Jurnalistul freelencer Vladislav Iesipenko, care scria pentru portalul pentru Crimeea al Europei Libere, Krîm.Realii, a fost torturat două zile cu curent electric de către FSB-ul din Rusia pentru a depune mărturii și a-și recunoaște presupusa vină.
Serviciul Federal de Securitate din Rusia acuză jurnalistul de a fi colectat în Crimeea informații în favoarea Ucrainei. După ce a fost torturat, așa-zisele „mărturii” ale jurnalistului au fost difuzate la postul rusesc de televiziune Krîm24.
Informația a fost făcută publică pe rețelele de socializare de redactorul-șef al publicației „Grati” din Ucraina, Anton Naumliuk, care ulterior a făcut declarații și pentru televiziunea Current Time.
Pe cap i se punea o chestie conectată la curent electric și treptat era crescută intensitatea curentului
Anton Naumliuk: „Pe cap i se punea o chestie conectată la curent electric și treptat era crescută intensitatea curentului atunci când începea să se obișnuiască cu durerea. Acest lucru a durat două zile, după care el a fost de acord să recunoască acuzațiile care îi erau imputate de colaboratorii FSB. Astfel au fost obținute depozițiile în care el și-ar recunoaște faptele, care ulterior au și fost înregistrate ca interviu și difuzate la postul de televiziune Krîm24,” spune redactorul-șef al publicației „Grati” din Ucraina, Anton Naumliuk.
Într-un pretins „interviu” la postul de televiziune rusesc Krîm24, Vladislav Iesipenko spune că a fost reținut „pentru transportarea unui dispozitiv explozibil, plasat de serviciile speciale ale Ucrainei”. Jurnalistul pare epuizat, are pete roșii pe frunte și pe tâmplă și răspunde mecanic la întrebări.
După difuzarea declarațiilor sale la televiziune, Vladislav Iesipenko a refuzat să răspundă la întrebările anchetatorilor, invocând articolul 51 al Constituției ruse care i-ar permite să nu depună mărturii împotriva propriei persoane și a apropiaților, scrie publicația Grati, cu referire la surse din penitenciarul din Simferopol unde este reținut jurnalistul.
Redacția Krîm.Realii nu are alte informații privind soarta lui Vladislav Iesipenko.
Jurnalistul a fost reținut pe 10 martie pe traseul Simferopol-Alușta din Crimeea și acuzat de fabricarea de mecanisme explozibile. FSB-ul rusesc susține și că Iesipenko colecta informații pentru serviciile speciale ale Ucrainei, în special prin fotografierea și filmarea „obiectivelor unde se adună mulți oameni pe teritoriul Crimeii”. Jurnalistul riscă șase ani de închisoare.
Arestarea lui Vladislav Iesipenko a fost condamnată de președintele Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Jamie Fly. „Kremlinul persecută și intimidează orice voci alternative în Crimeea anexată. Reținerea corespondentului nostru îngrijorează. Iesipenko trebuie imediat eliberat pentru ca acesta să se poată reuni cu familia”, a declarat președintele Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Jamie Fly.
Iar ambasada SUA la Kiev condamnă arestarea jurnalistului și o consideră motivată politic.
La fel, mai multe organizații de apărare a drepturilor omului din Ucraina au semnat o declarație comună prin care cer eliberarea jurnalistului și înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei pentru persecuțiile persoanelor incomode în Crimeea anexată. Autoritățile ucrainene au deschis un dosar penal privind reținerea ilegală a jurnalistului, iar Ministerul de Externe al Ucrainei și-a exprimat „protestul hotărât” împotriva arestării lui Vladislav Iesipenko și a cerut să-i fie asigurat accesul unui avocat independent.
Când nu suntem lăsați să ne întâlnim cu clienții noștri este primul semnal de alarmă
Avocatul jurnalistului, Alexei Larin, spune că nu are acces la clientul său. Într-un interviu pentru televiziunea Current Time, avocatul Emili Kurbedinov, specializat pe apărarea celor acuzat de FSB-ul rusesc de spionaj și terorism în peninsula Crimeea, spune că accesul avocaților este restricționat în special pentru a ascunde urmele torturii. „Atunci când nu suntem lăsați să ne întâlnim cu clienții noștri este primul semnal de alarmă care înseamnă că situația este gravă și că persoana este supusă torturii și trebuie să batem clopotele cât mai tare”, spune Emili Kuberdinov.
Emili Kurbedinov: „În majoritatea dosarelor pe care le am cu acuzații de terorism principalele catete de acuzație și dovezi sunt discuțiile despre politică și despre religie. Iar dovadă a vinovăției sunt depozițiile unor martori ascunși și tot felul de muniții care de regulă sunt plasate de forțele de ordine celor acuzați în momentul arestării sau la percheziții. Sunt acuzații fără nicio probă, dar care sunt luate ca atare de instanță și toate dovezile apărării sunt respinse.”
Current Time: Dar ați avut în experiența Dvs. sau a altor colegi avocați cazuri în care acuzațiile de terorism și spionaj chiar erau motivate, adică în care cei reținuți chiar planificau să incendieze sau să arunce ceva în aer în Crimeea sau colectau informații pentru serviciile de informații din Ucraina?
Emili Kurbedinov: „În practica mea nu am avut așa ceva. Nu am avut astfel de dosare penale. Majoritatea cazurilor mele sunt acuzații de terorism unde așa-numitele dovezi sunt discuțiile despre politică sau despre religie. Acestor oameni le sunt plasate în timpul perchezițiilor cărți religioase. Rusia a recunoscut o anumită organizație religioasă ca fiind una teroristă și oamenii devin automat teroriști. Sau se merge pe linia plasării munițiilor sau a unor acte contrafăcute.”
Current Time: Emili, Dvs. înțelegeți care este scopul FSB-ului atunci când fabrică aceste dosare?
Emili Kurbedinov: „Este vorba despre presiuni care se fac asupra activiștilor și o încercare de a se justifica în fața comunității internaționale, adică de a demonstra că aici într-adevăr există terorism, extremism – fenomene care nu au existat niciodată până în 2014. Iată de ce pentru serviciile rusești este foarte și foarte important să obțină aceste pretinse mărturii în care acuzații își recunosc vina, mărturii pe care să le poată afișa și să poată demonstra că „într-adevăr omul a recunoscut că este terorist”.
De facto, în toate aceste dosare decizia instanței este evidentă din start – oricum va fi o decizie de condamnare. Dar vedem că serviciile pun cel mai mare accent pe recunoașterea vinovăției de către acuzat, sau, chiar mai bine, acestea ar prefera ca acuzatul să mărturisească și împotriva altor persoane.
Așa că sunt mai multe scopuri de bifat, dar cel mai important este de a demonstra comunității internaționale că în Crimeea într-adevăr există teroriști și extremiști, în particular din rândul tătarilor din Crimeea, al ucrainenilor și așa mai departe”, mai spune avocatul din Crimeea anexată, Emili Kurbedinov.
Directoarea Grupului de apărători a drepturilor omului din Crimeea, Olga Skrîpnik, confirmă și ea că persoanele cărora li se încriminează spionajul și extremismul în Crimeea sunt torturate pentru a se obține mărturii calomnioase. „Cine rezistă la tortură, nu rezistă la amenințări împotriva copiilor sau părinților. FSB-ul are abordări pentru orice persoană”, spune Olga Skrîpnik.
Olga Skrîpnik: „Persoanele sunt acuzate de a fi spionat în favoarea Serviciului de securitate al Ucrainei, SBU, sau a altor servicii speciale ucrainene. Aceste acuzații pot fi aduse oricui are activități legate în vreun fel de informație. Și evident că în aceste dosare nu există dovezi concrete. În cel mai bun caz pot fi videouri sau poze făcute persoana respectivă. Așa cum se întâmplă acum în cazul lui Vladislav Iesipenko. El își făcea munca de jurnalist, lucru care a fost interpretat drept colaborare cu serviciile speciale.
Presiunile psihologice și fizice sunt o practică inerentă în aceste dosare penale legate de spionaj…
Și de cele mai multe ori înregistrăm episoade de tortură. Se aplică o tortură foarte dură, amenințări, inclusiv de natură sexuală, se merge până la folosirea curentului electric. Presiunile psihologice și fizice sunt o practică inerentă în aceste dosare penale legate de spionaj. La fel ca și interogatoriile înscenate, care sunt filmate și folosite apoi în scopuri propagandistice. Adică chiar înainte ca un anumit caz să ajungă în instanță, în societatea din Rusia și Crimeea este indusă o atitudine negativă față de persoana respectivă – că este spion, banderovist și așa mai departe. Evident că este o încălcare a prezumției nevinovăției.
Și în principiu toate aceste dosare au ca finalitate termene de detenție reale. Diferența poate fi doar în faptul dacă persoana respectivă „a colaborat” sau nu cu ancheta. Dar trebuie să înțelegem că adesea aceste colaborări vin ca urmare fie a torturii, fie a unor presiuni psihologice. Unii au fost amenințați, este cazul celor familiile cărora au rămas în Crimeea. De exemplu, copilul mic și soția. Și mama. Persoanei i s-a spus: „Fie semnezi colaborarea cu ancheta, fie o ducem la închisoare pe mama”. Mama, care este pensionară și pentru care evident că acest lucru ar însemna o condamnare la moarte…
Așa că FSB-ul rusesc găsește practic pentru fiecare persoană această abordare diabolică: unul poate să reziste la tortură, dar nu va rezista în fața amenințărilor la adresa copilului sau apropiaților.
Fie semnezi colaborarea cu ancheta, fie o ducem la închisoare pe mama…
Oamenii acuzați de terorism sunt de regulă imediat duși în Federaţia Rusă, trimiși în închisorile cele mai îndepărtate. Adesea sunt închisori cu regim sever, unde sunt deținuți adevărați teroriștii și criminalii. În aceste condiții sunt ținuți oamenii care nu au comis nicio crimă și este evident că ce trăiesc ei în acele colonii este îngrozitor.
Noi știm care sunt realitățile din coloniile rusești – acestea sunt oribile în sine. Imaginați-vă în plus atitudinea față de cetățenii Ucrainei, care mai sunt și acuzați de spionaj. Adică acești oameni se află acolo în condiții oribile, condiții de tortură practic permanentă, pe toată perioada detenției lor ilegale,” spune directoarea Grupului de apărători a drepturilor omului din Crimeea, Olga Skrîpnik.
Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea în martie 2014, în urma unui pretins referendum organizat în prezența a numeroși militari înarmați. Organizațiile internaționale au recunoscut drept ilegală anexarea Crimeii și au condamnat acțiunile Rusiei, iar țările occidentale i-au impus sancțiuni economice. Kremlinul neagă că ar fi anexat peninsula și spune că doar „a restabilit dreptatea istorică”. Printre cei care s-au opus activ anexării au fost inclusiv tătarii din Crimeea. Mulți dintre ei au ajuns să fie persecutați penal de Rusia, fiind acuzați de extremism.
