Sînt cântece pe lumea asta (nu toate) cu o viață pe care o trăiesc diferit în funcție de cine le cântă.
Mi-a venit gândul ăsta când am dat întîmplător după o groază de vreme peste un album pe care îl ascultam foarte des și cu mare plăcere în crîșma pragheză a musulmanului bosniac Hamo și a soției lui sîrbe Slavița, fie iertată.
„Wicked Grin” (rînjet răutăcios), 13 cântece ale lui Tom Waits interpretate de prietenul său John Hammond, pe un album produs de Waits în 2001.
Diferența de faimă dintre John Hammond și Tom Waits e mare cît o prăpastie: Waits e aproape o zeitate, de Hammond n-a auzit multă lume, e un cântăreț de blues care nu compune, ci doar interpetează material tradițional sau piese ale altora.
Formatul colaborării dintre Tom Waits și John Hammond e întrucîtva neobișnuit, spune un cronicar de pe internet, pentru că blues-ul are o lungă istorie de cover-uri ce se fac îndeobște după ce artistul compozitor e mort, și nu mai poate obiecta.
Se pare însă că în acest caz Waits i-a oferit lui Hammond o frumoasă ocazie de a-i cânta melodiile de parcă ar fi chiar ale lui, ale lui Hammond, cu o altă, reîncarnată, viață.
