lase în urmă victime. Președintele Trump a putut declara victorie, scoțând din joc pe cel care, în ultimii douăzeci de ani, se identificase cu expansionismul iranian și cu alimentarea terorismului internațional, fără ca riposta iraniană la uciderea generalului să facă victime americane. Chiar și regimul de la Teheran poate profita, făcând din Qassem Soleimani un martir și mobilizând populația în sprijinul conducerii, în condițiile în care în ultimul an protestele se înmulțiseră, pe fondul crizei economice. Firește, adulația populară arătată la televizor pentru Qassem Soleimani are relevanța pe care o poate avea orice astfel de manifestări într-o dictatură. Dar surse de neliniște încă există. Una este faptul că specialitatea iraniană nu este confruntarea directă, ci prin intermediarii cu care a împânzit regiunea și lumea. Or acele forțe sunt greu de strunit, chiar dacă Teheranul și-ar dori să o facă. De altfel, nici nu se știe dacă își dorește așa ceva, de vreme ce se poate ascunde în spatele altora. Dacă unele dintre aceste miliții și organizații vor atacă americani sau interese americane, cum va reacționa Trump, dată fiind binecunoscuta sa impulsivitate?
În plus, rămâne de văzut dacă înlocuitorul lui Qassem Soleimani va urmă aceeași politică agresivă, pentru că, în esență, obiectivele regimului rămân aceleași. Fanaticii religioși de la conducerea Iranului se tem de deschidere către Occident pentru că asta le-ar eroda dominația internă, aceasta a fost explicația pentru care forțele lui Qassem Soleimani au subminat acordul nuclear încheiat de Obama, de la bun început, prin acte de terorism și agresiuni.
În plus, așa cum a spus președintele Trump, obstacolul numărul unu este nuclearizarea Iranului. Trump a retras Statele Unite din acordul nuclear, considerându-l inadecvat și acum vrea ca europenii, Rusia și China să-l ajute, în încercarea de a negocia unul mai bun. După uciderea lui Soleimani, iranienii au spus că vor nesocoti principala obligație care derivă din tratat, reluând îmbogățirea uraniului. Or, dacă există vreun punct comun, între administrațiile Obama și Trump el este determinarea de a reacționa cu forță militară, dacă Iranul încearcă să obțină armament nuclear. Trump se află și într-un moment politic delicat și a observat probabil că în cele câteva zile în care Iranul a ținut capul de afiș în presă, suspendarea să în Congres a trecut pe plan secundar. Chiar dacă s-a instalat acum o relativă acalmie, ea ar putea fi temporară.
